Asociația „Galați, orașul meu”, înființată în 2014, a avut de la început în vedere susținerea unor obiective pe care le-a considerat extrem de importante pentru comunitate: restaurarea centrului istoric, renovarea clădirilor de patrimoniu și punerea în valoare a acestora, reabilitarea, restaurarea parcurilor, unele dintre ele clasate monumente istorice, consolidarea și modernizarea, resistematizarea falezei Dunării, cumpărarea de către autorități de la actualul proprietar a imobilului monument istoric „Pescăriile Statului”, restaurarea pe finanțare europeană și transformarea în Muzeu al Dunării, navigației și pescuitului, înființarea polului de dezvoltare Galați-Brăila, conurbația cu peste 450.000 de locuitori, atragerea investițiilor în regiune, readucerea cinematografiei în oraș, preluarea spațiilor fostelor cinematografe de la RADEF de către administrația locală, atragerea unui dezvoltator pentru construirea unui Cinema-City. În sprijinul acestor teme pentru care asociația a militat și militează, au fost organizate dezbateri publice, expoziții, mese rotunde, acțiuni și proteste pașnice („protestul scaunelor în aer liber care simulau o sală de cinema”), au fost transmise adrese către autorități, am avut luări de poziție, „ieșiri în mass media”. Am conceput cu sprijinul unui grup de studenți și un șef de lucrări din cadrul Facultății de Inginerie din Galați un film de 20 de minute, cu o simulare 3D cu un segment al străzii Domnească în variantă reconstruită și restaurată, o viziune proprie, ce a fost prezentat și în mass media locală și națională, fiind unic la nivel național.
Din păcate, autoritățile locale nu s-au arătat interesate, noi creând acest film cu intenția de a le sensibiliza să se implice în restaurarea centrului istoric, folosind și ca material de inspirație.
Au fost și reușite (readucerea cinematografiei în oraș), au fost și deziluzii, așa cum se întâmplă de obicei în activitatea ONG-urilor. Mă voi referi mai mult la ultimul nostru obiectiv, reluarea curselor de pasageri pe Dunăre.
În urmă cu un secol, Galațiul avea legături cu Drobeta Turnu Severin, Giurgiu, Brăila, Ismail, Tulcea, Sulina și alte orașe și localități dunărene (Grindu, 23 august, Plaja Cocuța). În 1999, considerându-se prea costisitor, după bombardarea podurilor de la Novi Sad și blocarea transportului naval pe Dunăre în acea zonă, NAVROM Galați a sistat transportul de pasageri pe Dunăre la Galați și Brăila, concret și ultimele linii spre Grindu și Tulcea, căci spre Brăila legătura fusese închisă din 1995, după apariția microbuzelor spre/dinspre Brăila, transport mult mai ieftin și mai rapid. Însă aici nu discutăm neapărat despre profitabilitate, căci tot ce este legat de port și navigație, pentru Galați și Brăila înseamnă tradiție și identitate. În același an, în 1999, orașul a pierdut și nava simbol „Libertatea”, yachtul regal ce ajunsese într-o stare de degradare avansată, dar care, în loc să fie restaurat, a fost vândut și scos definitiv din țară. Interesul oamenilor pentru croaziere, nave și tot ce ține de acest mod de transport este imens, s-a observat în fiecare an de Ziua Dunării când sunt organizate de autorități plimbări pe Dunăre, vapoarele puse la dispoziție sunt invadate de gălățeni și mai ales acum, când a acostat la Galați Bricul Mircea și mii de oameni nu au reușit să urce pe velierul bijuterie din cauza aglomerației.
Nu pot să înțeleg de ce autoritățile sunt surde și nu investesc în construirea unei nave, care să ne reconecteze în primă fază cu Brăila, să asigure croaziere pe perioada estivală, atât timp cât întreaga comunitate susține acest deziderat. Avem la Galați institut de proiectări, specialiști navaliști, șantier naval, ce mai așteptăm oare? Acest tip de transport, prezent în toate orașele port ale lumii, ar aduce vizibilitate orașelor Galați și Brăila, turiști și implicit bani în buget.
Așteptăm „mutarea” decisivă din partea administrației locale, adică comandarea construcției la Șantierul naval „Damen” a unui vapor cu care să ne reconectăm cu Brăila, dacă tot vorbim despre unificarea celor două orașe pe care le despart doar 15 km. Apoi, după succesul pe care sunt convins că va fi înregistrat, și cu celelalte orașe port, mai ales cu Delta Dunării.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Libertatea nu e singura bijuterie "pierduta". Anghel Saligny a ajuns fier vechi, Tudor Vladimirescu din fericire a supravietuit insa din pacate a fost modificata barbar si a ajuns barcuta unui mogul, etc.
Galatiul are nevoie de o viziune si o strategie de dezvoltare pe termen lung, tinand cont ca nu va mai fi probabil niciodata orasul industrial de peste 300.000 locuitori.
Totusi, poate ca ar fi mai bine sa stimulati initiativa privata in domeniu. Functionarii...
Chiar nu sunt oameni cu bani, in doua orase, care sa investeasca in nave-muzeu, ce pot face si croaziere de placere?