Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Gălățean, am făcut turism în mult lăudatul Vest al României: de la orașul care mi-a întrecut orice așteptare, la „Costineștiul” murdar al ardelenilor

Fiind fascinat de avântul pe care îl iau orașele din Vest în discrepanță cu restul țării, m-am hotărât să-mi petrec concediul în România, alegând drept circuit de vizitare Valea Oltului -Țara Hațegului - Timișoara - Arad - Oradea -Băile Felix, pe care de altfel nici nu le văzusem vreodată. Cred că e bine să menționez de la capul locului că sunt gălățean, pentru a înțelege care a fost punctul de plecare.

Valea Oltului

Prima noapte, după ce am vizitat Mânăstirea Curtea de Argeș, am petrecut-o la Hotel Palace din Govora, un hotel istoric, restaurat, o bijuterie arhitecturală. Poziționat lângă parcul stațiunii, de asemenea cu încărcătură istorică, foarte frumos amenajat, hotelul m-a impresionat prin eleganță, calitatea serviciilor, personalul amabil, restaurantul cu un meniu delicios. 

Am fost încântat de alegere, nu și de stațiune, care în afară de parc și de un ștrand la care n-am ajuns, nu oferea mai nimic. 

Clădiri abandonate, atmosferă de final de anii 80, hoteluri nerestaurate. Un Casino de tradiție, restaurat pe finanțare europeană, cu o arhitectură deosebită, dar care era închis, nefiind pus în valoare.

A 2-a zi am strâns bagajul, ne-am oprit la Rm. Vâlcea, un oraș cu un centru pietonalizat ce m-a impresionat, mai ales prin proiectul arhitectural modern, prin calitatea materialelor și prin parcarea subterană existentă sub această piață. Am vizitat Casa Anton Pann, apoi am pornit către Horezu, Culele Greceanu și Duca din Măldărești, Mănăstirea Horezu. Zone superbe, cu multă liniște și nu foarte aglomerate, cel puțin la ora la care am ajuns noi, adică eu și soția.

Punctul terminus pentru acea zi a fost Băile Olănești, la Hotel Olănești. Chiar de la sosire a apărut prima problemă, parcarea. Deloc generoasă pentru un hotel destul de mare, mi-a creat prima stare negativă. Am urcat mașina pe trotuar, între alte două, nu departe de indicatorul „Parcarea interzisă”. La recepție mi s-a spus că într-adevăr e o problemă, mi s-au indicat alte locuri la distanță, într-un final am găsit la 150-200 m de hotel. Camerele erau spațioase, băile de asemenea, mobilierul nou, hotelul în ansamblu modernizat. Cina a fost foarte gustoasă, dar instalația centralizată în camere funcționa numai pe cald, neexistând cu alte cuvinte aer conditionat pentru a te răcori, afară fiind 30-32 grade Celsius. Stațiunea arată comunistoid, strada care te conducea spre izvoare era înțesată cu corturi, tarabe cu chinezării și alte nimicuri, cu aspect oribil, obturând și vizibilitatea spre pârâul stațiunii. Bătrâni care veneau sau se duceau spre izvoare, cu diverse recipiente cu apă cu diverse proprietăți. Izvoarele, multe închise, dar toate cu un aspect ce îți amintea de comunism, o infrastructură în care nu s-a investit nimic, care îți crea o stare de depresie și te îndemna să pleci cât mai repede. Dimineață, la check-out, ni s-au perceput 20 lei, taxă stațiune, dar sincer nu am înțeles pentru ce, fiindcă nu am văzut nicio investiție de marcă, stațiunea în sine fiind de fapt o întoarcere în timp. Cu toate că zona oferă oportunități extraordinare.


Țara Hațegului

După o călătorie de câteva ore bune pe Valea Oltului, unde am vizitat și Mănăstirea Cozia, o oprire la Sibiu unde am luat prânzul, am ajuns la Geoagiu-Băi, la Hotel Germisara, pe o ploaie torențială. Un hotel confortabil, modern, care oferea condiții bune, inclusiv piscină interioară. Personalul de la recepție un pic scorțos, dar în limite acceptabile. Restaurantul m-a impresionat prin diversitatea meniului, condițiile de igienă, modul de prezentare, deservirea și mâncarea gustoasă. Într-una din zile, fiindcă am stat 3 nopți, am „testat” și piscina exterioară cu apă termală, senzația fiind una extrem de plăcută, admirând munții și verdele ce ne înconjura de pe șezlong. De aici, ne-am mișcat prin zonă, am vizitat Castelul Corvinilor, Cetatea Devei, Lacul Cinciș, Sarmizegetusa Regia, Giardini di Zoe, un loc încântător, un mic paradis realizat de un italian pentru nepoata sa. În Geoagiu, o stațiune cochetă și curată, cu oameni amabili, un loc perfect pentru odihnă, am vizitat Cascada Clocota, Termele Romane și parcul, care într-adevăr ar merita ceva investiții.

Timișoara, Arad, Oradea

Drumul de la Geaogiu-Băi la Timișoara a fost infernal. De ce? Fiindcă pe lângă infrastructura groaznică, mai ales între Deva și Lugoj, unde autostrada s-a sfârșit și ne-a aruncat pe un DN îngust, aglomerat, unde am mers în coloană, vremea a fost cumplită. A plouat torențial, vizibilitatea a fost redusă,  traficul intens, plin de camioane, TIR-uri, în așa fel încât la Timișoara am ajuns stors. Am vrut să profităm, având doar o noapte la dispoziție. Hotelul a fost de nivel mediu, clasificat la 3*, era departe de acest nivel. 

Timișoara. O senzație de top

Timișoara m-a impresionat prin dimensiunea centrului istoric cu cele 3 piețe: Victoriei (Operei), Libertății și Unirii. Cele mai multe imobile de patrimoniu restaurate sunt în Piața Unirii, care este și cea mai spațioasă. La un moment dat, stând pe o bancă în Piața Libertății, acoperită cu un pavaj colorat, foarte frumos, bine ales, o combinație de cărămiziu și negru, au apărut 2 tramvaie mov, noi, și pentru câteva clipe am avut senzația că mă aflu în Lisabona, într-o piațetă plină de porumbei. Extraordinar! Mi-au plăcut parcurile, malul Begăi amenajat, dar senzația de top am încercat-o când m-am plimbat 20 de minute cu hidrobuzul pe Bega, construit în orașul meu natal Galați. A trebuit să ajung aici pentru a mă putea bucura de o plimbare pe apă, paradoxal, trist, dar adevărat. Fiindcă noi, în orașul port de tradiție, nu mai avem demult acest mod de agrement, ce să mai vorbim de reconectarea cu celelalte orașe riverane Dunării pe această cale, cu nave de pasageri. Dar asta este o altă discuție și nu vreau să divagăm. 

Mi-a plăcut mult Timișoara, zona centrală care este foarte mare, imobilele istorice care, chiar dacă încă nu sunt restaurate, sunt în picioare, dar în momentul în care am ieșit din centrul istoric am văzut alt film, adică aceleași blocuri gri ale orașelor cu moșteniri comuniste.

Arad, orașul perfect pentru pensie

Am alocat pentru oraș tot 24 de ore, hotelul a fost bine ales, pe malul Mureșului, la 20 minute de centru. Percepția asupra orașului a fost una de genul „Aradul este orașul perfect pentru pensie”. Un oraș liniștit, cu multă verdeață, parcuri, malul Mureșului perfect pentru plimbări și sport. Un oraș aerisit, în ansamblu. Centrul cu imobile vechi, unele renovate, licee în sedii vechi și restaurate, cu tramvaie care străbat zona centrală. Cu o primărie cu un sediu superb, într-o clădire istorică. O senzație generală de relaxare. 

Oradea, orașul care mi-a întrecut toate așteptările

Oradea este orașul care mi-a rămas la inimă. Citisem multe despre realizările primarului Ilie Bolojan, îl urmăream și pe Facebook. S-a confirmat, poate chiar mi-a depășit așteptările. Este orașul care de departe are cele mai multe clădiri istorice restaurate profesionist sau în curs de renovare. Arhitectura art noveau m-a impresionat. Piața Ferdinand, arhitectura, materialele folosite, străzile pietonalizate, Palatul Vulturul Negru, malul Crișului în modernizare, parcarea subterană, Cetatea Oradei, expozițiile amenajate, și câte și mai câte. Totul este un șantier unde se lucrează. Subteran, pe schele, lângă apă, în fața teatrului, unde va apărea altă piațetă. Este incredibil. Este modelul nostru că se poate. Am vizitat orașul de două ori, fiind cazat la Băile Felix. Și nu am reușit să vizitez tot ce era interesant, dar ce am văzut m-a impresionat. 

Băile Felix, un Costinești din Vest

Stațiunea este plină de contraste. Hoteluri abandonate, cu un aspect oribil și resorturi moderne, de 4 sau 5 stele, construite recent. Am ales 5 nopți la cel mai luxos hotel, Lotus Therm. Hotelul, spre fericirea noastră, s-a ridicat din toate punctele de vedere la nivelul de clasificare. Camera, serviciile, restaurantul, toate de top. Amabilitatea personalului, de excepție. Piscinele interioare și exterioare, „Felixarium”, toate m-au făcut să mă simt răsfățat. În schimb, toate aceste senzații de bine se sfârșeau când ieșeai din perimetrul hotelului. Un parc în care lipsesc investițiile de 3 decenii, în care te încântă doar nuferii, lotușii și broscuțele țestoase, dar în care sunt înșirate salbe de tarabe, chioșcuri oribile. Un bâlci, cu alte cuvinte. Alei degradate, o lipsă acută de locuri de parcare, construcții haotice la stradă. Un soi de „Costinești” în vestul țării. O stațiune cu potențial, dar total nevalorificat, fără o strategie, totul lăsat la întâmplare. 

A fost un concediu reușit, dar lipsa infrastructurii, condițiile dificile de trafic, prețurile mari, uneori prea mari pentru serviciile oferite, mă fac să mă orientez în anii următori la destinații în afară. Cu avionul, bineînțeles.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In Timisoara s-au mai renovat cateva cladiri de cand ati scris articolul. Incepe sa arate si mai bine. Oradea s-a transformat si ea mult din 2019. Foarte fain articolul.
    • Like 0
  • Mica Roma,adica,Blajul din mijlocul tarii,este la intrecere cu Oradea,desi-i mai mic,dar,primarul de aici ca si cel (fost)de la Oradea sunt modele de gospodari,ca la ei acasa cum ii vorba.
    • Like 0
  • Sunt din Constanta si mi-am luat si eu inima-n dinti in primavara asta si am facut diagonala mare: Constanta - Oradea.
    Opriri interesante:
    - Oradea: orasul incepe sa arate frumos, chiar foarte frumos. Mai e de lucru. Ce m-a mirat a fost ca noile spatii comerciale din noile cladiri renovate sunt cam goale, neocupate... inca...
    - Alba Iulia: parca am calatorit in timp intr-un oras din anii '80: un oras mic, blocuri comuniste, jardiniere din beton ciobite de timp...
    Dar... Cetatea este din alt film, din alta tara, cu alti oameni. Cetatea e o experienta care nu trebuie ratata. Plimbarea prin "sant" cu bicicleta a fost superba.
    - Timisoara: cautati un apartament pe airbnb din zona centrala. Pietele si strazile din zona centrala sunt de vis. Am gasit locuri faine pentru mic dejun cu cafea buna tot felul de combinatii interesante.
    Sibiul l-am gasit efervescent pentru ca se apropia summitul European si imi pare rau ca n-am avut vreme sa-l aprofundam, macar culinar.
    Daca am avea si autostrazi as merge in vestul tarii de cateva ori pe an in loc de o data la 25 de ani.
    • Like 0
  • Au mai rămas mănăstirile ? Parcă așa spunea cineva...
    Am fost în nordul Moldovei cu ceva timp în urmă !
    Pereții de la intrare devastați de”primate”cu tot felul de mâzgălituri obscene și alte asemenea...O armată de slujitori ai domnului care ar trebui să vegheze,să reclame la poliție sau să repare și nu fac nimic...Și doar sunt hrăniți de noi...
    • Like 0
  • Iti recomand Brasov Sighisoara Bistrita Cluj Blaj Alba Iulia un alt turneu...in special Alba si Blaj...
    • Like 1
  • check icon
    Și nimic, NIMIC despre Cluuj ???... Ce chestie ! (în rest sunt de acord, mai ales că-s orădean :))...
    • Like 1
  • Ca particularitate, a-ti numarat sensurile giratorii din Rm. Valcea......., Si eu, galatean fiind am amusinat pe ici colo frumusetea acestui plai Binecuvantat de Bunul Dumnezeu cu de toate iar concluzia la care am ajuns in timp ce imi suna in minte ca un refren..."frumoasa tara, pacat ca este locuita"........este; mai nimic nu a scapat mutilat, vandut, batjocorit, dispretuit din locul asta chinuit si de bastina a neamului romaneasc. Si categoric nu strainii au fost de vina pentru toate astea. Au mai ramas manastirile de pe tot cuprinsul tarii unde poti sa vezi cum ar fi trebuit sa fim cu totii, asta cat or mai fi si astea. Ca specia umana are ca principala virtute distrugerea propriului habitat urmare a pacatelor si a unei prostii fara margini se vede, dar noi santem fruntasi si ne mandrim cu asta.
    • Like 2
    • @ Victorin Borsciov
      Delia MC Delia MC check icon
      Like.
      Bineinteles, ne batem joc de ce avem, lăsăm frumusețile în paragină, clădirile de patrimoniu stau să cadă...iar în ăst timp, ridicăm monștri de oțel și sticlă că așa-i modern!...La naiba cu planuri de urbanism, dacă aduce bani, dau ceva primarului și pot spurca orașul cum vreau eu! Iar alții se minunează, iaca, avem si noi...
      Trebuie să vină un prince Charles să ne deschidă ochii, altfel cine ar fi auzit de Viscri?
      Și apoi ne plângem de criză de identitate...
      • Like 0
  • Frumos reportaj, felicitari !

    Foarte adevarat ce ati scris despre Oradea, e unul dintre orasele mele preferate, ati uitat in schimb sa scrieti despre Sibiu, prin care ati si spus ca ati trecut.

    Sau considerati ca s-au scris deja prea multe despre "Perla Ardealului" ?
    • Like 4
  • Mulrumesc.
    • Like 0
  • check icon
    Ați fost amabil și ponderat în aprecieri, ați încercat să evitați tușele foarte critice.
    Este adevărat că toată Oradea e un mare șantier (în vară încă n-ați văzut nimic!), dar și aici există acele blocuri gri comuniste pomenite la Timișoara. Din păcate, am înțeles că guvernul a tăiat vreo 20 milioane € din finanțarea aprobată inițial, să vedem ce se va reuși fără această sumă.
    Eu zic că cel mai mare capital al unei localități sunt oamenii, iar în această privință eu cred că Galațiul are un mare potențial, cu precizarea că, într-adevăr, are și el nevoie de un Ilie Bolojan.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult