Fiecare angajat din România care are un salariu, venituri din chirii sau activități independente poate alege să susțină, redirecționând cei 3,5% din impozitul pe venit, proiectele organizațiilor guvernamentale care se implică în domenii esențiale, precum sănătatea, educația, sprijinirea persoanelor vârstnice sau protecția mediului.
În România sunt peste 6 milioane de persoane plătitoare de impozit pe venit, iar dacă toți acești oameni ar redirecționa cei 3,5%, suma totală ar fi de aproximativ 200 de milioane de euro. Un gest ce contează enorm, dar care nu te costă nimic.
Dacă ce face statul cu acești bani e mai greu de văzut și cuantificat, ce pot face ONG-urile serioase cu bugetele adunate se vede în cauze cu rezultate clare, palpabile: România are primul spital construit exclusiv din bani de la cetățeni și firme și în multe localități cu rată mare de abandon școlar organizații nonguvernamentale îi sprijină punctual pe copii să-și continue cursurile. Sunt entități care au grijă de bunicii abandonați în singurătate. Sunt altele care au făcut din lupta împotriva violenței asupra femeilor un scop la nivel național.
Un român cu un salariu mediu net de 600 de euro pe lună ar putea redirecționa anual aproximativ 30 de euro. Asta înseamnă aproape 900 de euro în timpul întregii vieți profesionale. „Poate că nu pare mult, dar dacă milioane de oameni ar face-o, s-ar aduna sume uriașe”, spune Oana Gheorghiu, cofondatoare a Asociației Dăruiește Viață, alături de Carmen Uscatu.
Interviul cu Oana Gheorghiu face parte dintr-o mini-serie de articole realizate de platforma Republica despre importanța unui gest de civism ușor de realizat și foarte la îndemână- redirecționarea unor procente din impozitele pe venit și profit ale angajaților și companiilor către organizații nonguvernamentale.
De exemplu, de mai bine de un deceniu, Asociația Dăruiește Viață investește zeci de milioane de euro în sistemul medical din România, fonduri strânse exclusiv din donații și sponsorizări. Este gata primul spital pentru copiii cu afecțiuni oncologice, au fost reconstruite secții pentru transplant medular din diferite orașe, au fost ridicate construcții modulare în timpul pandemiei la standarde profesionale, care sunt utilizate și astăzi, după criza sanitară (un exemplu este în curte la spitalul Elias).
Interviul pe scurt:
- „Încă mai cred că oamenii nu conștientizează cât de mult contează pentru organizații acei 3,5%, cât de multe pot face organizațiile cu acei bani și cât de puține face statul pentru cei aflați în nevoie.”
„De anul trecut am reușit să digitalizăm formularul de 3,5%, astfel încât depunerea lui să nu mai fie o corvoadă pentru contribuabil. Înainte de asta omul trebuia să completeze formularul, să-l semneze și să-l depună personal sau prin poștă la ANAF. Era un proces destul de dificil și reprezenta, într-adevăr, o piedică pentru a crește numărul celor care redirecționează 3,5%.”
„Vestea bună este că pentru prima oară de când există Dăruiește Viață am reușit să deschidem un dialog real și constructiv cu Ministerul Sănătății și lucrăm împreună la un proiect-pilot care va putea aduce, în viitor, schimbarea pe care cu toții ne-o dorim. Dar despre asta promitem că vom vorbi pe larg atunci când vom ajunge la formalizarea parteneriatului cu ministerul și când vom fi definitivat toate aspectele pe care acesta le implică.”
Spre ce cauze a redirecționat fondatoarea Asociației Dăruiește Viață Oana Gheorghiu 3,5% din impozitul pe venit? Ce ar conține lista ta scurtă de cauze/ entități care ți-au câștigat încrederea sau care sunt domeniile în care crezi că ar trebui să mai ajungă bani din această sursă?
Răspunsul meu e probabil previzibil. În fiecare an, cei 3,5% din impozitul meu merg către Dăruiește Viață. Dacă nu ar fi Dăruiește Viață, aș alege cu siguranță o cauză către care să meargă acești bani, nu i-aș lăsa statului…
Am să-ți spun o scurtă poveste despre cum am descoperit eu această facilitate, cu mult timp în urmă, nu-mi aduc aminte exact anul, cred era 2005 sau 2006... Lucram pe atunci într-o companie privată și într-o zi am primit un plic, îmi aduc aminte și acum, de la SOS Satele Copiilor, cu explicații despre facilitatea fiscală 2% (acesta era pe atunci procentul) și un formular pe care să-l completez și depun la ANAF.
Habar nu aveam pe vremea aia ce-s alea ONG-uri, ce fac ele exact, din ce se finanțează, cred era pentru prima oară când aflam că eu pot redirecționa 2% din impozitul meu pe salariu, deja plătit statului român în anul precedent, către o organizație și pot ajuta astfel copiii abandonați.
Mi s-a părut o chestie foarte, foarte tare, așa că m-am apucat să vorbesc despre asta și să încerc să-i conving pe cei cu care lucram, partenerii firmei în care eram, prietenii și cunoscuții să folosească această facilitate. În mintea mea era că, dacă oamenii ar ști despre asta și cât de ușor ar putea ajuta niște copii, cu toții, a doua zi ar completa formularul fără să stea pe gânduri.
Spitalul Dăruiește Viață
Au trecut vreo 18 ani de la povestea asta, procentul a crescut între timp de la 2% la 3,5% din impozit, dar statisticile spun că, deși a devenit mult mai ușor să completezi formularul ăla, că nici măcar nu mai e nevoie să mergi la poștă sau să-l expediezi prin curier, ci îl poți completa online, doar 29% din cei care plătesc impozit pe venit în România o fac.
71% aleg să lase banii statului!
Încă mai cred că oamenii nu conștientizează cât de mult contează pentru organizații acei 3,5%, cât de multe pot face organizațiile cu acei bani și cât de puține face statul pentru cei aflați în nevoie.
Și ca să răspund la întrebarea ta, pe lista mea ar fi și azi SOS Satele Copiilor, ar fi Casa Share, alte organizații care se ocupă de copiii din mediile defavorizate și cu siguranță cele din sănătate Magic, Spitale Curate sau Salvați Copiii.
Care este potențialul sumelor care se pot aduna în România, dacă s-ar ajunge la 100% grad de redirecționare a impozitului pe venit în cazul persoanelor fizice?
În România sunt peste 6 milioane de persoane plătitoare de impozit pe venit (salariu sau alte surse de venituri: chirii, drepturi de autor, activități independente etc). Dacă toți acești oameni ar redirecționa cei 3,5%, suma totală ar fi de aproximativ 200 de milioane de euro. Ce pot face ONG-urile serioase cu acești bani? Enorm de multe lucruri! Oricum, mult mai multe decât face statul.
Pe parcursul unei vieți/ a unei cariere, la un salariu mediu net de 600 de euro / lună, câți bani ar redirecționa un cetățean plătitor de taxe și impozite? E o mică avere, nu? (echivalentul unui pat de salon, echivalentul unei mese de operații, echivalentul unei truse de chirurgie).
La un salariu mediu net de 600 de euro/lună, un român ar putea redirecționa anual aproximativ 30 de euro, adică vreo 900 de euro în timpul întregii vieți profesionale. Poate că nu pare mult, dar dacă milioane de oameni ar face-o, s-ar aduna sume uriașe.
Cum să facem să depășim borna de o treime din cetățeni care redirecționează 3,5% din impozitul pe venit către zona non-guvernamentală de încredere și transparentă?
Oamenii își imaginează că doar numerele mari fac diferența și consideră, probabil, nemotivant să facă efortul de a completa un formular. Doar că numărul mare poate veni de la câți oameni se implică, nu de la valoarea per formular. Aș da un exemplu din experiența noastră la Dăruiește Viață: am strâns 20 de milioane de euro din SMS-uri de 2 și 4 euro! Jumătate din costul spitalului s-a acoperit din sume mici de la sute de mii de oameni. Noi românii ar trebui să fim mai conștienți de puterea lui împreună, de cât de multe putem face dacă suntem mulți și uniți.
Cum să facem să-I convingem? Nu cred că există o rețetă garantată, cred că trebuie să vorbim mult despre această facilitate, despre impactul pe care acei bani îi pot crea în societate, despre importanța comunității și a implicării și poate să cerem mai mult zonei de business să comunice cu angajații proprii despre puterea lui 3,5%.
Și totuși, România face pași înainte - cum putem redirecționa în 2 minute exclusiv pe internet - exemplul „Dăruiește viață” (fără poștă, fără print, fără nimic).
De anul trecut am reușit să digitalizăm formularul de 3,5%, astfel încât depunerea lui să nu mai fie o corvoadă pentru contribuabil (înainte de asta omul trebuia să completeze formularul, să-l semneze și să-l depună personal sau prin poștă la ANAF. Era un proces destul de dificil și reprezenta, într-adevăr, o piedică pentru a crește numărul celor care redirecționează 3,5%).
Acum, pe site-ul daruiesteviata.ro îți ia 2 minute să completezi acest formular, așa că oamenilor ar trebui să le fie la îndemână să o facă. Totuși, anul acesta, până acum, am ajuns la doar 6000 de formulare completate. Oamenii nu știu că procesul a devenit mult mai ușor, unii nu au încredere să-și completeze online datele personale, deși platforma noastră este securizată, alții nu au încredere că statul chiar ne dă acești bani. Probabil că este rolul nostru să comunicăm mai mult, să dăm mai multe informații, să explicăm cât de multe lucruri s-ar putea face cu acești bani. Și aici trebuie să-ți mulțumim că ne dai ocazia să vorbim despre asta și să ajungem la oamenii din comunitatea Republica.
Cu toții ne dorim o schimbare, să ne fie mai bine, să avem spitale, să avem școli, să nu mai existe copii flămânzi, să avem niște autostrăzi care să nu se surpe, dar lucrurile astea se vor întâmpla în măsura în care fiecare dintre noi se va implica. Măcar cu un formular de 3,5% completat online. Durează 2 minute. Atât. E singurul cost. Și nu, nu vom reuși noi, ONG-urile, să rezolvăm toate problemele, dar ceea ce facem noi ajută niște oameni și pune în același timp presiune pe statul român.
Planuri de viitor legate de spital. Cum ar trebui să fie administrat, de ce ar trebui oamenii care au donat să aibă un cuvânt de spus?
Oamenii au așteptări foarte mari de la acest proiect, iar presiunea pe care noi o resimțim e uriașă. Trebuie să spunem că lucrurile nu vor fi perfecte de la început, că o clădire care, într-adevăr, asigură condiții de secolul 21, care pune siguranța și confortul pacientului și al familiei pe primul loc, fără a uita însă cât de important e personalul medical, confortul și dotările de care acesta are nevoie, nu înseamnă o schimbare radicală a sistemului de sănătate. Așa cum spune arhitecta acestui proiect, Raluca Șoaită, spațiul poate modela comportamentele, dar cu siguranță nu poate schimba cu totul obiceiuri, cutume și practici împământenite de zeci de ani și cu care vom mai avea încă mult de lucru.
Schimbarea, în general, e un proces de durată și nu o poate realiza un ONG singur sau o mână de oameni, e nevoie de implicarea noastră, a tuturor.
Vestea bună este că pentru prima oară de când există Dăruiește Viață am reușit să deschidem un dialog real și constructiv cu Ministerul Sănătății și lucrăm împreună la un proiect-pilot care va putea aduce, în viitor, schimbarea pe care cu toții ne-o dorim. Dar despre asta promitem că vom vorbi pe larg atunci când vom ajunge la formalizarea parteneriatului cu ministerul și când vom fi definitivat toate aspectele pe care acesta le implică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.