Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Închiderea școlilor și surogatul „școlii online” lasă asupra copiilor sechele de nevindecat. Oana Moraru: „Sunt ca niște lupi în cușcă… Eu mă simt absolut depășită”

Copil online

Foto: Getty Images

Ratei ridicate a analfabetismului funcțional din România i se va adăuga, după închiderea școlilor, analfabetismul social. Este cea mai gravă consecință a pandemiei asupra sistemului de educație, crede Oana Moraru, consultant educațional și fondator al școlii Helikon. „Nu există lucru mai grav din punct de vedere social și emoțional decât lipsa de interacțiune în curtea școlii, decât jocul negociativ, tranzacțional”, a explicat ea în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

Din cauza crizei sanitare, mulți dintre copiii care au început în urmă cu doi ani grupa mică au pierdut aproape un an și jumătate de învățământ preșcolar și, odată cu el, achiziții importante. 

„Sunt ca niște lupi în cușcă. I-am văzut revenind în grădinițe, am văzut copii din familii foarte responsabile. E atât de evident că nu au lucrat în anii preșcolarității pe atenție voluntară, pe limbaj, că eu mă simt absolut depășită, deși profesional știu ce trebuie făcut, să pot să recuperez la grupa mare ce s-a pierdut în doi ani. Există niște ferestre de oportunitate între 0-6 ani. După, copilul poate fi ajutat, dar doar remedial. Are nevoie de un profesor atât de luminat, încât să lucreze și pe problemele lui din spate”, a declarat Oana Moraru.

Statul în casă poate duce la probleme de echilibru, care apoi se pot traduce în dificultăți de citire și transcriere de pe tablă. Timpul excesiv în fața ecranelor accentuează deficitul de atenție. Auzul fonematic, care se educă în clasa pregătitoare, nu poate fi dezvoltat așa cum trebuie în zgomotul de fond al lecțiilor de pe Zoom. 

„Nu mai vorbesc de gimnaziu când ar trebui să se formeze capacitatea copilului de a pune raționamente în vorbire, mai mult de două-trei raționamente”, a spus Oana Moraru. 

„Copilul din mediul rural este, în medie, cu un an și jumătate în urmă față de copilul din mediul urban”

Cel mai mult au pierdut copiii din mediile dezavantajate. „Sunt studii care arată că copilul din mediul rural este, în medie, cu un an și jumătate în urmă față de copilul din mediul urban. Peste acest copil s-a mai adăugat un an jumate, e cu trei ani în urmă. Psihologia spune că, dacă un copil are o întârziere de mai mulț de doi ani, el dă în tulburare de comportament. Dacă decalajul dintre vârsta mentală și vârsta cronologică ajunge la 2 ani lui îi trebuie terapie. Oricum aveam nevoie să recuperăm mulți copii din România. Noi nu avem cum să avem învățământ remedial, nu cred că ne imaginăm cât de sumbră e realitatea”, a atras atenția Oana Moraru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult