Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Obsesia anului 2017: absenţa la vot. Drama majorităţii condusă de o minoritate care a gândit strategic cu doi paşi înainte

Rezultate alegeri locale 2016. Firea - Dragnea

Facebook-ul, televiziunile, ziarele, revistele. Toate mijloacele de comunicare au duduit anul acesta pe tema absenţei la vot. De fiecare dată când politicienii puterii au ieşit din peisaj sau când o lege prost gândită sau cu ‘andrisant’ a lovit opinia publică, tema absenţei la vot a inundat fulminant comentariile. Cu amărăciune, cu sarcasm, cu ironie, cu venin şi chiar cu ură faţă de cei care nu au votat. Petreanu ne-a desenat şi un infografic foarte clar şi frumos colorat care ne arată dimensiunea dezastrului. 

Cu negru, 61% reprezintă cei care nu au fost la vot din totalul celor cu acest drept.

Cu roşu (ca să ne fie clar!), 18% reprezintă alegătorii PSD. O mizeră minoritate faţă de majoritatea absenţilor. De 3 ori plus 3% mai mulţi absenţi decât alegători PSD. Dacă ar exista partidul social-democrat şi partidul absenţilor, acesta din urmă ar fi majoritar la mare distanţă. Dacă PSD, cu o legitimitate construită pe 18% din voturi, a înţeles de cuviinţă să ia deciziile pe care le-a luat, partidul absenţilor, cu legitimatatea uimitoare a celor 61%... ei bine, mai bine să nici nu ne imaginăm lucrurile pe care un astfel de partid ar putea să le facă.

Aşadar ei sunt de vină. Ne-au lăsat baltă. Ne-au dezamăgit. Ne-au înjunghiat pe la spate. Au pus comoditatea de moment deasupra idealurilor noastre. Egoismul lor e motivul pentru care noi acum trebuie să stăm în stradă, în frig, pentru a apăra democraţia inclusiv pentru ei, cei mai miserupişti dintre pământeni. Ei sunt motivul colectiv pentru care, la ceas de centenar, naţiunea e mai în pericol decât oricând.

Fără să vrem suntem deja divizaţi între partidul alegătorilor şi cel al absenţilor şi sărim unii la gâtul altora cu fiecare ocazie. Desigur, uităm şi unii, şi alţii câteva mici detalii, dintre acelea în care stă dracul cel mai negru. 

Uităm, de exemplu, că prin legea 208 din iulie 2015 românii din străinătate pot vota doar dacă au domiciliul în ţara în care lucrează. Din circa 4-5 milioane de români care lucrează în străinătate, doar 600.000 de români au domiciliul stabil acolo. La ultimele alegeri, însă, nici măcar aceştia nu au putut să voteze în bună voie: ca să poată vota, ei ar fi trebuit să se înscrie, cu câteva luni înainte, în registrul electoral. Mulţi români s-au trezit în situaţia frustrantă de a dori să voteze fără a putea să facă acest lucru. 

Un drept al lor fundamental, teoretic garantat de constituţie, a fost încălcat pe motive administrative de către partidul care apoi a câştigat alegerile. Răzbunarea PSD împotriva unei diaspore care i-a furat domnului Ponta şansa de a deveni Preşedintele ţării, într-un moment în care candidatul cu prune-n gură şi maniere de Robocop nu avea nici o şansă pe lângă volubilul domn Ponta, candidatul popcorn.

Mai mult, prin aceeaşi lege, românii din ţară puteau vota doar dacă se aflau în judeţul de domiciliu. Aşadar un alt +/- milion de români care aveau o piedică geografico-administrativă într-o ţară faimoasă pentru infrastructura sa de transport: Bucureşti – Sibiu, cu trenul, 325 de km, 6 ore, a se calcula viteza medie. 

În ziua votului pe pagina mea de facebook era o jale de înmormântare de mort de tânăr. Câteva sute dintre prietenii mei erau disperaţi pentru că nu puteau să voteze. Lucrând în străinătate, departe de ţară, nu erau la curent cu schimbarea legii electorale. Îmi amintesc de unul dintre ei, siderat în faţa unui consulat al României într-o ţară africană. Furie, amărăciune, scârbă, descumpănire. În ziua votului, pentru nimeni în-afară de cei care nu putuseră să voteze, problema ‘absenţei’ la vot nu era o problemă.

Choice architect. În engleză. În română nu sunt sigură cum s-ar traduce. Poate ‘arhitect al alegerii’, dar nu sună aşa de bine ca în engleză. În orice caz, e acea persoană sau entitate care organizează contextul în care oamenii iau decizii. Arhitectura alegerii influenţează procesul de luare a deciziei prin simplificarea modului de prezentare a opţiunilor, prin evocarea automată a unor asociaţii de idei, prin redarea în prim plan a unei opţiuni mai degrabă decât a altei opţiuni.

Un exemplu. Austria şi Germania. Ţări care se aseamănă din toate punctele de vedere: limbă, cultură, dezvoltare socială şi economică, etc. Şi totuşi, în Austria 99% dintre cetăţeni acceptă să îşi doneze organele în caz de deces, în timp ce în Germania doar 12% din cetăţeni fac asta. Singura diferenţă între cele două ţări e felul în care e pusă problema în faţa cetăţeanului. În Germania poţi dona doar dacă ţi-ai dat consimţământul în mod explicit (sistemul opt-in). In Austria eşti considerat automat donator dacă nu ai spus în mod expres că nu doreşti să îţi donezi organele în caz de deces (sistemul opt-out).

Un alt exemplu, de data asta în temă electorală. În Brazilia votul este obligatoriu pentru toţi cetăţenii între 18-70 de ani. Brazilienii nu au problema absenteismului la vot, dar până în anii 90 aveau o altă problemă. Cea a voturilor nule. Sistemul de vot brazilian prevedea ca alegătorii să scrie numele candidaţilor preferaţi, doar că, ghinion, mai mult de 60% dintre cetăţeni erau analfabeţi sau semi-analfabeţi. În 1998 (ce făceam noi în anul 1998?), Brazilia a introdus un sistem de vot bazat pe tehnologie electronică. Cu noua tehnologie, alegătorul vede pe un ecran fotografiile tuturor candidaţilor şi trebuie doar să selecteze candidatul preferat. După introducerea acestei tehnologii numărul voturilor valabile a depăşit cota de 90%, garantând astfel dreptul la vot şi pentru toţi cetăţenii, inclusiv cei neştiutori de carte. (Unul dintre rezultatele imediate a fost creşterea cu 34% a bugetului pentru sănătate destinat păturilor inferioare, ceea ce a dus la o creştere cu 20% a numărului de femei consultate de un medic pe timpul sarcinii şi o descreştere imediată cu 6% a numărului de copii cu greutate prea mică la naştere.)

La fel ca noi, brazilienii ar fi putut să se plângă de faptul că alegătorii lor sunt aşa de proşti încât nici măcar să voteze corect nu sunt în stare. Sau să se resemneze în faţa ghinionului de a avea o naţiune aşa de redusă. Sau să îşi propună să investească într-un program educaţional, eventual faraonic şi nerealist, de tip praf în ochi, care să alfabetizeze cetăţenii, astfel încât în 10-20-30 de ani să poată să scrie cu toţii corect numele candidaţilor. Nimic din toate acestea. Observând o problemă concretă, brazilienii au decis să ofere o soluţie concretă, practică şi imediată.

În România anului 2016, dreptul la vot a aproximativ 5-6 milioane de cetăţeni a fost restrâns pe motive administrative şi geografice, de către un partid politic care mai apoi a beneficiat decisiv de această restrângere. Cetăţenii care au suferit această nedreptate nu doar că nu sunt priviţi cu un minim de compasiune de către cetăţenii care nu au fost victimele acestei restrângeri de drepturi, dar sunt şi acuzaţi de către aceştia din urmă pentru nenorocirea care s-a abătut asupra tuturor. Un caz tipic de ‘divide et impera’, când de fapt suntem cu toţi în aceaşi oală, doar că mai dezbinaţi. Cazul izolat al doamnei care a spus că micţionează pe el de vot a fost preluat la paroxism, în timp ce a fost ignorat cazul masiv a sute de mii de oameni care au s-au indignat sincer şi public pentru că nu au putut vota, fiind de fapt primii care au tras un semnal de alarmă.

Desigur, e posibil ca la ultimele alegeri să fi fost şi o doză de absenteism. Dar în primul rând a fost o doză mare de furt. Schimbarea legii electorale e, în contextul actual, de neimaginat. Și dacă ar fi să avem mâine anticipate, e posibil ca rezultatele să fie aceleaşi. Poate 18% va deveni 16%, sau 14% sau poate chiar 10%. Şi? Deci care e soluţia, eu nu ştiu. Dar ştiu că printre cititori se află mulţi oameni cu simţ practic, civic şi politic mult mai ascuţit decât al meu. 

Ei, noi toţi, ştim bine că provocarea mare pentru anul 2018, anul Unirii noastre, este evident să ne salvăm democraţia, începând cu dreptul la vot neîngrădit pe cale administrativă şi geografică. Noi NU suntem dezbinaţi. Nu suntem tabăra alegătorilor şi tabăra absenţilor. Suntem în aceaşi tabără: a majorităţii condusă de o minoritate care a gândit strategic cu doi paşi înainte. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Stiti ce nu am vazut? Un sondaj cu intentia de vot a absentilor. Daca ar fi o mare dorinta anti-PSD sau pro PNL atunci as putea intelege aceasta discutie. Altfel este o simpla abureala. Foarte multi dintre cei care nu au votat, nu sunt lenesi, nu sunt dezinteresati de politica ci, pur si simplu sunt scarbiti de ceea ce se intampla si nu vor sa-si dea votul unor oameni in care nu cred.
    Parerea mea este ca nu avem opozitie credibila. PNL a fost infectat de PDL iar amintirea lui Basescu nu se sterge prea usor. USR, marea speranta , a aparut tarziu si s-a stins repede.

    • Like 0
  • Mike check icon
    O mică problemă în acest articol: 3 * 18 + 3 nu este 61.
    • Like 0
  • Adăugaţi la problemele geografice ale votului impotenţa cronică a opoziţiei. Faceţi o comparaţie între campania PSD şi cea a PNL(+PDL), considerat principalul partid de opoziţie. Despre asta se fereşte toată lumea să vorbească. Dar este mai comod să scoţi în faţă absenteismul, nu?
    • Like 0
  • Ne meritam soarta....:( Unii asteapta sa le pice din cer
    • Like 0
  • "Din circa 4-5 milioane de români care lucrează în străinătate, doar 600.000 de români au domiciliul stabil acolo. La ultimele alegeri, însă, nici măcar aceştia nu au putut să voteze în bună voie: ca să poată vota, ei ar fi trebuit să se înscrie, cu câteva luni înainte, în registrul electoral. Mulţi români s-au trezit în situaţia frustrantă de a dori să voteze fără a putea să facă acest lucru. "

    Sint cetatean roman cu domiciliul in Germania si am votat fara probleme si fara sa fiu nevoit sa ma inscriu in vreun registru. Cum romanii nu prea s-au prezentat la vot, am avut nevoie de 3 minute sa-mi exprim optiunea. Lucrez intr-o firma unde se mai afla 20-24 de romani si nici macar unul nu a mai votat in afara de mine. La reprosurile mele mi s-a raspuns ca sint un naiv sa votez , caci oricum si oricit s-ar vota , va iesi tot cine a fost prestabilit de oculta mondiala.
    Eu unul voi continua sa votez , asa cum am facut timp de 27 de ani, iar "naivitatea" de care am dat dovada m-a facut sa nu ratez absolut nici o urna electorala
    • Like 0
  • Cei care nu au putut vota au fost împiedicați intenționat, prin diverse prevederi legale pentru că majoritatea nu votează cu P.S.D.-ul. nu cred că li se aplică teoria probabilităților.
    • Like 0
  • Adevărata problemă o reprezintă lipsa unui partid în opoziție care să determine oamenii să iasă la vot. Atât timp cât doar discutăm iar cei care pot coagula mulțimile nu-și asumă răspunderea politică o să ne plângem în continuare fără să rezolvăm mai nimic.
    • Like 1
  • Este de înțeles disperarea celor care copleșiți de adevărul crunt al alegerilor politice ale acestui popor încearcă să-și resusciteze încrederea în conaționali repetand la nesfârșit ca prezenta mai mare la vot ar fi un factor care ar fi schimbat rezultatul acestor alegeri.
    Adepții acestei teorii par convinși ca cei care nu au votat ar fi fost preponderent „de-ai noștri” adică dacă s-ar fi prezentat nu ar fi putut vota decât „cum trebuie”.
    Nimic mai departe de adevăr!
    Lăsând la o parte paradoxul initial al acestei teorii care presupune ca cei care nu se prezinta la vot, desi evident au un standard civic scazut ar fi exponentii unui segment progresist al societatii, teoria dependentei rezultatelor votului de numarul de votanti ignora de la un anumit punct cantitativ legile elementare ale probabilisticii. Precum pisica din celebrul experiment a lui Schrödinger care pana la deschiderea cutiei este și moarta și vie, la fel și structura opțiunilor posibile ale celor care nu au votat nu poate decât sa urmeze probabilitatile tuturor optiunilor de vot.
    Foarte elocvente pentru intelegerea mecanismelor statistice ale alegerilor sunt cifrele din spatele sondajelor.
    În România sunt 18 milioane de votanți și la alegeri sondajele se fac pe eșantioane de 20 - 50 mii persoane adică ~ a mia parte din total alegători, iar marjele de eroare confirmate cu rare exceptii de realitate sunt de +/-3%.
    Prin urmare rezultatele alegerilor cu „prezenta slaba” reprezinta un eșantion mai mult decât suficient pentru a determina cu maxima precizie ce s-ar fi întâmplat dacă votau mai multi. Din păcate de la un anumit procent de participare în sus, indiferent cați se prezintă la vot rezultatul va fi același.
    Poate ar fi mai constructiv sa identificam elementele subtile care pot determina schimbarea optiunilor politice si care ar putea depinde de concepte precum educația civica sau nivelul etic ale alegătorului mediu și nu de numărul acestora.
    Este o naivitate sa credem ca opțiunile politice actuale sunt un accident cauzat de neparticiparea la vot. Este mult mai realist sa acceptam ca de fapt scena politica reflecta cu acuratete distribuția convingerilor fundamentale ale poporului roman unde de exemplu, la fiecare „n” cetățeni votanți sau nu care cred ca a fura nu poate sa fie normal , se găsesc „x” cetățeni votanți sau nu care sunt convinsi de contrariu, iar proportia dintre "n" si "x" o regasim in procentele reprezentarii politice.
    • Like 4
  • Nu am cuvinte sa exprim amaraciunea pe care o simt zi de zi, ceas de ceas si din acest motiv ma gandesc la modul cel mai serios sa plec.Sunt constienta ca e ff greu, dar nu vad alta alta solutie in aceasta mizerie in care ne zbatem sa traim.In van mergem la vot- cei care mergem, degeaba piata victoriei, totul totul e degeaba.Eu nu vad nici o speranta pentru copilul meu, pentru ca el sa poata trai frumos in aceasta tara, sa munceasca aici.Regret enorm ca nu am facut pasul emigrarii mai demult, dar am tot sperat ca va fi mai bine.Privim neputinciosi la politicienii care nu au pic de onoare, responsabilitate, respect fata de cei care i-au votat.Nu este posibil sa nu ai o legislatie fiscala stabila si sigura pentru noul an, modificari peste modificari facute pe genunchi de catre unii care poate in viata lor nu au avut servici.Iti vine sa vomiti la propriu cand vezi atata calicie, nu-i mai satura bunul Dumnezeu care parca si-a luat fata de la noi, Nici o luminita nu mai licare pe niciunde!
    • Like 0
  • Am inteles ca PSD-ul are consilieri din Israel. Evreii au fost natiunea cea mai napastuita de Germania si, fiind oameni inteligenti, si-au pus problema cum a fost posibil ca o natie civilizata ca cea germana sa fie atrasa in aventura fascista a lui Hitler. Au studiat deci metodele de propaganda, accesul la putere in mod legal prin alegeri, modificarea legilor , etc. si au constatat ca aceleasi metode se pot aplica si in Romania. Sfaturile unui Tony Blair sau ale unor consilieri americani nu au valoare intr-o tara ca Romania care este foarte asemanatoare cu Germania anilor 33-35 din punct de vedere economico - social. Este numai o parere de nespecialist dar vedeti si filmele "Ascensiunea lui Hitler" si Procesul de la Nuremberg" - versiunea americana. Si retin acum o replica magistrala a unui politician fascist din acele vremuri " daca legea nu ne permite schimbam legea" ,si au facut-o avand majoritatea parlamentara. Iar unul din cei condamnati la Nuremberg a fost ministrul justitiei. Oare nu invatam nimic din istoria recenta..?
    • Like 3
    • @ Mircea Iordan
      politicienii romani nu au nici un interes sa invete din nici o istorie. ii invata istoria cum sa fure? nu! deci, nu prezinta interes
      • Like 0


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult