Foto: Guliver Getty Images
Mi se întâmplă din ce în ce mai des să aud din partea prietenilor sau a cunoscuților faptul că nu se mai înțeleg cu părinții când vine vorba de politică. Prietenii mei sunt oameni obișnuiți care-și împart timpul între serviciu și familie, între week-end-uri mult așteptate și săptămâni în care muncesc pentru a-și plăti creditul sau pentru a-și crește copiii.
Acești oameni au fost educați de părinți obișnuiți, în familii la fel de obișnuite, nici prea bogate, nici prea sărace, familii care au trecut împreună prin greutăți și tranziție, prin crize economice și profesionale și au izbutit să rămână unite. Totul până vine vorba de politică.
Adulții de azi și părinții lor aleg să-și amintească diferit trecutul, să înțeleagă diferit prezentul și să-și imagineze diferit viitorul. În timp ce primii își imaginează viitorul alături de Occident și valorile acestuia, cei mai în vârstă refuză această schimbare. De aici rezultă certuri, frustrare și discuții care se lovesc de urechi care nu vor să audă.
„Nu știu ce să mă mai fac cu ei, mi se plâng unii prieteni. Indiferent ce le spun, părinții mei pur și simplu refuză să înțeleagă că actualul PSD nu le vrea binele. Am încercat cu argumente logice, cu cifre și statistici. Am încercat și cu rugăminți. Nici un rezultat. Zici că vorbim limbi diferite și trăim în realități paralele. Ce să fac? Să-i ameninț că plec din țară?”
Specialiștii spun că părinții și bunicii noștri susțin în continuare PSD pentru că acesta e singurul partid care vorbește pe limba lor. Pentru că ei au crescut și au trăit în niște vremuri în care cineva avea „grijă de tine”: să ai un loc de muncă, o locuință, să ai un rost. Rafturile goale, cozile matinale și lipsa de libertate au fost uitate.
Părinții și bunicii noștri nu au priceperea și răbdarea de a înțelege timpurile în care trăim, de a căuta surse de informație diferite și de a pune la îndoială ce aud la Antena 3. Părinții și bunicii noștri sunt de cele mai multe ori depășiți de vremuri și atașați emoțional de un trecut care nu mai există, așa cum o să fim și noi, probabil, peste 20-30 ani.
În acest context pot spune că sunt norocos: noi n-avem în familie astfel de discuții. Părinții mei nu votează PSD. De fapt, ei nu votează în România.
Părinții mei s-au născut și și-au trăit tinerețea în socialism, dincolo de gardul ghimpat de pe malul Prutului, în bârlogul marelui URSS. Ei au trăit și au crezut în acel sistem, pentru că nu-și imaginau că exista un alt fel de a trăi și de a gândi.
Au descoperit libertatea abia în 1989, când Republica Moldova și-a obținut suveranitatea. În Moldova tranziția spre libertate a venit la pachet cu sărăcia, întunericul și frica. Țin minte că se întâmpla destul de rar să avem curent seara și îmi făceam temele la lumânare, iar părinții primeau salariul rar și de multe ori în produse.
Astăzi Moldova e un stat captiv parazitat de corupție. Cea mai mare parte a populației active a plecat sau este pe cale să plece din țară. Avem curent, dar ne-am pierdut lumina din inimi. Salariile vin în lei, dar sunt mizere, iar țara supraviețuiește din banii trimiși de cei care lucrează în străinătate.
Republica Moldova este în prezent un stat sărac și depopulat, condus de oameni corupți care nu pot fi atinși de lege, un stat fără frontieră în partea de est în care nu există cu adevărat justiție. Dacă vreți să vedeți încotro se îndreaptă România sub actuala guvernare, uitați-vă atent la Republica Moldova.
Părinții mei au înțeles că timpurile se schimbă, că nu poți trăi în trecut și că un viitor mai bun se construiește în primul rând prin exemplu personal. Părinții mei merg la vot pentru că știu cât costă promisiunile populiștilor și nu își permit să le plătească dintr-o pensie de 50 euro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. A renunta la a-ti sustine pina in pinzele albe alegerile trecute , de orice natura ar fi fost ele, este echivalent cu a recunoaste ca ai gresit in viata, iar greseala ta a avut repercursiuni grave asupra altora.
2. A renunta la a-ti sustine pina in pinzele albe alegerile trecute, este echivalent cu a spune ca toata viata de pina acum ai trait-o intr-o minciuna, bazata pe alegeri gresite.
3. PSD-ul, ca si religia, vinde speranta la pret de dumping, fara a presupune vre-un efort din partea celui ce-o cumpara. Speranta desarta. Cumparatorul nu trebuie sa schimbe nimic, nu trebuie sa se schimbe deloc, nu trebuie sa faca nici un efort material , intelectual, sau spiritual.
4. A vota impotriva PSD-ului , a nega existenta lui Dumnezeu sint doua lucruri echivalente din punct de vedere al apartenentei la turma, al existentei unui lider a tot puternic. Inseamna renuntarea la caldura oferita gratis de turma, inseamna riscuri materiale si intelectuale asumate, lucru ce este inacceptabil pentru ei.
5. Orgoliul ii impiedica sa voteze altfel decit cu PSD-ul, ii impiedica sa-si recunoasca vinile trecute. Orgoliul nu tine cont de pozitia sociala, de nivelul de educatie, de nimic in afara de inteligenta.
Astea sint motivele pentru care cei care voteaza cu PSD-ul vor vota si de aici incolo tot cu PSD-ul. E inutil si ineficace sa incerci sa educi un om deja format prost. Solutia este abandonul in privinta acestora si canalizarea energiei in educarea celor care inca nu sint formati definitiv.
Nu are rost sa incercam sa plantam pomi in pamint devenit arid, nici sa incercam sa fertilizam acel pamint. Sa plantam pomi in pamint inca fertil !
Domnul Albu a scris ceva memorabil: „Dacă vreți să vedeți încotro se îndreaptă România sub actuala guvernare, uitați-vă atent la Republica Moldova.” Ceva mai clar de-atât nu văd cum s-ar putea exprima! Mesajul ăsta ar trebui scris pe pancarte.
Tinerii educati prost, indiferent de nivelul intelectual actual, se inscriu in politica, unii chiar in PSD. Pentru un tinar, politica NU POATE oferi satisfactii intelectuale !
Se inscriu in politica pentru un traseu superficial prin viata. Altceva nu sint in stare sa faca, iar politica le ofera prilejul unor cistiguri usoare cu sacrificiul principiilor.
In politica te implici DUPA ce ai deja o cariera in spate, dupa ce ai trecut prin viata, nu pentru a avea o cariera, nu inainte de 45-50 ani. Nu poti vorbi in numele a ceva ce nu cunosti, nu poti folosi metode pe care inca nu le-ai aplicat !
Aveti dreptate : vom ajunge ca Moldova !