Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Am escaladat munți de gunoaie înghețate ca să-l revăd, în București, pe Jacques Yves Cousteau

Jacques Yves Cousteau

Este cumva ironic să mergi în București la un film despre Jacques Yves Cousteau, un film cu un putenic mesaj ecologist. Avanpremiera a avut loc la Cinema Elvira Popescu, imediat după prima zăpadă serioasă de anul acesta, și a fost o adevărată aventură să ajung acolo, trotuarele fiinf  impracticabile. Cu mașina nu se punea problema să merg, pentru că efectiv nu ai unde parca în apropiere de cinematograf. Nerăbdarea de a vedea filmul m-a făcut să trec peste neplăcerile cauzate de drumul plin de zăpadă neagră, plin de gunoaie, în care ți se înfundă picioarele și dai de gheață, plin de munți de zăpadă înghețată, neluminat.

Pe drum mi-am adus aminte de episoadele văzute înainte de 1989. Era fascinant să vezi în acea perioadă cum arată, de fapt, libertatea. Cousteau circula cu Calypso în Marea Mediterană, în jurul insulelor și făcea diferite descoperiri, era minunat. Vedeai călătorii pe mare, vedeai aventură, vedeai scafandri, vedeai descoperiri incredibile, vedeai plaje fabuloase, vedeai o viață la care nu avea nimeni acces la acel moment.

Filmul poate fi foarte interesant pentru mai multe categorii de public. Este un film la care poate să meargă cineva nostalgic, poți merge singur, poți merge cu iubita ca să o impresionezi cu promisiunea verii ce va să vină, poți să mergi cu un prieten cu care îți dorești să pleci într-o aventură, poți merge cu familia, iar dacă ai copii, aceștia vor fi fascinați de imaginile minunate și vor dori, cu siguranță, să se facă marinari când vor crește mari. Dacă ai o minimă conștiință ecologistă, atunci trebuie să îl vezi!

Filmul dezvăluie, treptat, istoria ascensiunii lui Jaques Yves Cousteau, de la ofițer de aviație (este o neconcordanță între film și realitate, deoarece el a lucrat în marină) la o imensă personalitate mondială în domeniul explorării și exploatării mărilor și oceanelor. Interesant, nu-i așa? Ne sunt oferite și alte detalii intersante din viața lui JYC, cum a obținut primele finațări și de la cine, cine l-a sprijinit să obțină nava Calypso, care a fost relația cu familia, ce rol a jucat televiziunea în viața lui, invențiile lui (în special scafandrul autonom), rolul pe care l-a jucat în protecția mediului înconjurător, casele submarine.

O secvență merită amintită în mod special: la un moment dat, unul dintre membrii echipajului cântă la violoncel pe puntea lui Calypso. Creează o senzație extrem de puternică violoncelul în combinație cu infinitul mării, un violoncel cum mai auzi doar în muzica lui Nick Cave.

Am aflat că nava Calypso are coca de lemn. JYC a fost extrem de curajos să plece pe mare spre Polul Sud. Una dintre cele mai importante victorii ale lui JYC a fost semnarea în 1991 a unui moratoriu internațional pentru protejarea Antarcticii.

Acest film ar trebui să ne inspire pe toți! Cu toții ar trebui să fim mai atenți cu mediul înconjurător începând cu gesturi mici, simple: colectarea selectivă a gunoiului, aruncarea bateriilor consumate și a tuburilor de neon în locuri special amenajate, mai puțină hârtie folosită etc. Din păcate, la noi, natura arată ca o gropă de gunoi după ce românii fac grătare. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mă bucur că mai sunt oameni care își mai aduc aminte.
    Și păcat că simplul curățat al străzii a devenit azi un deziderat utopic.
    • Like 0
  • check icon
    Poate este bine să se știe că selectarea gunoaielor la sursă este problematică la consumatorul casnic și în țări luate ca referință. Să nu vă imaginați că suedezul ori neamțul are 4 coșuri de gunoi acasă și le pune ordonat. Asemenea cetățeni sînt puțini. Există instalații sofisticate pt selectarea ulterioară, am văzut un documentar foarte interesant cu o asemenea instalație în Israel. Este bazată pe o baie cu apă, în care materialele sînt apoi selectate pe baza greutății specifice. Sincer, nu știu cît de eficiente sunt, respectiv dacă costurile de reciclare sînt mai mici decît valorificarea ulterioară.
    Selectarea este eficientă pentru marii producători, respectiv pt supermarketuri, mall-uri, marile magazine și acolo se și concentrează atenția. Ca să-i educi pe români să facă acest lucru acasă este foarte greu, de vreme ce încă nu am reușit să-i educăm să nu mai arunce molozul pe cîmp de-a lungul căilor ferate. Acolo trebuie început. Apoi, ori simultan, cu ordonarea gropilor de gunoi în mediul rural; s-au făcut ceva pași, dar mai e mult de făcut. DUPĂ ce se fac acești pași, se poate trece și la selectarea resturilor la consumatorul casnic, între timp acesta se va educa printr-un program ferm și eficient, cu condiția ca un asemenea program să fie într-adevăr urmat consecvent (cu „commitment”, cum zic englezii, cam așa cum face Trump cu ce a promis: prompt, ferm, fără compromisuri). Românilor le trebuie un bici ferm și eficient: amenda. Atît timp cît vom contempla nepăsători distrugerea mediului și vom aplica o toleranță prost înțeleasă („lasă-l, dom’le, ce, a omorît pe cineva?” etc.) nu vom avea nici o Românie curată, nici o Românie civilizată, nici vara, nici iarna. În materie de civilizație, iarna e ca vara și invers, nu este absolut nimic diferit.
    • Like 0
    • @
      check icon
      Minunat, numai că în țara aia presupun că nu vezi mii de tone de gunoaie aruncate de-a lungul căilor ferata. Odată depășită faza aia, treci și la gunoiul menajer. Nu crezi că trebuie să fie o etapizare? Sau începi iar cu povestea românilor plecați care dau lecții de civilizație, dar cînd revin acasă se comportă mai rău decît autohtonii? Că de, e grea civilizația asta. Deci, Gogule dragă, să lăsăm poveștile, pînă să ajungem la selectarea gunoiului menajer, trebuie să rezolvăm miile de tone de gunoaie aruncate de-a lungul drumurilor și căilor ferate, după aia ajungem și la ce spui tu. Nu, nu e greu, trebuie doar voință.
      • Like 0
  • check icon
    Înainte de colectarea selectivă, avem de făcut primul pas: eliminarea depozitelor sălbatice și, după aceea, împiedicarea de noi acumulări sălbatice. Deși situația este mult mai bună decît în urmă cu, să zicem, 20 de ani, sînt zone caracterizate prin acumulări care stau acolo de ani de zile. Urcați-vă într-un tren, oricare, și mergeți să vedeți sute și mii de tone de gunoaie acumulate de-a lungul căilor ferate. Multe stau acolo de ani de zile și se tot acumulează. Teoretic, legile sînt foarte dure cu cei care produs asemenea acumulări sălbatice. Este evident că nimeni nu a primit amendă pt așa ceva, nu-mi spuneți că nu se știe cine sînt cei care le aruncă acolo. În general, firmele de construcții, în orice caz acestea aruncă cele mai mari cantități. De ce? Deoarece este mult mai ieftin să le arunci acolo, aproape de șantier, decît să le duci unde trebuie. În clipa în care amenda va fi de 10 ori mai mare decît costurile de depozitare normale, să vedeți ce curată va fi România. Pînă atunci, scriem să ne aflăm în treabă.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult