Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Am escaladat munți de gunoaie înghețate ca să-l revăd, în București, pe Jacques Yves Cousteau

Jacques Yves Cousteau

Este cumva ironic să mergi în București la un film despre Jacques Yves Cousteau, un film cu un putenic mesaj ecologist. Avanpremiera a avut loc la Cinema Elvira Popescu, imediat după prima zăpadă serioasă de anul acesta, și a fost o adevărată aventură să ajung acolo, trotuarele fiinf  impracticabile. Cu mașina nu se punea problema să merg, pentru că efectiv nu ai unde parca în apropiere de cinematograf. Nerăbdarea de a vedea filmul m-a făcut să trec peste neplăcerile cauzate de drumul plin de zăpadă neagră, plin de gunoaie, în care ți se înfundă picioarele și dai de gheață, plin de munți de zăpadă înghețată, neluminat.

Pe drum mi-am adus aminte de episoadele văzute înainte de 1989. Era fascinant să vezi în acea perioadă cum arată, de fapt, libertatea. Cousteau circula cu Calypso în Marea Mediterană, în jurul insulelor și făcea diferite descoperiri, era minunat. Vedeai călătorii pe mare, vedeai aventură, vedeai scafandri, vedeai descoperiri incredibile, vedeai plaje fabuloase, vedeai o viață la care nu avea nimeni acces la acel moment.

Filmul poate fi foarte interesant pentru mai multe categorii de public. Este un film la care poate să meargă cineva nostalgic, poți merge singur, poți merge cu iubita ca să o impresionezi cu promisiunea verii ce va să vină, poți să mergi cu un prieten cu care îți dorești să pleci într-o aventură, poți merge cu familia, iar dacă ai copii, aceștia vor fi fascinați de imaginile minunate și vor dori, cu siguranță, să se facă marinari când vor crește mari. Dacă ai o minimă conștiință ecologistă, atunci trebuie să îl vezi!

Filmul dezvăluie, treptat, istoria ascensiunii lui Jaques Yves Cousteau, de la ofițer de aviație (este o neconcordanță între film și realitate, deoarece el a lucrat în marină) la o imensă personalitate mondială în domeniul explorării și exploatării mărilor și oceanelor. Interesant, nu-i așa? Ne sunt oferite și alte detalii intersante din viața lui JYC, cum a obținut primele finațări și de la cine, cine l-a sprijinit să obțină nava Calypso, care a fost relația cu familia, ce rol a jucat televiziunea în viața lui, invențiile lui (în special scafandrul autonom), rolul pe care l-a jucat în protecția mediului înconjurător, casele submarine.

O secvență merită amintită în mod special: la un moment dat, unul dintre membrii echipajului cântă la violoncel pe puntea lui Calypso. Creează o senzație extrem de puternică violoncelul în combinație cu infinitul mării, un violoncel cum mai auzi doar în muzica lui Nick Cave.

Am aflat că nava Calypso are coca de lemn. JYC a fost extrem de curajos să plece pe mare spre Polul Sud. Una dintre cele mai importante victorii ale lui JYC a fost semnarea în 1991 a unui moratoriu internațional pentru protejarea Antarcticii.

Acest film ar trebui să ne inspire pe toți! Cu toții ar trebui să fim mai atenți cu mediul înconjurător începând cu gesturi mici, simple: colectarea selectivă a gunoiului, aruncarea bateriilor consumate și a tuburilor de neon în locuri special amenajate, mai puțină hârtie folosită etc. Din păcate, la noi, natura arată ca o gropă de gunoi după ce românii fac grătare. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mă bucur că mai sunt oameni care își mai aduc aminte.
    Și păcat că simplul curățat al străzii a devenit azi un deziderat utopic.
    • Like 0
  • check icon
    Poate este bine să se știe că selectarea gunoaielor la sursă este problematică la consumatorul casnic și în țări luate ca referință. Să nu vă imaginați că suedezul ori neamțul are 4 coșuri de gunoi acasă și le pune ordonat. Asemenea cetățeni sînt puțini. Există instalații sofisticate pt selectarea ulterioară, am văzut un documentar foarte interesant cu o asemenea instalație în Israel. Este bazată pe o baie cu apă, în care materialele sînt apoi selectate pe baza greutății specifice. Sincer, nu știu cît de eficiente sunt, respectiv dacă costurile de reciclare sînt mai mici decît valorificarea ulterioară.
    Selectarea este eficientă pentru marii producători, respectiv pt supermarketuri, mall-uri, marile magazine și acolo se și concentrează atenția. Ca să-i educi pe români să facă acest lucru acasă este foarte greu, de vreme ce încă nu am reușit să-i educăm să nu mai arunce molozul pe cîmp de-a lungul căilor ferate. Acolo trebuie început. Apoi, ori simultan, cu ordonarea gropilor de gunoi în mediul rural; s-au făcut ceva pași, dar mai e mult de făcut. DUPĂ ce se fac acești pași, se poate trece și la selectarea resturilor la consumatorul casnic, între timp acesta se va educa printr-un program ferm și eficient, cu condiția ca un asemenea program să fie într-adevăr urmat consecvent (cu „commitment”, cum zic englezii, cam așa cum face Trump cu ce a promis: prompt, ferm, fără compromisuri). Românilor le trebuie un bici ferm și eficient: amenda. Atît timp cît vom contempla nepăsători distrugerea mediului și vom aplica o toleranță prost înțeleasă („lasă-l, dom’le, ce, a omorît pe cineva?” etc.) nu vom avea nici o Românie curată, nici o Românie civilizată, nici vara, nici iarna. În materie de civilizație, iarna e ca vara și invers, nu este absolut nimic diferit.
    • Like 0
    • @
      check icon
      Minunat, numai că în țara aia presupun că nu vezi mii de tone de gunoaie aruncate de-a lungul căilor ferata. Odată depășită faza aia, treci și la gunoiul menajer. Nu crezi că trebuie să fie o etapizare? Sau începi iar cu povestea românilor plecați care dau lecții de civilizație, dar cînd revin acasă se comportă mai rău decît autohtonii? Că de, e grea civilizația asta. Deci, Gogule dragă, să lăsăm poveștile, pînă să ajungem la selectarea gunoiului menajer, trebuie să rezolvăm miile de tone de gunoaie aruncate de-a lungul drumurilor și căilor ferate, după aia ajungem și la ce spui tu. Nu, nu e greu, trebuie doar voință.
      • Like 0
  • check icon
    Înainte de colectarea selectivă, avem de făcut primul pas: eliminarea depozitelor sălbatice și, după aceea, împiedicarea de noi acumulări sălbatice. Deși situația este mult mai bună decît în urmă cu, să zicem, 20 de ani, sînt zone caracterizate prin acumulări care stau acolo de ani de zile. Urcați-vă într-un tren, oricare, și mergeți să vedeți sute și mii de tone de gunoaie acumulate de-a lungul căilor ferate. Multe stau acolo de ani de zile și se tot acumulează. Teoretic, legile sînt foarte dure cu cei care produs asemenea acumulări sălbatice. Este evident că nimeni nu a primit amendă pt așa ceva, nu-mi spuneți că nu se știe cine sînt cei care le aruncă acolo. În general, firmele de construcții, în orice caz acestea aruncă cele mai mari cantități. De ce? Deoarece este mult mai ieftin să le arunci acolo, aproape de șantier, decît să le duci unde trebuie. În clipa în care amenda va fi de 10 ori mai mare decît costurile de depozitare normale, să vedeți ce curată va fi România. Pînă atunci, scriem să ne aflăm în treabă.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult