Mă trezesc de dimineață cu un SMS de la o bancă în care sunt anunțat că am o poprire pe un cont. Sun și înțeleg că e de la ANAF.
Mă duc la muncă, intru într-o emisiune, primesc un SMS de la o a doua bancă, în care sunt anunțat că mi s-a și debitat poprirea anunțată de dimineață de banca numărul 1.
Mă grăbesc să-mi termin treburile până-n ora 5, ca să ajung înainte de închiderea programului de la stat, să mă lămuresc despre ce poprire e vorba.
Pentru mine, ANAF sector 2 este moartea. O clădire pe care aș dărâma-o și aș construi-o la loc. Grație amabilității unui fost angajator, altfel mare vizionar media, mi-am plătit o vreme singur toate contribuțiile la stat, prilej să descopăr acest sistem infernal care este Fiscul român. (despre Golgota interacțiunii cu funcționarii ANAF am scris la vremea respectivă).
Am ajuns la 16.10, am găsit sediul gol și neschimbat: aceleași ghișee la care trebuie să te apleci, același mobilier vechi și jupuit, aceleași funcționare spectrale care bântuie preocupate cu foi în mână prin spatele unui geam de sticlă. Singurul lucru care s-a schimbat de la ultima mea vizită la ANAF sunt niște afișe pe care scrie „Suntem aici ca să vă ajutăm”.
Am fost îndrumat la ghișeul 20 care se ocupă de popriri. La ghișeu nu era nimeni în afară de un hipster blazat care aștepta cu niște foi în mână. Am așteptat vreo 15 minute, hipsterul era un monument de resemnare. Atitudinea lui m-a ajutat să mă calmez. Mi-am spus că, indiferent de ce se întâmplă, voi fi zen.
La un moment dat, a apărut dincolo de geamlâc o făptură. A întins niște foi prin fanta deschisă și a poruncit:
- Semnați!
Hipsterul a luat foile și a început să le studieze:
- Stați, că vreau să știu ce semnez, vreau să citesc.
Doamna s-a enervat și am ghicit că-și face cruce:
- Hai, domnu, că le citești acasă! Doamne ferește, ce oameni! a exclamat enervată de pretențiile hipsterului și m-a luat în primire: Dumneavoastră ce vreți?
I-am spus să termine cu domnul și apoi să mă ia pe mine, că așa se cade. Remarca mea i-a produs un rictus de neplăcere. Era 16.30, aproape de ora închiderii, și doamna dorea probabil să dărâme ușa.
Hipsterul s-a mai moșmondit, a semnat și a plecat. Am urmat eu:
- Aș vrea să știu ce reprezintă suma poprită comunicată în acest SMS primit de la bancă.
Îmi ia CNP-ul, caută în calculator, bălmăjește ceva de „regularizări”, „CASS din 2016”, îmi scoate la imprimată vreo trei hârtii, fiecare cu altă sumă. Niciuna nu corespundea cu suma poprită.
- Doamnă, ce reprezintă suma pe care mi-ați debitat-o din cont?
- Nu știu, la noi n-a ajuns nimic.
- N-o fi ajuns, n-o fi intrat în sistemul dvs., dar cu siguranță mie mi-a fost retrasă suma, căci am primit alertă de la bancă.
- Să mai veniți zilele următoare, să vedeți, poate ne intră până atunci.
- Păi dacă „sunteți aici, poate mă ajutați”…
- Poate v-a luat de aici și încă ceva de aici și poate și de aici, o aud că zice arătându-mi niște coloane de pe hârtii. Dar la noi n-a intrat nimic, așa că...
Face, cu vădită nemulțumire, niște calcule cu un calculator de mână, încercuiește cu niște mișcări nervoase niște sume, eu mă fac echer și-mi vâr capul pe geamlâc ca să înțeleg calculul, trage linie și-mi spune victorioasă că da, mi s-a poprit o sumă, dar că, pe lângă asta, mai am de plătit și în plus, „dar stați liniștit, mai aveți până în treejunu a șaptea”. Nu înțeleg nimic.
Cedez:
- Doamnă, ziceți-mi cât trebuie să vă dau și vă dau acum, nu mai vin, că n-am timp să mă tot plimb pe la ANAF.
Îmi comunică o sumă, o accept, îmi zic că, oricum, ce-mi trebuie mie concediu, îmi scot cardul să o plătesc.
- Păi nu aici, pufnește enervată, la casierie la parter, dar degeaba vă duceți, că au închis. Veniți mâine.
- Păi nu la cinci se închide?
Înțeleg că la casierie se închide mai repede. Dau să plec și atunci mă pune dracul să ridic o sugestie.
- Aș vrea să vă las numărul meu de telefon sau emailul meu, să le băgați în calculator, ca să mă notificați din timp când mai am ceva de plată. Să nu mă mai trezesc cu contul poprit când poate am o urgență, nu se știe…
Sugestia mea o face pe doamna de la ghișeu să izbucnească:
- Da ce credeți, domne, că noi avem timp de așa ceva?!
Pufnește într-un râs pe care-l simt batjocoritor.
- Primiți notificările prin poștă, ca toată lumea, ce, e vina noastră că dumneavoastră nu sunteți acasă când vine poștașul?!
Îi spun că, într-adevăr, altă treabă nu am decât să aștept poștașul cu notificările de la ANAF, îi explic că e mai simplu să dai un SMS decât să trimiți o scrisoare prin poștă, ia mai puțin timp și costă și mai puțin.
Pe timpul meu și pe banii mei, doamna începe să mă ia la refec. Îmi spune ca la proști că să trimiți emailuri „la milioane de contribuabili” este foarte scump. Aud de dincolo de geam o jumătate de frază, în timp ce i se adresează probabil unei colege:
- … că noi n-avem altă treabă decât să le dăm lor SMS-uri și emailuri… Ziceți, mai vreți ceva, că trebuie să închid calculatorul, mă zorește privind cu insistență spre ușă.
Urmează un dialog suprarealist:
- Doamnă, dumneavoastră aveți telefon mobil, folosiți poșta electronică? Nu vă este mai ușor să vorbiți la mobil sau pe whatsapp decât să trimiteți scrisori prin poștă?
- Nu vă dau telefonul meu!
- Doamnă, nici nu vi l-am cerut. De ce credeți că aș dori să vorbesc cu dvs. personal? Credeți că sunt aici la vrăjeală? V-am sugerat să trimiteți alerte prin SMS contribuabililor înainte să le intrați în cont, așa cum fac, de pildă, băncile.
- De pe telefonul meu?!
- Nu, doamnă, al ANAF.
- Vorbiți cu ANAF.
- Dumneavoastră nu sunteți ANAF?
- Nu!
Se ridică, îmi închide ușița în nas și pleacă.
- Și ați mai lipit și afișul ăsta „Suntem aici ca să vă ajutăm”, strig în urma ei. Pe ce lume trăiți?! În ce secol?!
- Ce e, domne, de ce strigi? apare un gardian în spatele meu.
Mă întorc pe călcâie și mârâi:
- Pe dumneata cine te plătește?
- Dumneata.
Se face nevăzut. Rămân în fața ghișeului ca în fața unui exponat de la Antipa. Cu siguranță, din partea cealaltă a geamului și ei se uită la noi ca la niște animale ciudate.
***
Domnul Orlando Teodorovici, ministrul Finanțelor, are nevoie în aceste zile de bani ca să plătească factura orgiei din ultimii 3 ani de guvernare. E nevoie să fie plătite toate neamurile, amantele, șoferii și chelnerii, toate pensiile speciale, toate veniturile superbugetarilor din companiile, regiile, autoritățile de stat, care pleacă lunar acasă uneori cu zeci de mii de euro. Zeci de mii de euro venituri lu-na-re la stat! Într-o țară săracă precum e România! Este un dezmăț fiscal bugetar fără precedent. O nomenclatură de partid și de stat este ghiftuită cu taxele și impozitele contribuabililor care produc în special în mediul privat. Dl. Orlando a anunțat în stilul cel mai populist că va introduce „o taxă de solidaritate” pe acele pensii mai mari de 10.000 de lei. Praf în ochi, populism ieftin. În realitate, factura este plătită, chiar în timp ce vorbim, tot din jupuirea micilor contribuabili, din taxarea antreprenorilor, din „solidaritatea” economiei private. Aroganța funcționarei de la ANAF este, de fapt, suficiența statului abuziv care nu dă socoteală cum îți ia și cum îți folosește el banii. Plătește și nu cerceta!
Gardianul închide ușa în spatele meu. Plec fluierând a pagubă: mă întreb dacă Dan Voiculescu, marele patriot român care trebuie să-i dea statului 60 de milioane de euro, prejudiciu confirmat de instanță, o fi primit și el poprire pe cont de la ANAF sau poate încă așteaptă poștașul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Numai in cazuri de exceptie dau pe la ANAF. Hai sa nu invinovatim doar tabara cealalta. Daca ati fi avut cont SPV ati fi stiut din timp ca aveti o somatie pe care ati fi putut-o achita de acasa din fotoliu, cu mult timp inainte de a vi se pune poprire pe cont. Nu mai e nevoie sa stati cu ochii pe geam dupa postas, folositi SPV.
Dualitatea asta de tratament ... oameni dornici sa ajute, bine pregatiti, conditii de creditare decente fata de piata romaneasca ... versus o multime de comisioane si lipsa de ... nici nu stiu cum sa o numesc. Ba da. Romanescul ... las-o ba ca merge si asa. Dualitatea asta ma socheaza.
In concluzie, daca intr-un sediu de banca nu pot plati cu cardul atunci inteleg de ce e jalea asta la ANAF. Cum ar zice Spock ... it’s only logical.
Inchei intrebandu-va ... cum credeti ca putem implementa normalitatea si predictibilitatea vest europeana si la noi in tara?
Un proiect coerent inseamna sa dai ceva dar sa si prevezi niste norme si reguli pentru imbunatatirea sistemului , norme care de obicei nu prea sunt populare.
Vorba lui Caragiale : "..sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimica"
Sa vedem acum, cum sar toti patriotii ca arsi de limitarea pensiilor speciale. Fie vorba intre noi, impozitarea pensiilor mai mari de 10,000 este o chestie la care orice beneficiar ar trebui sa nu deschida gura si sa zica bogdaproste, macar dintr-un elementar bun simt.
Romania este departe de capabilitatea de a oferi pensii de ~ 2000 euro/luna si la 50 de ani virsta dupa 20 de ani de activitate . Practic calculul nu se inchide nicicum.
O sa cada in capul copiilor...
Cât despre Orlando, el va fi mulțumit că a ieșit bine în poză aici. Face supertărăboi pentru o poză mai nasoală.
Nu contin nume si prenume;
Vreau si eu sa vad, in vreu articol: "Am vorbit cu Maricica, de la ghiseul 7, din ... care mi-a spus urmatoarele:....."
Tot timpul descrierile sunt la modul (aproape) general;
Atata timp cat nimeni nu-si asuma cele patite, cu nume si prenume, abuzurile si magariile vor continua;
Eu am facut cateva plangeri, atunci cand am fost "calcat pe bombeu" de atitudinea "Maricicilor" sau de injustificabilele note de la ANAF si mi s-a raspuns; E drept- dup ace m-am facut rosu de furie, si dupa ce le-am scris pe mail (ca sa am confirmarea) dar...s-a intamplat ceva... s-a :miscat;
atata timp cat stie ca nimic nu i se poate intampla- "Maricica" va fi in continuare stapana pe timpul (si banii) nostri;
Poate-i promiti ca-i faci rost d enr de telefon si o suni la miezul noptii- eventual ii spui cat o iubesti, ca s-o auda sotul; Rezolva apoi el lucrurile :-)
O poveste asemanatoare am si eu dar cu casa judeteana de asigurari de sanatate cand am solicitat o adeverinta de asigurat pe care oricum nu am obtinut-o !
Eu insa am avut de a face cu un baietas care juca jocuri pe calculator in timpul programului si pe care cred ca l-am deranjat !
Dar salariile lor sunt invers proportionale cu munca pe care o desfasoara !