Foto: realitatea.net
Într-o ierarhie organizațională sau într-un sistem funcțional, vinovăția și responsabilitatea se intensifică în sensuri opuse. Astfel, în lanțul de putere care pleacă de la prim-ministrul Viorica Vasilica la polițistul Viorel Vasilică, acesta din urmă e vinovatul absolut, în vreme ce Viorica este responsabila absolută. Între cei doi se amestecă și se întâlnesc în proporții diferite responsabilitatea, care se diluează înspre bază, și vinovăția, care se diluează înspre vârf. Vinovăția polițistului Viorel este atât de mare, încât poate fi considerat complice al criminalului. Responsabilitatea prim-ministrului Viorica este atât de mare, încât i se poate imputa politic moartea celor două fete.
Care este diferența dintre vinovăție și responsabilitate? Vinovăția e nemijlocită, imediată și punctuală, efectele ei sunt vizibile și concrete. Responsabilitatea este și ea nemijlocită, dar efectele ei nu sunt numaidecât vizibile și nici limitate în timp. De pildă, eliberarea a mii de criminali și violatori prin legea recursului compensatoriu angajează o responsabilitate împărțită între actorii majori care au făcut posibilă această eliberare, prin care unii dintre acești criminali și violatori se vor face vinovați de noi crime și violuri. Elaborarea legii creează condițiile pentru ca astfel de acte violente să se întâmple, fără să știm cum vor arăta ele, când se vor întâmpla și cine le va cădea victimă. Dar în ziua X, o persoană Y va comite o faptă abominabilă pentru care va fi direct vinovată, asta tocmai pentru că în amonte mai multe alte persoane, Z1, Z2... ZN (parlamentari, miniștri, judecători CCR) au creat condiții favorabile pentru a astfel de fapte să aibă loc.
Să luăm un alt exemplu: un șofer conduce printr-o localitate unde șoseaua este prost semnalizată și iluminată, iar la un moment dat lovește un trecător și îl omoară. Şoferul este vinovat direct și incontestabil de omor din culpă, dar responsabilitatea omorului se distribuie între guvern (care nu a alocat suficienți bani localității), primărie (care a economisit la iluminatul public și vopsea), poliție (care nu a supravegheat siguranța circulației) etc.
Ce vreau să spun cu aceste exemple: că pentru a depăși o situație cu efecte catastrofale (morți atroce ca în cazul de la Caracal sau ca la Colectiv sau ca în Apuseni), simpla învinovățire a ultimilor executanți ai actului de putere este nu doar insuficientă, ci și generatoare de noi catastrofe. Absurdul care nu face decât să adauge la durerea acestor zile este următorul: un ministru de interne abulic și incoerent în exprimare îl demite în direct pe subordonatul său, șeful Poliției, care se afla alături de el la interviu. Nu se știe de ce, nu se știe dacă pentru partea lui de vinovăție sau pentru partea lui de responsabilitate în moartea celor două fetițe. Dar o face exclusiv pentru a-și demonstra puterea și pentru a se elibera astfel de orice vină, sperând să scape astfel și de orice responsabilitate. Ce se întâmplă însă două zile mai târziu? Același fost șef al Poliției este numit într-un alt post de mare responsabilitate în statul român, ca șef al Poliției de frontieră. Asta înseamnă că, de fapt, el nu are nicio responsabilitate și nicio vină. Dacă le-ar fi avut, ar fi plătit în vreun fel. Ar fi plătit cu o remușcare, cu o reducere de salariu, cu o lună de retragere și de viețuire printre muritori. Dar nu. Nu e nimeni nici responsabil și nici vinovat.
Polițistul Viorel nu are nimic să-și reproșeze. Şi nici prim-ministrul Viorica. Numai că amândoi sunt complici la crimă: cel dintâi este vinovat și trebuie deferit justiției, cea de-a doua este responsabilă și trebuie să demisioneze pentru faptul că în mandatul ei s-au creat condiții care au făcut ca niște adolescente să poată fi ucise în condiții de o cruzime extremă în perfecta indiferență a subordonaților. Viorel va fi probabil eliminat din sistem și va fi deferit justiției. Viorica însă a adoptat o poziție agresivă de imputare prin care speră ca responsabilitatea ei să se dilueze în vinovăția altora. Dar cu fiecare eschivă, cu fiecare moment de lașitate în care arată cu degetul spre alții, ea produce din abundență condiții pentru ca alte situații criminogene să aibă loc. Cu fiecare zi pe care un guvern iresponsabil o petrece în fruntea țării se strâng condiții pentru ca tot mai mulți dintre noi să devenim, la întâmplare aproape, fie Gheorghe Dincă, fie Alexandra Măceșan. Această guvernare este atât de aberantă, de iresponsabilă și de periculoasă, încât există riscul ca fiecare în parte sau mai mulți dintre noi laolaltă să devenim fie criminali, fie victime ale criminalilor. Cu fiecare zi pe care o petrece în funcție, premierul Viorica încurajează polițiști sau jandarmi sau orice altceva care se cheamă Viorel să ignore pericolul, suferința, tragedia și astfel să le potențeze.
Înainte însă de a fi criminali sau victime, unde ne aflăm noi azi, între Viorel și Viorica? Noi, societatea civilă, nu suntem vinovați de moartea în chinuri inimaginabile a celor două fete, dar suntem responsabili, participăm la o responsabilitate colectivă, pentru că prin pasivitatea noastră cotidiană i-am făcut posibili și pe Viorel și pe Viorica. Şi pentru că e colectivă asta nu înseamnă că e difuză. Nu, partea noastră, individuală, de responsabilitate, e întreagă și apăsătoare.
Doar o ironie teribilă a sorții a făcut ca o VV să se afle în vârful ierarhiei de putere și un alt VV la baza ei. Tot din cauza deficitului nostru de responsabilitate publică a devenit posibil ca locul celor doi să poată fi ocupat de oricare dintre ei și ca doi oameni oarecare, Viorel și Viorica, mandatați de noi cu cel mai nobil și mai greu mandat cu putință – și anume grija pentru viața noastră a tuturor – să fie perfect incapabili să înțeleagă și să asume acest mandat.
Statul român, orice stat, orice societate, se descompune atunci când există numai vinovați și niciun responsabil.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Doar s-a ajuns demult la momente...solemne, aproape, când un „responsabil” vine și „asumă”...adică zice...DA!!....mă simt vinovat.
Dar nu plec, nu plătesc, nu mă căiesc făcând muncă voluntară.
Sunt...„vinovat”, băieți.
Vă pup pe portofel.
In vreo speta de coruptie, vreun avocat abil, cu largul concurs al judecatorului, a avut nevoie, pentru a indeparta vreo proba, sa invoce vreun viciu de procedura si cum n-o fi gasit ceva mai bun s-a legat de nerespectarea procedurii in efectuarea perchezitiei. Daca nu o avea pe asta la indemana gasea alta, gen culoarea sireturilor procurorului. Si de aici prin extrapolare procurorii se tem sa nu li se invalideze dosarele pentru orice motiv aiurea in orice fel de speta.
O buna parte din probele in mari dosare de coruptie au fost anihilate prin scoaterea in afara legii a "protocoalelor". Ca sa nu se mai chinuie sa caute pretexte si bunavointa judecatorului pentru fiecare dosar in parte au scornit-o p'asta cu protocolalele "secrete" si "ilegale" pe care le-a consfintit-o Curtea Constitutionala (prietenii stiu de ce).
Sau, PSD, vine si face o modificare a legilor justitiei in acest sens. Ce gluma! Adica sa se gandeasca ei la drepturile victimeleor, nu a infractorilor! LOL
Si suntem vinovați toti absolut toti: eu, tu, noi, toti.
De 30 de ani votăm in batjocura. Da, ati auzit bine, in batjocura: sa nu iasă ceilalți, astia fura mai putin, asta e mai din popor, ce, ceilalti sunt mai buni ?!, nu am cu cine, nu am optiuni si alte tertipuri de a vota efectiv in bătaie de joc.
Rezultatul: ne conduc cei care ne seamana sau ii simpatizam inept la un moment dat in viata noastra, atât doar, in preajma alegerilor si a marii disipări a energiilor fiecaruia dintre noi consumate pe vorbe si păreri goale.
Ne batem joc de tot in tot ce facem. Unii dintre noi, foarte multi, sunt IRESPONSABILI:
Învățătorul care evaluează in mod egal toti elevii indiferent de valoarea acestora creând in mintea necoapta inca a copilului ca i se cuvine tot si ca toți sunt la fel de buni si de valorosi, profesorul care trece clasa obligat, pe orice elev corigent la învățătură si educatie nerealizand ca formeaza un infractor moral al corectitudinii si aprecierii muncii si efortului individual pentru reusita in viata.
Medicul incompetent care nu este capabil sa depisteze din timp boli care decimeaza oameni cu sansa la viata, oameni care ajung in cele din urma in fata morții pe patul de operatie reprosinduli-se ajungerea prea tarzie la ultima speranta de redare a vietii.
Economistul care incearca sa acopere nereguli, ascuns de hățișul legislativ creat de un stat slab.
Funcționarul care plictisit de statutul ingrat de bugetar trateaza problemele cetățeanului cu indiferența si aroganță inconstientă.
Inginerul care accepta bine plătit orice derogare de la legile fizicii si ale siguranței in exploatare, din partea patronului si a omului care plăteste noua realizare.
Polițistul care in prostie si aroganță, infectat de mediul interlop si abject pe care e nevoit sa-l gestioneze uita si nu aplica legea ba chiar o comentează împreună cu infractorul.
Clientul care pentru un produs sau serviciu de calitate accepta pervers sa dea spaga.
Pacientul care pervers si fricos din cauza unui sistem medical insusi bolnav da spaga pentru viata.
Pensionarul care pervers da o mica atentie din pensia nenorocit de mica celui ce-si face datoria inmanindu-i-o lunar.
Subalternul care asteapta pervers sa-i vina rândul la sefie, ca asa este mersul in organizație.
Cei care aleg sefi in mod pervers pentru a avea liniste si pace sub oblăduirea unui manager slab incompetent impotent care nu-i poate deranja.
Eu cel ce scriu pervers despre altii, omitandu-ma din toata aceasta mizerie.
Cu toții suntem si vom fi vinovați de felul in care a ajuns tara noastra.
Incompetenta, dar mai ales IRESPONSABILITATEA caracterizeaza intreaga societate romaneasca. Cum s-a ajuns aici. Foarte usor: proasta educatie, proasta formare profesionala (diploma acopera incompetenta profesionala si nu o certifica), neimplicarea, complacerea combinată cu lipsa de ambiție profesionala, plăcerea banului si a bunăstării materiale, posibilitatea de a te exprima si comenta iresponsabil si in necunostinta de cauza, legitimarea actiunilor fiecaruia data de instituțiile slabe si corupte ale statului, lipsa voluntariatului, a implicării benevole ( toti si oricand asteptam si vrem rasplata), etc etc.
Da, putem spune pe drept ca sistemul a ucis marsav si de data asta. Dar, instrumentele acestui sistem suntem noi, sunt cei care au actionat efectiv nu cei ce stau in scaune sus in Olimp. Noi, ei, ce au facut ?
Încă o data sa analizăm evenimentele lucid si cu sânge rece. Vina este a întregii poliții romane? Vina e a sistemului judiciar roman ?
La fata locului erau oameni, angajați ai unui sistem, functionarii, profesionistii, experții... care ce au facut concret ?
Iar simplu si cinic incerc un raspuns: au trimis un tata la plimbare prin Caracal, au linistit un tata cu vorbe de Fat-Frumos, au raspuns la telefonul de urgenta cu intarziere pentru ca erau la WC sau din plictis au sperat in sansa unui apel fals, pervers si abject spun victimei sa mai rabde in suferinta si sa nu mai deranjeze, impotent si incompetent nu pot folosi instrumentele muncii lor, incompetent nu cunosc si nu interpreteaza legea in favoarea victimei ci in folosul propriu si indirect al criminalului, nu pun la punct dpdv tehnic un sistem de localizare implicita a apelurilor 112 pentru ca interesele proprii si ale sefilor (politici) sunt mai presus de lege si interesul social si pentru ca nu se pot finaliza contracte "avantajoase", pentru ca dezinteresul si lașitatea profesională nasc si adapostesc mostri.
Unde sunt medicii care s-au tot saturat de bolnavul psihic pana ce l-au lăsat in plata Domnului ? Unde sunt medicii care au avizat favorabil dosarul de înscriere pentru obtinerea permisului auto. Unde ?? Unde sunt polițiștii care nu cunosc comunitatea mica in care trăiesc si ignora, desconsidera comportamente deviante ale oamenilor printre care trăiesc si ei ? Unde dorm linistiti seara de seara, luna de luna, polițiștii cărora li s-a cerut de catre parinti redarea sperantei in regasirea copiilor dispăruți din comunitățile mici in care traiesc ? Unde ?
După faptă si rasplata, spune o vorbă veche înțeleaptă, si nu: După vorba si rasplata. O zicere simpla, dar cat de concretă în simplitatea ei.
E timpul faptelor si nu al vorbelor.
E timpul decontarii faptelor si nu a vorbelor.
M-am SATURAT de vorbe !!
Aflu ca primul echipaj a plecat pe jos! PE JOS!!! Departamentele din politie care lupta cu criminalitatea nu sunt dotate nici macar cu masini. In schimb sunt masini gramada la circulatie. De ce? Pentru ca de acolo se fac bani, din amenzi. Situatia e veche de cand lumea. Mi-a spus-o un politist clujean inca din 1995. E la fel si acum.
Am mai auzit inca o ditamai aberatia (sper ca nu e adevarata, au zis-o la Digi). Cica procurorii au dispus ca intrarea in casa criminalului sa se faca doar la ora 6 pentru ca probele stranse inafara unui anumit program nu sunt valabile in instanta!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Ce minte imbecila a putut gandi o astfel de procedura penala, daca e adevarat?
Si mai sunt, dar n-am nervii necesari...