Orice dar pe care îl facem trebuie să respecte demnitatea persoanei din fața noastră. Care sunt cele patru componente ale darului făcut să ajute pe termen lung

Foto: Nicholas.T.Ansell / PA Images / Profimedia

Care este visul meu e întrebarea de la care pornesc cele mai frumoase proiecte în această lume, crede Mirela Oprea, psihoterapeut și consilier de filantropie. „Le-am putea oferi celor dragi cadouri și susținere care îi ajută să se reconecteze cu visurile lor și să le realizeze”, spune aceasta pentru Republica. „Dacă nu ai idei de cadouri în această perioadă, cum adesea se întâmplă, este suficient să întrebi persoana respectivă: Care este visul tău? Și ai să vezi cum poți să o ajuți ca să își realizeze acel vis, pentru că nu întotdeauna a dărui se rezumă la obiecte. Poți să dăruiești experiențe, care să îl ajute pe cel care le primește să crească, să devină o versiune mai bună a lui și poți să dăruiești bucățele de vis. Ceea ce înseamnă să sprijini persoana respectivă să-și realizeze visul”.

Acesta este un dar-experiență, mai valoros decât orice al obiect pe care ți l-ai putea imagina, spune Mirela Oprea, pentru că este un dar transformational. „Vorbim despre daruri tranzacționale atunci când dăruim obiecte și daruri transformaționale atunci când dăruim experiențe care ajută persoana respectivă să își schimbe viața, să își realizeze un vis”.

Despre binele care ne transformă, despre nevoia noastră de a dărui în preajma Sărbătorilor, despre ce se întâmplă la propriu în creierul uman când primim sau oferim daruri, despre darurile făcute susținut, pe termen lung, de asociații ori de grupuri de persoane și despre ce înseamnă a face un dar sustenabil am întrebat-o pe Mirela Oprea, psihoterapeut și consilier de filantropie. 

De Crăciun nu doar că ne dorim, ci pare că suntem programați să bifăm fericirea, spune aceasta. O pregătim și ne pregătim să o primim: facem cumpărături, curățenie, strângem ce ne prisosește, ce nu mai purtăm, ce nu mai vrem, împachetăm cadouri pentru apropiați, iar parte dintre noi ne implicăm în acțiuni caritabile pentru categoriile vulnerabile. Și asta pentru că Crăciunul e sinonim cu facerea de bine, ceea ce nu este întâmplător. În decembrie suntem încurajați să fim mai buni, iar asta ne crește și nivelul stării de bine, de fericire, afirmă Mirela Oprea.

E vorba de oxitocină, acest neurotransmițător care se revarsă în creierul și în mintea noastră atunci când facem fapte bune. A face fapte bune ne ajută și pe noi, cei care dăruim, cei care donăm și cei care ne conectăm cu rezervorul nostru de bunătate: ne ajută să facem o suplimentare a stării noastre de bine pe care o avem, sau nu, în zilele noastre obișnuite: „Este ceea ce numesc sfânta treime a fericirii: oxitocina, dopamina și serotonina sunt neurotransmițători care se revarsă în creierul uman atunci când facem acte de bunătate. Există studii care au demonstrat că aceștia sunt în strânsă legătură cu senzația de fericire”.

Întrebată dacă de Crăciun dăruim pentru noi sau pentru cei din jur, Mirela Oprea spune că, din perspectiva creștinului, o facem atât pentru noi înșine cât și pentru cei din jur. „Citeam Cele 9 fericiri, din Noul Testament – Fericiri care completează Cele 10 porunci pe care creștinii le-au primit în Vechiul Testament – și una dintre ele spune: Fericiți vor fi cei milostivi; cei care îi ajută pe cei din jurul lor, cei care se apleacă cu blândețe și compasiune asupra celor mai puțin norocoși, asupra celor bolnavi, asupra celor care au nevoie de mai mult sprijin”. 

În calitate de reprezentant al societății civile, care a coordonat și dezvoltat programe pentru comunitățile vulnerabile, Mirela Oprea spune că ori de câte ori suntem înclinați spre a dărui și a face bine să o facem în mod sustenabil explicând care sunt, în opinia ei, cele patru componente ale darului sustenabil:

• „Darul tău să nu facă niciodată rău. Să te străduiești să aduci de fiecare dată cât mai mult bine. De exemplu, foarte mulți dăruiesc dulciuri unor copii care nu știu să le dozeze foarte bine, le mănâncă repede și atunci ajung la spital.

Acest bine pe care vrei să îl faci să fie un bine pe termen lung. Am dat un exemplu într-un articol publicat pe platforma Republica: despre oamenii care dăruiesc foarte mult către căminele pentru copii în această perioadă a anului; și sunt câteva produse care sunt oferite cu precădere: dulciuri, căciuli, mânuși și vestitele portocale. În generația mea, înainte de 1989, am prins o perioadă în care era foarte mare penurie de citrice și cred că generația mea a rămas cu ideea aceasta: că cel mai bun lucru pe care poți să îl dăruiești sunt portocalele. În schimb, am văzut adesea, cum citricele astea putrezesc prin cămine sau prin locurile în care sunt dăruite în exces, pentru că și copiii aceia câte portocale să mănânce? De ce zic că este important să faci un bine pe termen lung? Poate că în loc să oferi sau, împreună cu punguța aceea cu portocale, mănuși și căciuli, să te gândești cum ai putea să ajuți copilul acela sau persoana aceea pe termen lung. Poate ai putea să îl întrebi care este un vis al lui și s-ar putea să afli că își dorește să devină dansator. Și atunci poate îi oferi un abonament la o sală de dans sau niște lecții cu un profesor.

• Darul tău să fie adecvat celui care îl primește. Să te gândești un pic la persoana din fața ta: Oare de ce ar avea nevoie? Ce i-ar bucura sufletul? Și darul tău să fie aliniat cu valorile acelei persoane, cu vârsta, cu caracteristicile acelei persoane și nu cu ce ți-ai dori tu sau cu ce ți-ai fi dorit tu la vârsta respectivă să primești.

• Darul să nu facă rău altor persoane. Dacă vorbim despre a dărui sustenabil este foarte important să ne gândim la contextul în care dăruim și la a nu face rău altor persoane. Poate că asta pare surprinzător. Ce înseamnă asta: să dăruiesc ceva care ar putea să facă rău? O să dau exemplu. Am văzut zilele trecute pe facebook, la o prietenă de-ale mele, îndemnul adresat părinților ca de Crăciun să nu le dăruiască copiilor tablete, telefoane sau gadgeturi scumpe ca venind din partea lui Moș Crăciun. Pentru că nu toți copiii primesc. Și când se vor întoarce în comunitate, ei se vor întreba: Oare eu de ce nu primesc? Moș Crăciun mă iubește mai puțin? Este foarte important să ne gândim la contextul în care facem darurile astfel încât să aducă cât mai mare bucurie tuturor celor implicați”.

Binele se poate învăța, crede Mirela Oprea vorbind despre reacțiile oamenilor care devin interesați să înțeleagă ce înseamnă compasiunea și empatia și chiar ce înseamnă compasiunea față de sine însuți. „Atunci când vrei să dăruiești și să fii bun e foarte important să începi cu a dărui spre tine, cu a fi bun cu tine însăți”. Sunt trei concepte distincte care se manifestă diferit în creierul nostru: empatia, compasiunea și compasiunea față de sine, afirmă Mirela Oprea.

„Empatia se referă la capacitatea de a înțelege emoțiile și sentimentele celor din jurul tău. De multe ori, în creierul nostru, când privim o situație din perspectiva empatiei se activează anumite circuite neuronale și acestea sunt foarte apropiate de circuitele neuronale care se activează atunci când simțim o durere fizică. Atunci când vedem o situație care ne generează foarte multă empatie rezonăm la nivelul creierului la fel ca atunci când ne doare ceva. În schimb, compasiunea este definita drept capacitatea de a ne conecta cu durerea sau cu situația unei anumite persoane și cu dorința de a face ceva în legătură cu situația respectivă. În momentul în care te conectezi din interiorul compasiunii și ai dorința asta – vreau să fac ceva pentru fetița X, pe care am văzut-o la metrou – circuitele neuronale care se activează nu mai sunt cele ale durerii sau din proximitatea durerii, ci sunt cele care se aprind în creierul nostru, ca atunci când avem sentimente de iubire. Este foarte diferit de cum acționezi din interiorul compasiunii și cum acționezi din interiorul empatiei. Se face de multe ori un exces de empatie, deși poate noi am avea nevoie de compasiune. Și e o abilitate care se învață”.

Dăruim sau donăm de Crăciun? Dăruim de Crăciun și donăm în restul anului?

Sunt întrebări pe care Mirela Oprea nu le diferențiază: „Mi se pare că un dar poate fi o donație și o donație poate fi un dar, pentru că fiecare dintre ele vine cu foarte multă încărcătură emoțională. Ce este important din punctul meu de vedere e ca nici darul și nici donația să nu fie un gest automat, ci să fie un gest însoțit de emoții pozitive, de bunătate, de blândețe. Și să fie un dar care ajută cu adevărat și ajută pe termen lung”. Ea dă exemplu unui băiețel dintr-o familie dezavantajată care își dorește foarte mult să facă sport. Și a ales box. „Pentru acest băiețel ne putem gândi să îi cumpărăm echipamentul pentru antrenament, și este foarte bine. Dar poate ne gândim un pic mai mult: la abonamentul de acces la sală, la a-i asigura un pachețel de prânz pe termen lung când merge la sală. E important să ne gândim care este sustenabilitatea astfel încât acest copil nu doar să înceapă acest sport, ci să se și țină de sport”.

Mirela Oprea a vorbit și despre perspectiva beneficiarului, a celui care primește ceva și a accentuat că orice dar pe care îl facem trebuie să respecte demnitatea persoanei din fața noastră. Ea amintește de copiii din comunități vulnerabile care sunt expuși în social media ori în media desculți, fără a li se proteja identitatea. „Poate este ok dacă faci o fotografie la picioarele goale ca să generezi emoție, pentru că ai nevoie de această emoție ca să ai empatie pentru acea situație, dar poate nu este absolut necesar să fotografiezi și fața acelui copil, astfel încât el să fie identificat de colegii lui de la școală și să se râdă de el și așa mai departe. Se mai întâmplă ca de multe ori să ne dorim să ne conectăm cu acel copil. „Eu vreau să merg la acel cămin și eu vreau să asigur că darurile mele vor ajunge la copiii aceia..și nu vor fi folosite de altcineva

Și atunci de Crăciun este așa o abundență și lumea merge inclusiv la cămine pentru bătrâni, este un du-te vino pe acolo după care nu îi mai caută nimeni”.

Cei care sunt dezavantajați sunt dezavantajați tot timpul sau au momente de dificultate nu doar de Crăciun, spune Mirela Oprea: „De Crăciun ne amintim mai mult de ei, dar ei există acolo în toate momentele anului. Și de aceea, încurajez oamenii care vor să facă bine să își gândească un buget pentru asta. Există anumite culturi și anumite contexte în care oamenii sunt încurajați să pună zece la sută din tot ce câștigă la bugetul prin care ajută la dezvoltarea societății, la susținerea unor cauze care le sunt dragi.

Dacă privești din acest punct de vedere: Din bugetul familiei cât îmi permit să dăruiesc? Poate nu pot să îmi permit zece la sută în această perioadă a vieții mele, dar poate îmi permit cinci la sută, cu acești bani ce fac? Cum procedez, astfel încât să aibă impactul maxim în societate și astfel să produc cât mai mult bine? Pentru că asta ne dorim fiecare, cu ocazia Crăciunului: să facem cât mai mult bine.

Aș vrea să încurajez oamenii să aibă încredere în organizațiile care se ocupă pe tot parcursul anului de aceste categorii și care fac lucruri extraordinare pe tot parcursul anului. Tu vii, și mă bucur că vii, într-un anumit moment al anului. Nu vreau să descurajez acest lucru, dar vreau să te încurajez după ce ai făcut gestul tău de bunătate de Crăciun să te gândești și la restul anului. Și să ai încredere în aceste organizații non guvernamentale sau grupuri de persoane care nu sunt organizate neapărat sub forma unei asociații dar fac bine pe tot parcursul anului”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp