Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Accidentul ecologic din București i-a obligat pe toți să recunoască faptul că această Capitală este extrem de poluată. Primele răspunsuri ale autorităților au fost dezamăgitoare. Însă toate instituțiile sunt făcute din oameni, iar acești angajați au învățat să tacă, să nu se bage unde nu le fierbe oala.
Dar ce știm până acum?
1. Este oficială informația că există peste 100 de societăți care au autorizație pentru distrugerea deșeurilor, inclusiv prin ardere în București și Ilfov.
2. Este limpede ca lumina zilei (într-o zi fără smog) că autoritățile și instituțiile statului se bat cap în cap. Nu colaborează, ba chiar își pun piedici reciproce sau pasează răspunderea de la unele la altele.
3. Angajații acestor instituții au mari probleme de sănătate de care suferă individual și în bloc: sunt toți lipsiți de vedere și miros. Nu văd focul dacă nu le arde în casă, nu observă fumul decât dacă le iese din televizor și nu simt mirosul din aerul de pe stradă sau din cartier sau care le intră pe fereastră înainte de culcare.
4. MAI, Poliția Română, Poliția Capitalei nu au existat duminică spre luni. Nimeni nu s-a autosesizat, nimeni nu și-a pus nicio întrebare cu privire la smogul de peste Capitală, nimeni nu a simțit că ceva ar fi în neregulă. Niciun echipaj aflat în patrulare prin oraș nu a încercat să afle ce se întâmplă sau nu a sesizat instituțiile statului. Sau dacă acest lucru s-a întâmplat, nu există nicio informare oficială de acest fel. După cum știți, în prea multe cazuri, răspunsul standard atunci când îi deranjezi pe domnii polițiști - chiar și pe stradă - este că nu au cadrul legal să acționeze. O nepăsare pe care am văzut-o în cazul Caracal, dar și cu ocazia imaginilor șocante când o fată sângerândă pe un trotuar, abuzată sexual anterior, a fost ignorată de un echipaj de poliție (format dintr-o femeie și un bărbat).
5. Garda de Mediu București este o instituție care ar trebui desființată. Cu sau fără marii și curajoșii inspectori inexistenți de acolo, Bucureștiul este la fel de poluat de mulți ani. Probabil că domnii se ocupă cu amendarea chioșcarilor care aruncă cutii din carton la pubelele din apropiere.
6. Echipajele ISU/ DSU aflate de gardă nu au simțit nicio secundă cum că situația de duminică spre luni ar fi fost una care să țină de urgență pentru locuitorii Bucureștiului. Așa că nimeni nu s-a autosesizat nici de acolo. În cazul lor există câteva scuze, în intervalele cu pricina au fost mai multe incendii la care au intervenit.
7. Niciun angajat al DSP - Direcția de Sănătate Publică, așa cum îi spune numele- nu a considerat că aerul de duminică spre luni ar putea fi o chestiune de sănătate publică.
8. Niciun polițist local din niciun sector al Bucureștiului, niciun angajat al Companiei de Securitate București (compania înființată de primărița Firea, unde salariile șefilor le întrec pe cele ale primilor generali ai armatei române) nu a simțit că e de datoria sa se autosesizeze. Ați văzut vreun șef al acestor instituții care să fi spus că echipajele lor ar fi încercat să identifice unde este problema sau să alerteze alte instituții?
9. Am aflat că România importă deșeuri a căror distrugere a devenit un fenomen de necontrolat: mii de tone de gunoaie de toate felurile, de la plastic, la substanțe chimice, la hârtie, plastic, materiale de construcție sunt îngropate în pământ (contaminând pânza freatică), sunt abandonate pe malurile râurilor, sunt aruncate la margine localităților, stocate în clădiri abandonate sau arse, pur și simplu, ridicând în atmosferă compuși mortali. Unde sunt aceste instituții de atâția ani și de ce nimeni nu a reușit să lupte cu acești infractori?
10. Nu a existat nicio informare oficială publică duminică sau luni făcută de vreun angajat al INSP (Institutul Național de Sănătate Publică, care ține de Guvern), prin Centrul Național de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar care s-ar fi autosesizat legat de accidentul ecologic?
Nu avem nici instituții, dar nu avem nici proceduri. Într-o bâlbă totală, luni, cei de la ministerul mediului spuneau că cetățenii trebuie să sune la 112 pentru a sesiza poluarea. Stimați cititori, puteți să încercați, numai că nu este exclus ca domnii de la 112 să vă trimită o amendă acasă pentru că i-ați deranjat la locul de muncă.
La televizor suntem învățați despre cum la 112 să nu suni, pentru că problema ta de fapt nu e importantă (așa cum nici problema fetei de la Caracal nu a fost). Riscați să fiți certați de cei care răspund, pe motiv că vă țineți de prostii și că nicio viață nu e în pericol imediat.
Angajații instituțiilor de stat sunt într-o comă profundă. Sistemul este atât de viciat, atât de antrenat în a pasa responsabilitatea, în a ignora orice problemă, încât pretind că nimeni nu a scos capul pe geam, nimeni nu a ieșit pe stradă duminică seara, nimeni nu a simțit că ceva este în neregulă și că ar putea fi vorba de o infracțiune sau un cumul de infracțiuni.
În instituțiile din România cu atribuții de control, intervenții sau de aplicare a legii și sancțiunilor de orice fel nu se mai naște niciun erou?
Nimeni nu mai crede în binele comun?
Nimeni nu-și mai iubește meseria?
Nimeni nu-și mai cunoaște menirea?
Nimeni nu mai înțelege că e în slujba cetățenilor, că-și primește salariul din bani publici?
Episodul poluării de duminică spre luni (1-2 martie) a fost o palmă rușinoasă pe obrazul funcționarilor de toate felurile, care de ani la rând, preferă să stea pitiți prin birouri și să se facă că nu observă nimic.
Ar putea să li se mai adauge un spor la leafă, pentru că în condițiile grele de muncă, și-au pierdut din simțuri, au rămas fără cel vizual și cel olfactiv. Din păcate, de fapt, și-au pierdut calitatea de a fi oameni responsabili, angajați ai binelui public.
Au învățat să tacă, să întoarcă privirea, să nu se autosesizeze nici la muncă și nici în timpul liber. Să nu se complice, să nu-și deranjeze șefii, să trântească ușa instituției la ora 16.30.
Rămân multe semne de întrebare.
Coincidență sau nu, ori ne ajută condițiile meteo pentru că nu se creează fenomenul de inversiune termică, ori firmele de deșeuri ard mai puține gunoaie de câteva zile. Sau ambele, căci- așa cum confirmă ministrul mediului Costel Alexe în ultimul raport- capitala este permanent poluată, numai că în multe situații când emisiile sunt în cantități foarte mari, curenții de aer mai curăță atmosfera.
Se pare totuși că măcar o perioadă, cât latră câinii și trece caravana, în București și prin împrejurimi se arde mai puțin. Ce anume s-a ars și ce se arde la adăpostul nopții și al weekend-ului nu știm.
În 8 martie, aerul a fost cu mult mai bun de tras în plămâni decât în 2 martie, când senzorii au fost dați peste cap de depășirile cu 1.000% a noxelor.
Într-o iresponsabilitate care-ți dă frisoane, oamenii politici cu diverse funcții și-au aruncat vorbe grele, s-au jucat cu acuzele și cuvintele. Ba chiar s-au amendat reciproc. Au arătat și de data aceasta că ultima lor grijă este sănătatea oamenilor într-un război politic orb în care cel mai important este cine câștigă voturi, cu orice metodă.
Primărița Bucureștiului l-a amenințat voalat că știe cine a poluat și l-a acuzat pe ministrul mediului că știe și el, dar nu spune. O formă de șantaj public, care se practică între copii și adolescenți (știu eu ceva despre tine și am să zic la toți).
În ultimele zile, Gabriela Firea a formulat cu subiect și predicat cum că nivelul extrem de PM10 a fost cauzat de punctele ELCEN care ar fi ars păcură ca să scape de stocuri. O acuzație care pare absurdă la o primă vedere, dar care nu poate fi ignorată total și merită investigată. Ministrul Economiei și reprezentanții ELCEN au negat vehement acest scenariu.
Pista incendiilor necontrolate din jurul Bucureștiului iscate cu ocazia tradițiilor prin care cauciucurile sunt arse a alunecat treptat de pe listă, până când a dispărut total. Nimeni nu știe - deși merita investigată și această problemă - câte astfel de focare au fost, care este cantitatea de cauciucuri arsă, care a fost cantitatea estimată de noxe eliberată în aer și cum facem ca în anii următori acest obicei extrem de nociv să fie eliminat.
Întrebarea rămâne valabilă: cine ce arde în București și Ilfov noapte de noapte?
De mulți ani, locuitorii din multe zone ale capitalei și din comunele apropiate de plâng de miros extrem de neplăcut, spun că nu pot nici măcar să deschidă geamurile apartamentelor. Despre mișcare în aer liber nici nu poate fi vorba. Rețelele sociale sunt inundate cu postări- Iarăși ard ăștia ceva/ Nu simțiți mirosul puternic de plastic ars din zona Trapezului?/ Mi-a intrat în casă un miros înțepător/ Am încercat să ies la alergat și mă ustură plămânii/ Miroase a oase sau carne arsă/ E un smog deasupra orașului, numai eu îl văd?
E nevoie de CSAT, cerut cu insistență de primărița Gabriela Firea și anunțat ca fiind solicitat încă din februarie de ministrul Costel Alexe?
Da, este o nevoie acută, dar numai dacă acest CSAT, sub conducerea președintelui Klaus Iohannis, reușește să găsească soluția magică pentru a-i trezi din nepăsare și ignoranță pe toți angajații de la stat din toate instituțiile care ar fi trebuit să se autosesizeze sau să intervină (MAI, Poliția Română, Poliția Capitalei, IGSU/ DSU, DSP, polițiile de sector, Compania de Securitate București, Garda de Mediu, Ministerul Mediului).
Sistemul public din România are nevoie disperată de eroi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.