Melina are 28 de ani și pe 16 martie a fost luată de acasă și transportată la Spitalul Victor Babeș din București acuzând simptome de coronavirus pe care e posibil să-l fi luat de la soțul de-abia întors din Norvegia, dintr-o zonă cu multe cazuri.
I se face testul pentru confirmarea virusului, iese negativ. E transferată în secție cu cei infectați de coronavirus, la etajul 1. Primește o mască de la cei din ambulanță, singura pe care o folosește în toate cele trei zile de stat în spital și pe care și-a dat-o cu spirt pentru a o dezinfecta.
Cât a stat în spital a putut constata că:
- Toaleta era înfundată și nu exista hârtie igienică, trebuia să turnăm apă cu găleata;
- Nu era săpun, deși cea mai importantă măsură de prevenție, și mai ales într-un spital, este spălatul des pe mâini, i-a adus cineva;
- Mâncarea era manevrată cu aceleași mănuși folosite pentru toate celelalte operațiuni;
- Coșul de gunoi era plin și nu-l lua nimeni;
- Pe jos era mizerie;
- A purtat aceeași mască trei zile, și aceea nu de la spital;
- A avut nevoie de absorbante, a implorat asistentele să o ajute, chiar contra cost, i s-a râs în nas;
- A stat fără apă o zi și jumătate;
A fost externată în data de 18 martie cu diagnostic pneumonie și cu rețetă pentru Algocalmin și Vitamina C.
Știu că în aceste perioade este nevoie să evidențiem eforturile cadrelor medicale și ale tuturor celor care au grijă să ne protejeze sub orice formă. Dar sunt cazuri ca acesta în care te întrebi de ce nu poți fi tratat omenește indiferent dacă ești bolnav sau doar suspect. Ce trebuie să faci tu, ca individ, ca să primești nu confort, că până la urmă nu te aștepți la condiții de lux într-un spital de stat, dar minimum de decență, cum ar fi apă, săpun și puțină bunăvoință? De ce pleci mai mereu dintr-un spital din România cu gustul amar al celui care muncește, cotizează și nu știe unde i se duc taxele și impozitele?
Știm toți deja lipsurile din sistemul sanitar, starea la nivel național nu este una pozitivă, iar aceste carențe și în sistem, și în oameni, s-au acutizat. Nu mai putem permite ca o regulă de bun simț, cea a igienei, primordială, să fie încălcată chiar de cei care o promovează și care ar trebui să fie primii și la implementare. Să ajungi în secolul 21 în spital, în condiții de criză la nivel global, în secția de infectați și să nu beneficiezi de apă și săpun iese din sfera decenței și intră în sfera lipsei de responsabilitate și inconștienței.
Cunosc o mulțime de oameni de peste tot, din toate ramurile economiei, care ajută cum pot – unii cu spații pentru carantină, unii cu bani, unii cu mâncare, alții cu măști, alții cu voluntariat, alții cu echipamente, mulți dintre noi cu statul acasă, fiecare după posibilități. Poate este momentul să conștientizăm că în aceste zile grele prin care toată lumea trece individul face diferența și umanul din noi trebuie să primeze, dincolo de orgolii personale, interese, politică, egoism etc. Azi, mai mult decât oricând, trebuie să fim #împreună, solidari, pentru a depăși această criză. Și să respectăm regulile impuse. De la primul până la ultimul. Altfel ne punem viețile în pericol atât nouă, cât și celor din jur. Va trebui să reînvățăm lecția responsabilității, a asumării, a bunului simț, a altruismului, a respectului, a bunătății și a solidarității pentru că zilele acestea ne-au arătat clar că pentru unii oameni aceste valori sunt străine, dar fără ele nu vom reuși să o scoatem la capăt. La fel cum nu vom reuși să avem mâinile curate fără apă și săpun!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.