Sari la continut
Republica
Comunicare

Pandemia a scos ce e mai rău din artă, iar culmea mercantilismului e reprezentată de NFT

NFT

Foto: Getty Images

Cât oportunism și câtă calitate există în artă? Ce bogătani decid ce este artă și ce poate fi vandabil, ce agenții pot decide traiectoria unei opere de artă sau a unui artist? Pandemia a scos ce e mai rău din artă. Logica artei contemporane a deviat de la traiectoria ei spre zona mercantilă, democratică, vandabilă. Culmea acestui mercantilism este NFT. O piață emergentă cu o valoare de ordinul trilioanelor de dolari și, totuși, cu o dinamică pe care nu o știe nimeni, cu o infrastructură a jocului capitalist pe care puțini o cunosc sau o înțeleg.

NFT sau non-fungible token este înregistrarea ca autentică a unei lucrări de artă precum și a dreptului de proprietate asupra acesteia, pe un blockchain (care, la rândul său, este o serie de înregistrări imposibil de alterat, în cantitate limitată, într-o platformă ce asigură unicitatea).

Ce creează valoare unui NFT?

Nicidecum "valoarea" autentică a lucrării ci sentimentul romantic de proprietate. NFT-urile se dovedesc a fi un catalizator în transformarea economiei activităților creative, permițând creatorilor să monetizeze creațiile direct cu fanii lor. Conținutul unui artist poate fi vândut la nivel global pe piețe descentralizate. NFT-urile au și o caracteristică prin care i se plătește artistului un procentaj de fiecare dată când NFT-ul este vândut sau își schimbă proprietarul. Cu NFT-urile, nu numai că aveți drepturi de proprietate, dar aveți și dreptul de proprietate asupra înregistrării în blockchain-ul respectiv. Partea ciudată este garanția originalității acelui produs NFT, dar pot exista multiple versiuni alea aceleași lucrări, adică este posibil ca cineva să mai dețină o copie dor că, în absența certificării lui să nu fie proprietarul acelui fișier.

Intervine aici partea neplăcută; oricine face un NFT este artist?

Nu.

Oricine poate crea un NFT fără să existe o validare a pieței de artă că acel cineva este și artist și aici intervine fake-ul. Paradoxal, creatorul sau artistul care produce o lucrare "autentică" și o vinde mai departe ca produs original, nu este un artist adevărat, consacrat sau validat de piața de artă, nu există o cotă artistică și fiecare își poate produce propriul mecanism de stabilire a prețului de vânzare, care să exceadă catalizatorii care confirmă cota de preț a unui artist. Practic, poți fi convins să cumperi un produs artistic al unui individ care nu este artist.

Este ca un joc de Monopoly, cu o structură a capitalului la fel, un fake money cu o ardoare a achiziției care nu confirmă obiectul în sine ca proprietate ci, procedura prin care acel produs a fost achiziționat.

Valoarea produsului este dată de garanția lui de autenticitate fără a deveni un produs finit pe care îl poți expune, arăta, exploata în sens artistic.

Crypto art-ul este un fenomen global și cât de consistent este el sau cât va mai dura această nebunie a romantizării proprietății vom vedea curând - premisele apariției NFT-urilor au dispărut, rămâne să vedem ce o mai susține.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon tăxi - Profimedia

Poate că nu suntem suficient de nemulțumiți ca să vedem cu adevărat ce avem. Poate că, dincolo de nemulțumirile cotidiene și de criticile fără sfârșit, România pulsează cu o vitalitate discretă, cu umor și cu frumusețea unor lucruri care nu se văd imediat, dar care țin locul stabil al unei vieți adevărate. foto: Profimedia

Citește mai mult

Foto CTP

Scriu acest text în primul rând pentru credincioșii ortodocși din România. Pentru cei care cred sincer în cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt un om al științei – ceea ce nu înseamnă automat că sunt și ateu. Cred și eu, dar în altceva: în rațiune, în observație, în experiment, în logică, în dovezi, în demonstrație. Pe baza acestora am analizat la început zicerile lui Dumnezeilă Georgescu. Erau atât de aberante, încât devenea ridicol să raționezi asupra lor. Am renunțat.

Citește mai mult

Sorin Grindeanu și Liviu Dragnea

Zice cel mai detestat om politic român din aceste zile, că venirea în guvern a doamnei Oana Gheorghiu „nu e un lucru care să ne facă bine” și are maximă dreptate. Nu are cum să facă bine un asemenea om, PSD-ului. E un antidot la zboruri Nordis, la jafuri din banul public, la afaceri necurate și e clar că îi ia cu frisoane, cu grețuri. Țipă Olguța, țipă Manda, țipă Grindeanu că Oana Gheorghiu nu le face bine. E ca și cum ar fi venit o molimă peste ei.

Citește mai mult

Parlament 2025

În ultimele luni s-au produs câteva modificări pe scena politică românească. Dreapta a început să se consolideze și are un potențial semnificativ. Prin „dreapta” nu mă refer la populiștii de la AUR și la tot ce gravitează în jurul lor sau sub ei: SOT, POT, Partidul Patrioților, Georgescu, Anca Alexandrescu etc. Pentru a avea o viață politică sănătoasă, cei mai reprezentativi lideri ai dreptei ar trebui să fie politicieni de tipul (tot mai conservatorului) Nicușor Dan și Ilie Bolojan, iar electoratul care se consideră de dreapta ar trebui să înțeleagă acest lucru, fără să cadă în capcana populismului.

Citește mai mult

Ioan Aurel-Pop

Filmarea începe cu membrii corului Tronos aplaudându-l pe președintele Academiei. Acesta stă în picioare și scutură din cap, parcă încercând să evite ispita – cuvânt potrivit pentru audiență – privind melancolic către masa încărcată cu numeroase bunătăți, dintre care majoritatea ar fi fost îngăduite chiar și Celui care a trăit ca evreu și a avut scris IESVS NAZARENVS REX IVDAEORVM pe crucea Sa. Foto: Basilica.ro

Citește mai mult