Panama Papers este citat ca fiind cel mai mare proiect jurnalistic transfrontalier care a existat vreodată. Sute de jurnaliști au muncit pe o perioadă lungă de timp să pună cap la cap documente scurse din sertarele și serverele firmei de avocatură Mosseck Fonseca din Panama.
Documentele demonstrează acțiuni de plasare a capitalului în paradisuri fiscale. Avem o listă lungă a evazioniștilor fiscali de top care se eschivează sistemelor financiare din care fac parte.
Süddeutsche Zeitung și International Consortium of Investigative Journalists au fost entitățile care au primit anonim aceste informații și care le-au făcut publice la început de aprilie.
Faptul că printre vedetele mondiale care și-au ascuns banii prin intermediul acestei firme avem fii de oligarhi, dictatori, miniștri și prim miniștri nu e ceva nou. Președintele Ucrainei este în aceeași oală cu cei trei copii ai premierului Pakistanului, fotbalistul Messi sau fratele fostului rege al Spaniei. Scandalos e puțin spus.
Dar ce se întâmplă atunci când cele mai bine văzute state din lume sunt și ele aruncate în acest tăvălug al evaziunii fiscale? Nu mă refer la SUA și Canada, ci la statele scandinave și nordice despre care în ultimii ani s-a spus că pot fi modelul de societate care ar putea crea șanse egale pentru cei mai mulți cetățeni. Norvegia și Suedia sunt și ele implicate în acest scandal. Cele mai mari bănci nordice, Nordea – în toată Scandinvia și DNB în Norvegia au intermediat prin birourile lor din Luxemburg, crearea de companii paravan pentru în jur de 500 de clienți suedezi și norvegieni, în vederea evitării plăților de taxe în statele de proveniența.
Dacă în Suedia și Norvegia, vorbim de instituții care și-au periclitat imaginea, subminând structura unui regim fiscal atât de bine pus la punct și față de care aprope orice scandinav are un respect profund și la care contribuie cu conștiinciozitate, transformând această solidaritate fiscală în religia secolului XXI, Islanda ne surprinde și mai mult.
Tocmai premierul Islandei (care a demisionat ieri) este implicat în acest mare scandal. Să fim clar înțeleși, nu guvernul ca instituție, ci comportanetul trufaș al premierului Sigmundur Davíð Gunnlaugsson, atât înainte de fi numit premier, cât și în perioada mandatului.
În urma acestui scandal de implicare în evaziune fiscală masivă a premierului islandez, luni, 4 aprilie, a avut loc un protest zgomotos în Reykjavik în față Parlamentului. 22.000 de oameni au protestat intens într-un mod foarte original: au cerut demisia premierului, au venit cu fumigene și au aruncat cu ouă în Parlament (ceva mai finuț decât la ultima revoluție când au aruncat cu oale și tacâmuri).
Explic cazul pe scurt, citând din publicația norvegiană Aftenposten, care prezintă foarte bine cele întâmplate:
«În spatele protestelor, avem o poveste despre o soție bogată, enorm de mulți bani și o campanie micuță într-un paradis fiscal în Insulele Virgine Britanice. După colapsul bancar din 2008, Gunlaugson s-a arată foarte potrivnic creditorilor străini. Redacția Aftenposten are documente care certifică faptul că printre acești creditori se află, de fapt, și propria lui familie. După criză financiară, toți acești creditori au fost în negocieri cu autoritățile pentru a ajunge la o soluție. Cu alte cuvinte, Gunnlaugsson și familia lui avea două roluri: una de reprezentant oficial al autorităților, iar alta ca pagubaș (creditor) în relație cu bancă. În Islanda, lumea se întreabă acum de ce prim- ministrul nu a spus nimic despre faptul că familia sa deținea o companie în Insulele Virgine Britanice?
În 2007, Gunnlaugson a cumpărat compania Wintris împreună cu soția sa, Anna Sigurlaug Pálsdóttir. Wintris era înregistrată în Insulele Virgine Britanice și avea menirea de a fi folosită pentru a investi 8.400.000 Euro. În ajun de Anul Nou în 2009, Gunnlaugson a vândut soției cu un dolar toate acțiunile pe care el le avea în această companie. Cu un an înainte, economia Islandei intrase în colaps total. Cele trei mari bănci islandeze: Landsbanki, Glitnir și Kaupthing erau aproape de faliment, iar economia -țării era în criză. În 2013 Gunnlaugson a fost ales premier, mizând pe nemulțumirea populației față de cerințele creditorilor străini. Unul dintre creditori era însăși compania familiei prim ministrului. Creditorii cereau sume exorbitante de la băncile care erau pe cale de a fi falimentate. Niciodată nu a spus nimic despre acest lucru, nici alegătorilor săi și nici autorităților din Islanda».
În cadrul interviului, am aflat perspectiva prim ministrului asupra persoanelor care comit evaziuni ficale, răspunsul primit a fost: «societatea este un proiect măreț, la care fiecare cetățean trebuie să participe, iar dacă cineva ar trișa, acest lucru trebuie luat în serios». Scena care urmează va fi folosită decade bune de către specialiștii în comunicare politică
Cu foarte puțin timp înainte de a se publica Panama Papers, jurnaliștii suedezi de la SVT care au fost colaboratorii celor de la International Consortium of Investigative Journalists au avut onoarea să fie primiți pentru un interviu cu premierul Islandei, Sigmundur Davíð Gunnlaugsson. În cadrul interviului, am aflat perspectiva prim ministrului asupra persoanelor care comit evaziuni fiscale, răspunsul primit a fost: «societatea este un proiect măreț, la care fiecare cetățean trebuie să participe, iar dacă cineva ar trișa, acest lucru trebuie luat în serios». Scena care urmează va fi folosită decade bune de către specialiștii în comunicare politică: jurnalistul întreabă insistent dacă prim ministrul are sau a avut vreo legătură cu companii paravan care facilitează evaziunea fiscală. Premierul evită contactul vizual. Răspunde vag. Jurnalistul insistă. Premierul începe să se bâlbâie puternic, nu mai are control asupra discursului. Jurnalistul amintește de compania Wintris. Premierul spune că se simte hărțuit și acuzat. Este o situație ridicolă. Premierul se înflăcărează și simte că pierde teren. În două secunde intervine un jurnalist islandez care explică cu și mai mare claritate situația de netransparență și evaziune fiscală, totul în limba islandeză. Premierul neagă tot și pleacă din sala unde se desfășura interviul.
Culmea situației, premierul provine din partea partidului Framsóknarflokkurinn, un partid naționalist împotriva integrării europene a Islandei și care pretinde că apără interesele naționale și ale industriei pescuitului mai mult decât orice alt partid. Un fel de țărăniști de altădată în România.
Dincolo de morala pe care o trage fiecare din acesta descoperire, este interesant să observăm reacțiile islandezilor de acest fapt. Luni 4 aprilie, 22.000 de oameni protestează în fața parlamentului Islandei – iar cel mai mare ziar din Islanda, Frettabladid, care se distribuie gratis aproape fiecărui islandez, acoperă cu mare exactitate această reacție. Marți, 5 aprilie, premierul demisionează și cere președintelui republicii să dizolve parlamentul și să se organizeze alegeri anticipate. Morgunblaðið, presa aservită marilor industriași din industria pescuitului, dar și partidului lui Gunnlaugson, nu amintește nimic despre proteste, ci îl citează pe premier ieșind de la întâlnirea cu președintele și spunând: „Bless, bless”, care nu înseamnă binecuvântări, ci doar “Pa, pa”.
Partea bună a lucrurilor: în noiembrie scriam de pirații din Islanda care au devenit peste noapte cel mai mare partid, tocmai datorită exigențelor privind mai multă transparență. A venit vremea ca Islanda să întoarcă spatele tehnocraților și bancherilor și să primească cu aplauze reprezentanții societății civile: o prim-ministră poetă din partea Partidului Piraților înconjurată de miniștri IT-iști.
Pentru că Islanda are o democrație milenară, are capacitatea să managerieze în asemenea mod astfel de crize, dar se va întâmplă oare la fel cu președintele Ucrainei sau cu premierul pakistanez? Mă îndoiesc. Haiducii sunt în continuare la putere.
P.S. Marti seara au avut loc din nou proteste, oamenii au aruncat cu banane in parlament. Peste noapte premierul afirma ca doar face un pas in spate pentru un anumit timp, deci nu demisioneaza inca.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.