Panama Papers, cea mai mare scurgere de documente din istorie, expune secretele ascunse în firme offshore de lideri mondiali, politicieni de pe toate continentele, mari corporații internaționale, afaceriști de pretutindeni.
International Consortium of Investigative Journalists și publicația germană Süddeutsche Zeitung, cea care a primit informațiile de la o sursă anonimă, au cooperat cu peste 370 de jurnaliști din 78 de țări pentru a merge pe firul documentelor care aparțin Mossack Fonseca o mare firmă de avocatură din Panama specializată în crearea de firme offshore. Jurnaliștii de investigații au analizat peste 11,5 milioane de fișiere – documente, tranzacții bancare, emailuri, au mers pe urma banilor și au ajuns la nume precum Vladimir Putin, Petro Poroșenko, Ian Cameron, tatăl premierului britanic David Cameron, Lionel Messi sau Michel Platini.
Rise Project este partenerul din România al proiectului de investigații global Panama Papers și i-a scos la iveală pe românii care și-au ascuns banii în paradisurile fiscale, printre aceștia numărându-se Frank Timiș sau Corneliu Iacobov. Într-un interviu pentru Republica.ro, Paul Radu, directorul Rise Project, vorbește despre schema folosită de politicienii și afaceriștii care beneficiau de pe urma firmelor offshore, despre felul în care a decurs investigația jurnalistică și despre cum va continua aceasta în săptămânile care urmează.
„Firmele astea de avocatură îți dau multe opțiuni. Poate nu vrei o firmă nou-nouță, poate vrei o firmă cu vechime de vreo patru ani, pentru că nu poți să te prezinți la o licitație cu o firmă care a fost înființată cu 24 de ore înainte. Și atunci îți oferă servicii foarte dubioase: firme aged, îmbătrânite, cum le zic ei, oferă firme cu activitate anterioară, sandwhich-uri, firme care sunt deținute de alte firme și de alte firme, structuri foarte complexe, în funcție de ce vrei să faci”, explică Paul Radu felul în care funcționează sistemul.
Când ați prins primul fir în ceea ce privește Panama Papers și cum a decurs investigația?
A fost un proces treptat, am avut aces la informație în urmă cu jumătate de an și informațiile au continuat să curgă. E foarte greu să procesezi volumul ăsta de informație, trebuie să poți să faci căutabilă informația, multă nici nu este căutabilă și atunci trebuie să iei document cu document, să le citești, după aceea să faci conexiunile de acolo, să mergi la alte bază de date, să faci interviurile, după aceea să mergi pe teren. Muncă de investigație normală.
În timpul investigației, jurnaliștii au folosit conexiuni criptate
Cum s-a ajuns la această echipă uriașă de jurnaliști? Cred că a fost cea mai mare echipă de jurnaliști care a lucrat vreodată pe un subiect.
Este. Toți suntem membri ai International Consortium of Investigative Journalists, lucrăm cu ICIJ și, în acest fel am primit acces la baza de date, la aceste informații scurse. Sunt sute de jurnaliști din întreaga lume care au lucrat cu echipele lor pe toate continentele. Firma asta de avocatură din Panama, Mossack Fonseca, a înființat companii pentru oameni din toate părțile lumii și ca să poți să investighezi toate informațiile trebuie să ai o echipă mare de jurnaliști, care să colaboreze transfrontalier, multe dintre subiecte sunt de fapt transnaționale. Trebuie să colaborezi în mod securizat pe tot parcursul anchetei.
Ce înseamnă în mod securizat?
Sunt metodele pe care le folosim în jurnalismul de investigație. Conexiuni criptate, mailuri criptate, trebuie să fii foarte grijuliu cu informația, să reușești să o procesezi așa cum trebuie, să elimini orice dubiu din datele astea.
Cum funcționa schema demascată prin Panama Papers?
Sunt foarte, foarte multe scheme, dar toate au la bază secretul asigurat de firmele de tip offshore. Haideți să luăm exemplul unui om de afaceri controversat, care vrea să pună mâna pe o rafinărie din România. În momentul acela, el apelează la avocații din Panama, la Mossack Fonseca și le spune că vrea o firmă în care nu vrea ca numele său să apară. Atunci avocații se execută, ei creează o firmă în Insulele Virgine Britanice sau în Panama sau în Niue sau în Seychelles, unde la suprafață apar niște angajați ai casei de avocatură, care sunt niște intermediari, niște fațade.
Scriați că unii dintre ei sunt oameni simpli.
Sunt oameni simpli, disperați, care pentru niște sume mici de bani își oferă serviciile și devin fațade pentru criminali, pentru politicieni, oameni de afaceri controversați. Sunt și oameni cu identități furate, care se trezesc cu firma pe numele lor doar pentru că și-au salvat pașaportul în computer, iar computerul le-a fost hackuit. Se înființează firma, unde sunt oamenii de fațadă. De multe ori, din ce am văzut din informațiile la care am avut acces, e vorba de acțiuni la purtător. Firma are, să spunem, 100 de acțiuni, toate sunt trecute pe o foaie de hârtie și cel care are foaia de hârtie în buzunar este proprietarul companiei. În acel moment, îți e practic imposibil să afli din informație publică, dacă mergi la Registrul Comerțului, cine are acea hârtie în buzunar, fiindcă nu este înregistrat locul nicăieri. Și dacă hârtia schimbă buzunarul, altcineva devine proprietar, asta e o modalitate prin care s-au dat foarte multe șpăgi în multe țări. Adică îți faci o firmă, preiei o rafinărie și 20% din acțiuni sunt acțiuni la purtător pe care le dai unui decident local, fără să existe posibilitatea de a fi identificat.
Avocații aveau discuții în contradictoriu pe mail: „Îi mai acoperim pe ăștia?”
Reprezentanții Mossack Fonseca spuneau că ei nu cunoșteau ilegalitățile comise de clienții lor și susțineau că ei sunt precum niște producători de mașini, care nu au nicio răspundere dacă mașina e folosită în operațiuni ilegale. Poate fi acest lucru plauzibil?
Nu. Evident este și un nivel de ignoranță sau un nivel în care firma nu vrea să afle ce se întâmplă cu companiile pe care le înființează, dar, din câte am văzut noi și jurnaliștii ceilalți care lucrează în Panama Papers, avocații știu exact despre ce e vorba și au chiar discuții în contradictoriu între ei. Îi mai acoperim pe ăștia? Îi lăsăm să mai opereze sau mergem la autorități? Sau au fost cazuri în care autoritățile au cerut date despre firme, iar avocații au avut discuții interne, pe sistemul lor de email, și au refuzat să le dea. Și casa asta de avocatură nu este singura care înființează firme. Mai există o casă mare de avocatură în Panama, Morgan&Morgan, există și altele. Toți acești oameni știu că firmele lor sunt folosite în fraudă, în evaziune fiscală. Este felul în care fac ei bani, e un sistem care merge ca uns de ani de zile și nu vor să renunțe la el.
Ce servicii mai exact? În anchetă era amintit un serviciu de antedatare, de exemplu.
Firmele astea de avocatură îți dau multe opțiuni. Poate nu vrei o firmă nou-nouță, poate vrei o firmă cu vechime de vreo patru ani, pentru că nu poți să te prezinți la o licitație cu o firmă care a fost înființată cu 24 de ore înainte. Și atunci îți oferă servicii foarte dubioase: firme aged, îmbătrânite, cum le zic ei, oferă firme cu activitate anterioare, sandwhich-uri, firme care sunt deținute de alte firme și de alte firme, structuri foarte complexe, în funcție de ce vrei să faci. E absurd să-ți spună că ei nu știu că tu vei face ceva ilegal.
Putin, Cameron, Poroșenko, Platini, Messi, dar și Frank Timiș sunt nume care apar în Panama Papers. Cine urmează?
E și familia președintelui din Azerbaidjan, care are legături directe și cu România, noi am dat mai multe anchete despre afacerile lor, ascunse prin intermediul offshore-urilor și în țară la noi, iar colega noastră, Kadija Ismayilova, e în pușcărie acolo după ce a arătat corupția regimului. Sunt multe nume și urmează să mai apară. Sunt și nume de firme foarte importante din lumea asta, sunt și unii dintre cei mai mari afaceriști din tot felul de țări. De multe ori nu e atât de simplu, nu ai un nume direct. Putin, de pildă, nu apare în baza de date, nu apare nicăieri numele lui într-o firmă. Apar interpușii, pentru că tocmai ăsta este sistemul și atunci trebuie să mergi dincolo de interpușii ăștia și să vezi care sunt adevărații beneficiari.
Care este cel mai interesant caz în ceea ce privește România?
Noi acum lucrăm la peste o sută de cazuri, avem peste 100 de nume de români și urmează să le publicăm în luna viitoare, în săptămânile viitoare. Nu vă pot spune încă numele astea, deocamdată am publicat despre Benjamin Steinmetz, foarte puțin despre Frank Timiș, urmează să mai publicăm, Corneliu Iacobov cu firma pe care a înființat-o în Seychelles, tot cu Mossack Fonseca, chiar în timp ce era trimis în judecată pentru devalizarea Rafo. Urmează să mai dăm multe nume, de mâine începând o să dăm încontinuu. Acestea sunt investigații, noi nu dăm copy-paste din baza de date.
Kremlinul ne-a acuzat că suntem agenți CIA
Cel mai spectaculos nume din Panama Papers este cel al lui Vladimir Putin. Cât de greu a fost de ajuns la el?
Cea mai mare parte din investigația asta a fost făcută de Organized Crime and Corruption Reporting Project, în care noi suntem membri, și de colegii noștri din Rusia, dar nu ar fi putut fi făcută fără colegii noștri din alte țări. A fost muncă foarte multă la investigația asta, care priveste oamenii din apropierea lui Putin. Dincolo de scurgerea de informații, e multă muncă pe lângă, trebuie să analizezi toate informațiile, să găsești toate relațiile să vezi firme din alte juristicții, să încerci să obții alte informații.
S-au făcut în decursul anchetei presiuni asupra jurnaliștilor?
Dacă vorbim de Organized Crime and Corruption Reporting Project, a apărut chiar purtătorul de cuvânt al lui Putin, al Kremlinului, domnul Peskov, care când am trimis întrebările a spus că urmează niște dezvăluiri de presă, ne-a acuzat că suntem agenți CIA și tot felul de lucruri de genul ăsta.
Care ar fi urmarea acestor investigații? Ce li se poate întâmpla acestor oameni?
Se pot întâmpla multe, probabil că procurorii din multe țări, parchetele din multe țări vor începe anchete, au și început în multe țări. Sunt mulți oficiali care cer datele, evident că ICIJ nu le va oferi datele, însă anchetele vor merge. Ce sper eu să se întâmple este să se schimbe și în România și în lume regimul ăsta în ceea ce privește firmele offshore. În România avem mai mult de 10.000 de firme de tip offshore active în economie, astea ar trebui să își declare toate beneficiarul real. Pentru că nu poți să faci afaceri netransparente, afaceri care au un impact asupra economiei, asupra populației. Trebuie să știi cine e în spatele unui business.
Spuneați că sunt multe firme care înființează offshore-uri. Ce procent din această piață îl reprezintă firmele din Panama Papers? Dar sumele vehiculate prin firmele care apar în scurgerea de documente?
E o părticică din iceberg, destul de adâncă, dar sumele nu le putem evalua. În cazul lui Putin a fost ușor pentru că era vorba despre niște tranzacții bancare. Dar de multe ori firmele astea au impact dincolo de tranzacțiile bancare. E vorba de investiții în minele de diamant, de aur. E vorba despre rafinării, despre oameni disponibilizați care pierd tot ce avea. Sunt multe feluri de a cuantifica informația din baza asta de date.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iar revenind la cel mai spectaculos lucru dezvaluit de Panama Papers, cred ca urmatorul pasaj sintetizeaza bine ce e de spus:
"Toți se fac că nu văd elefantul din cameră. De ce? Pentru că asta ar însemna punerea în discuție a sistemului însuși care face posibil ca bogații lumii să-și ascundă munții de bani fără să plătească un șfanț în taxe, iar mass media mainstream sunt câinii de pază ai acestui sistem. De aceea Dosarul Panama nu e pus în context politic și problematizat cu adevărat, fiindcă ar conduce la câteva concluzii incomode despre capitalismul neoliberal în care trăim:
1) Că austeritatea impusă în toată Europa din 2010 încoace pe motiv că „nu sunt bani” e o imensă impostură: sunt bani cu nemiluita, numai că o mare parte a lor e îngropată în paradisuri fiscale ca Panama, între 21 și 32 de trilioane de dolari conform estimărilor din 2010! Iar guvernele europene obsedate de austeritate sunt perfect conștiente de aceste vaste scheme evazioniste, când nu de-a dreptul complice la existența lor, ca în cazul Insulelor Virgine și Cayman aflate sub tutelă britanică.
2) Că principiul neoliberal trickle-down – conform căruia toți avem de câștigat dacă bogații sunt taxați mai puțin (sau deloc) – e de fapt un mit de legitimare a îmbogățirii continue a bogaților: Dosarul Panama ne demonstrează – a câta oară? – că o mare parte a averilor nu se întoarce în societate prin crearea de noi locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii, ci e pur și simplu stivuită în conturi bancare bine pitite. Uneori, regele chiar e gol: politicile fiscale favorabile celor bogați sunt pur și simplu menite să-i favorizeze pe cei bogați.
3) Că Dosarul Panama și altele ca el nu reprezintă excepția, ci norma în capitalismul neoliberal: o treime din averea globală e stocată în paradisuri fiscale și jumătate din comerțul global are loc via paradisuri fiscale. Însă asta nici măcar nu e vreo mutație relativ recentă a capitalismului, ba dimpotrivă, e o revenire la matca originară, o pură manifestare a acestui sistem în esența lui – acumularea de capital în mâini tot mai puține."
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ce-ne-spune-dosarul-panama-despre-capitalism-si-nimeni-nu-spune-nimic-116352.html
http://www.zerohedge.com/news/2016-04-04/mossack-fonseca-has-441-us-clients-who-are-they
http://www.usatoday.com/story/news/2016/04/05/panama-papers-firm-linked-1000-plus-us-companies/82670334/
Cu respect!
(de acord, orice afacere trebuie optimizata insa daca ea trece un pic in zona fraudei, mai devremevsau mai tarziu, se compromite cu totul)
http://www.theguardian.com/world/2016/apr/05/how-to-explain-offshore-banking-and-when-it-is-naughty-to-a-5-year-old