Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Parlamentul bagă PCR în presă

Nu-mi amintesc, de pe vremea când eram președintele Clubului Român de Presă și până azi, vreo cerere formulată autorităților de către Club sau altă organizație a breslei, cu privire la pensii speciale pentru jurnaliști.

Constat, de la rău început, o discriminare: jurnalistul nu are a beneficia de avantaje față de orice om al muncii din această țară. Jurnalismul este, sau, mai exact, era o meserie vocațională, nobilă și grea, tocmai de aceea un jurnalist adevărat nu solicită așa ceva, pentru că intră în coliziune morală cu ea: vasăzică scriem și strigăm din toți bojocii împotriva pensiilor speciale, adică nerușinate, pe care și le dau parlamentarii, primarii etc., ca să ni le adjudecăm noi?!

Legea prin care jurnaliștii pensionari primesc un plus de 50% din pensie lunar a fost votată de parlament, promulgată de președintele Iohannis și își produce efectele. 

Este o mită electorală ordinară, aruncată presei de un parlament șifonat rău tocmai de presă, după Colectiv.

O înjosire a meseriei de jurnalist.

Aceasta e poziția, ca vechi jurnalist, a subsemnatului. Ceea ce nu mă împiedică să descopăr în interiorul primei discriminări o alta, și mai scandaloasă.

Ca să poată obține jumătatea de pensie în plus, jurnalistul trebuie să facă dovada că a lucrat 15 ani în presă și, atenție, că este membru cu vechime de cel puțin 5 ani al unei uniuni profesionale recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică. Dacă prima condiție poate fi probată și n-o discut, a obliga pe cineva să fie membru al unei organizații pentru a primi un drept salarial de la bugetul statului este împotriva drepturilor omului.

Jurnalistul trebuie să fie liber să practice profesia de jurnalist – profesie liberală! – fără a fi neapărat membru al unei uniuni sau unui sindicat. Aderarea lui la o astfel de organizație nu poate fi decât nesilită de nimeni.

Or, ne aflăm într-o situație de șantaj în toată regula. O singură uniune „profesionistă” obscură are, în clipa de față, calitatea de persoană juridică de utilitate publică în branșa jurnalismului. Așa cum îmi semnalează foști colegi pensionari, sunt obligați să facă coadă la ușa respectivei uniuni pentru a deveni membri și a plăti 5 ani cotizație, ca să-și poată lua pensia specială. De la stat, nu din fondurile proprii ale zisei uniuni.

Ca pe vremea comuniștilor, când nu primeai repartiție de locuință dacă nu erai membru PCR.

Subsemnatul nu mai fac de mult parte din nicio organizație. Prin urmare, nu pot decât să protestez în nume propriu împotriva dublei manopere murdare a acestui legislativ constituit în vederea comiterii de fărădelegi.

Clubul Român de Presă nu mai există. Dar parcă mai erau totuși un AJR, un Mediasind, un CJI sau ActiveWatch, ele ce fac, dorm adânc pe ambele urechi?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Neptun Deep

Auzim frecvent sintagma „România- hub energetic regional”, o etichetă care hrănește un tip de mândrie cu rădăcini în mitologia industrială de dinainte de 1989. O analiză rece, profesionistă, lipsită de sloganuri ar putea să ne ducă la concluzia că ideea de „hub energetic regional” poate fi o capcană strategică.

Citește mai mult

Andrei Negulescu

Mai puțină muncă manuală, erori reduse aproape la zero, control sporit și o relație mai matură cu clientul – acestea sunt doar câteva dintre transformările aduse de digitalizarea contabilității. Nu vorbim doar despre eficiență, ci despre un avantaj strategic real.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Petrut Rizea

Tot mai des auzim că „nu mai există respect ca înainte”. Formula pare banală, dar în spatele ei se ascunde o realitate vizibilă în multe spații ale vieții cotidiene: în școli, în instituții, în trafic, pe rețelele sociale, chiar și în familie. Nu este vorba doar despre politețe sau despre formule de adresare, ci despre o schimbare mai profundă, e despre felul în care ne raportăm unii la alții și la reguli.

Citește mai mult