Pe cine va spulbera scandalul FBI-gate?

(Robert Muller, fost direcot FBI/Foto: Guliver/Getty Images)

Până acum câteva zile, cel mai mare scandal care a zguduit lumea politică americană a fost afacerea Watergate. În iunie 1972, cinci oameni au pătruns prin efracție în birourile consiliului național al partidului democrat, aflate în clădirea numită Watergate, de pe malul râului Potomac din capitala Washington D.C. Ei au instalat aparatură de ascultare secretă, cu care urma să se spioneze strategia electorală a partidului democrat. Acțiunea a fost făcută cu știrea și la ordinul președintelui Richard Nixon.

Doi reporteri ai ziarului Washington Post, Bob Woodward și Carl Bernstein, au fost cei care au condus o lungă investigație, din care a rezultat o anchetă a echipei prezidențiale. În august 1974, președintele Nixon a fost silit să demisioneze. Cei doi reporteri au devenit simbolul jurnalismului curajos, au fost încărcați de faimă și onoruri, inclusiv premiul Pulitzer, deși - peste mulți ani - s-a dovedit că sursa lor de informație a fost W. Mark Felt, atunci director adjunct al FBI, care i-a contactat în secret pe cei doi ziariști și le-a dat amănuntele afacerii. 

De atunci, sufixul -gate a devenit simbolul unui scandal politic de mari proporții, ca cel care a dat în clocot în ultima săptămână și care afectează direct agenția federală de investigații FBI și departamentul (ministerul) de justiție, căruia îi este subordonată.

După nominalizarea, în vara anului 2016, a candidaților oficiali ai celor două partide, Hillary Clinton și Donald J. Trump, lupta dintre echipele electorale ale celor doi s-a intensificat și fiecare a încercat să folosească toate mijloacele care ar fi putut ajuta prin denigrarea oponentului în ochii electoratului.

Republicanii au insistat pe multiplele probleme legale ale doamnei Clinton și mai ales pe manipularea secretă a e-mail-urilor din perioada în care fusese ministru de externe. Ancheta fusese făcută de FBI și s-a sfârșit prin comunicatul oficial făcut de directorul James Comey, care a calificat problema drept o „neglijență" și nu a recomandat deschiderea unei acțiuni juridice.

Echipa electorală democrată și-a axat atacurile împotriva lui Trump pe acuzația că este incompetent politic și că are sprijinul Rusiei, despre care are dovezi că a intervenit în campania de alegeri cu scopul de a-l favoriza pe candidatul republican. Așa s-a născut Russia-gate, larg mediatizată pe durata unui an și care a stat la baza deschiderii unei anchete, inițiate de ministerul de justiție, printr-o comisie condusă de fostul director FBI Robert Muller.

În octombrie 2016, candidatul Trump a făcut o declarație în care s-a plâns de faptul că sediul campaniei lui din clădirea Trump Tower din New York City a fost pus sub supraveghere electronică. El a fost intens ridiculizat, acuzat de paranoia și puțini au crezut că plângerea lui este justificată.

Apoi, ajuns în funcție în luna ianuarie 2017, președintele ales l-a destituit pe James Comey, ceea ce a ridicat un val de critici despre o presupusă intenție de obstrucție a procesului juridic. În realitate, un președinte american are dreptul constituțional de a demite pe orice funcționar al executivului, chiar fără a da explicații.

În cazul lui Comey, îndepărtarea lui s-a dovedit mai târziu a fi legată de existența unui nucleu de funcționari FBI de rang superior, care s-au organizat pentru a împiedica alegerea lui Donald Trump și - după ce a fost ales - pentru a-l compromite și pentru a facilita o posibilă demitere. Acesta este noul FBI-gate, care tinde să devină scandalul #1 al Statelor Unite.

După o dispută intensă care a durat două săptămâni, deputatul David Nunes, chairmanul comitetului pentru informații al congresului, a dat publicității un raport în care rezuma faptele care au dus la supravegherea lui Trump.

Totul a început când procentele lui Trump au început să crească și democrații, care consideraseră reușita lui Trump în alegerile prezidențiale o imposibilitate, și-au dat seama brusc că realitatea acestei șanse crește amenințător. Atunci, comitetul democrat național, împreună cu echipa electorală a doamnei Clinton, au angajat o firmă, Fusion GPS, prin care un fost agent de spionaj britanic Christopher Steele a fost însărcinat să formeze un dosar cu dovezi că echipa Trump are un pact secret cu rușii pentru a influența alegerile. Lui Steele i s-au plătit $ 160.000 și el a confecționat un dosar cu mai multe rapoarte, majoritatea de la spioni, intermediari și oficiali ruși, care susțineau că sunt la curent cu acțiunea respectivă. Se pare că rapoartele nu au multă substanță și Comey a caracterizat informațiile din dosar drept „murdare și neverificate". Dar a făcut asta după instalarea președintelui Trump, cel mai probabil ca să-și păstreze funcția.

Până la acest punct, inițiativa și actele partidului democrat nu sunt altceva decât una din formele de competiție electorală, cu folosirea de mijloace murdare, din păcate frecvent utilizate peste tot.

Dar dosarul făcut de spionul englez a fost înmânat FBI care l-a înaintat tribunalului federal pentru probleme de supraveghere, unde a fost prezentat drept rezultatul investigației FBI, fără a se menționa adevărata lui origine. În baza acestul dosar s-a obținut aprobarea de a instala supravegherea campaniei Trump și - mai târziu - constituirea comisiei de investigații conduse de Robert Muller.

Documentele care prezentau dosarul confecționat de spionul englez drept autentic au confirmat informațiile ca fiind verificate de chiar directorul FBI James Comey, directorul adjunct al FBI Andrew McCabe (demis luna trecută) și directorul adjunct al departamentului de justiție Rod Rosenstein. Ei au semnat toate cele patru cereri înaintate tribunalului federal. Din acest moment, acțiunea nu a mai fost una a campaniei electorale, ci un act ilegal, de abuz de putere, comis de funcționarii de la cel mai înalt nivel al unei agenții federale și al unui minister.

Ei au intervenit direct în procesul politic, alegând să favorizeze unul din candidați împotriva celuilalt. Faptele sunt fără precedent în politica americană și depășesc cu mult gravitatea celor din scandalul Watergate. Atunci, președintele Nixon, care urmărea realegerea, a spionat partidul oponent prin intermediari particulari de tip spărgători. De data asta însă, înalți funcționari guvernamentali au acționat în baza afilierilor politice ca falsificatori de documente guvernamentale și ca indivizi care au înșelat deliberat un judecător federal.

Iar raportul delegatului Nunes aduce dovada scrisă că aceste fapte s-au întâmplat cu adevărat.

Întreaga lume politică și media este prinsă într-un conflict intens, argumentele folosite sunt aprinse și cei mai mulți realizează că pericolul pentru cei implicați este imens.

Intervievat la unul din posturile de televiziune, Joe diGenova, fost investigator federal, a declarat: „...Oameni cu vechime în cariera politică au încălcat legea, au comis poate chiar delicte și au încercat să pună sub acuzare pe președinte, folosind un dosar fabricat cu falsuri, prin care s-a încercat o acuzație de conspirație, care nu a existat niciodată".

Dar unii din cei implicați sunt încă în funcție și au atât informații confidențiale despre cei mai mulți politicieni, pârghii pe care le pot folosi, cât și puterea de a o face.

Este foarte posibil ca săptămânile următoare să devină martorul unui război politic distrugător, cu multe victime, început de la FBI-gate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp