Foto: Guliver Getty Images
România e fruntașă la utilizatorii de social media. Mai mult de jumătate din populație are cont de Facebook. Un pic mai mulți decât cei care au canalizare. Avem una dintre cele mai rapide conexiuni la Internet din lume. Toate condițiile sunt îndeplinite. Dar în mașină cum procedăm?
București, orice oră, orice intersecție. Suntem 15 sau 20 la semafor, așteptăm să se facă verde. De fapt habar nu avem ce culoare are semaforul, unde suntem sau în ce direcție ne îndreptăm. Suntem toți angrenați într-o slujbă gigantică fără sunete. Suntem mai evlavioși decât Guvernul la Înviere. Stăm cu capetele plecate și cu telefoanele în mână, tremurând la gândul că bateria se poate termina. Ah, nu, totuși suntem în mașini. Unde o fi cablul de încărcat?
Semaforul e verde dar slujba nu se termină, ruga la dumnezeul pătrat albastru cu alb e lungă și trebuie dat cu like si share. Claxoanele, înjurăturile, gesturile sunt elemente prea lumești ca cineva să ne scoată din religie. Suntem fundamentaliști. Orice opinie trebuie sancționată. Orice dorință, prea lăudată sau îngropată. Avem megafoane în loc de degete.
Ne punem în mișcare cu o mână pe volan, cealaltă ține telefonul și schimbă din când în când vitezele. Fir-ar ea de cutie manuală. Cei cu automată țin telefonul cu mâna stângă în fața parbrizului și cu dreapta oscilează dacă țin volanul sau dau aerul mai rece. Traficul devine un second screen extrem de neinteresant, mai ales dacă mergi cu viteza legală.
Ding! A mai comentat cineva ceva. Cling! Un prieten s-a activat pe Messenger. FRÂNĂ! Taxiul din spate mă evită în ultimul moment dar ce contează, mai e puțin și iau 60 de like-uri la postare.
Virez cu ochii în newsfeed, trec la mustață pe lângă o bunicuță cu nepoțel pe trecerea de pietoni. Măi, da, la ultimul comentariu nu mai are nimeni ce sa replice, asta e clar. S-a făcut verde. A murit Chris Cornell. Pe acolo e sens unic? A, uite, în seara asta e ceva lansare de album. Merg să iau apă sau să pun benzină? Aaaaa, e ziua lui X! Să îi pun ceva frumos pe wall. Au dat drumul la pasaj.
Lângă mine oprește un autobuz. Șoferul are handsfree dar probabil își editează poza de profil. E concentrat pe filtre și ignoră răcnetele celor prinși și striviți cu ușa.
Pe deasupra mea zboară o cisternă scăpată de sub control pe pod. Probabil niste troli sau hateri au făcut praf o inițiativă. În față șoferii a două camioane se măsoară în bâte. Nu de la tăiat calea, de la dat like la poze nepotrivite. Ai zis că ești obosit și io te văd dând check-in la terasă! Întorc capul și sunt aproape luat pe capotă de o mașină compactă, cochetă, cu o trapă generoasă. Proprietara e in picioare pe scaun, ieșită prin acoperiș. Încearcă selfie-ul secolului.
Totul se prăbușește, cade, arde. Traficul e Carmaggedon varianta 2017 regizat de Cristi Puiu. Totul durează extrem de mult, nu e mare acțiune dar multă multă muuuuultă dramă. Și multă smartfoneală.
Și în tot balamucul ăsta, în punctul culminant al goanei pentru engagement, stropită cu picături de sânge, cu praf de airbag și mirosind a tablă îndoită, în caruselul de așchii de plastic, geamuri sparte și mașini de descarcerare cu sirenele date la maxim, apare ea.
Neatinsă, neîntinată. Bâzâind timid, ecologic. E curată, cu linii discrete. Nu deranjează, e plăpândă, neprihănită. E ea, the self driving car. Ușile se deschid singure și neauzit. Gloata de giboni se apropie transpirată, extenuată, cu bateriile pe roșu. În interior miroase a nou și ți-e frică să respiri ca sa nu murdărești sau strici ceva.
Ușile se închid și undeva în feed, discret, mașina te întreabă unde vrei să mergi. La Ikea te rog. Un zumzet scurt și suntem pe cea mai eficientă/scurtă/excitantă/interesantă rută, corectată și updatată de 8 catralioane de ori pe nanosecundă.
Cling! În liniștea perfectă, notificările par compuse de Brahms. Capul coboară în cea mai adâncă văgăună a feed-ului. Nimeni și nimic nu ne mai poate opri. Fără întreruperi. Suntem în sfârșit liberi în a nu mai face nimic în afară de a scrola. Suntem în sfârșit maldăre de materie cu 60 la sută apă și mare capacitate de absorbție de non-informații. Gata de like. Gata de share. Gata de hate. Gata cu volanul. O nație de transportați. Transportați de la A la B pentru a posta despre asta.
Am învins.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Luați așadar permisul dobitocilor ăstora!
"De-am inteles aceasta, vom sti cu gind si fapta/ Mai liberi si mai demni pornim in viitor/ Un viitor spre care se indreapta/ Avind in fruntea sa/ Un OM DEPLIN, cu gindul si simtirea/ Calauzite pururi de o dreapta stea./ Un OM care inalta de o viata/ Catre lumina steagul tarii sale./ Noi toti, cu bucurii si cu necazuri,/ Ne-aflam loc in inima sa mare!" (Daniela CRASNARU, „Noi toti intr-o singura inima“, „Luceafarul“, 16 ianuarie 1978).
Cat de frumos exprima simtamintele pe care ar trebui sa le avem toti romanii fata de acest supra-extra-om, pe nedrept condamnat penal doar cu suspendare.
Recunosc totusi ca putem sintetiza mult mai scurt printr-un: hai sictir dragnea, mergi la naiba si executa pedeapsa aia!
Iar, pe langa experientele personale - vad zilnic haosul din trafic, fata de care politia este aproape total impasibila.
Asadar, indiferent cat ar putea fi amenda pentru orice contraventie - atata timp cat nu se aplica, nu are absolut nicio relevanta.
Amenda la ridicare permis! Eu mu folosesc NICIODATĂ telefonul in trafic. Poate doar pe post de GPS. Nu vorbesc niciodată la telefon in trafic. Nu răspund la telefon și nu sun pe nimeni in timp ce conduc. Putini oameni sunt atât de importanți încât sa fie nevoiți să procedeze altfel decât mine.
Din păcate pentru utilizatori, prostul și desuetul Dumnezeu nu și-a făcut încă niciun cont de „socializare” cu noi... Asta însă nu înseamnă că nu ne dă "Like" sau "Unlike". :)