Foto: Guliver/ Getty Images
A trecut cam o săptămână și jumătate de la ultimul meu articol despre educație sexuală (o să dezvolt o pasiune pentru acest cuvânt, îmi plac tabuurile), suficient timp pentru a aduna tot felul de reacții și întâmplări.
Ca dovadă a gândirii bolnave a societății, Facebook-ul este împânzit de tineri cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani care îi iau apărarea vlogger-ului care considera că e ok să violezi adolescente care poartă pantaloni scurți. Acei tineri considerau că ce a spus vlogger-ul era doar o banală glumă și că fetele „mai bine nu s-ar mai îmbrăca ca ultimele panarame” (cacofonia este a autorului). Nu mă scuz pentru limbaj, în lumea asta trăim, e bine să fim conștienți de ea.
Tot pe Facebook, câteva mămici au sărit ca arse, că dacă nu avem copii, nu ne putem da cu părerea despre educație sau că nu e bine să spunem copiilor la 5 ani ce este violul sau unde nu este ok să fie atinși. Cei mai predispuși copii la abuzuri sexuale au între 3 și 6, 7 ani. Drept dovadă avem o fată care la 9 ani a fugit de acasă. Nu, nu cu Făt-Frumos. A fugit de acasă după ce propria ei mamă a aruncat cu o farfurie după ea, atunci când i-a spus că amantul ei a încercat să abuzeze de ea.
Eu aveam vreo 5 ani când mi-a explicat mama ce este violul. Sigur, mi-a explicat pe înțelesul meu, astfel încât să-mi pot da seama la acea vârstă ce înseamnă. Mi-a explicat pentru că am întrebat; copiii sunt curioși, întreabă. Așa cum m-au întrebat pe mine, la grădiniță (Da, am fost și educatoare. Pam-pam) de unde vin copiii. Le-am spus că apar atunci când mami și tati se iubesc foarte mult, dar că mai multe le vor explica părinții lor pe măsură ce cresc. Menționez că aveau 3 ani atunci când m-au întrebat.
Între timp, în comentariile articolului, un „domn” a considerat că scriitorii acestei platforme scriu de la terasele de pe Lipscani, bând „cocteiluri sclifosite” și s-a apucat de lecții de credință și religie folosind cuvinte nepoliticoase și spunând că m-ar face „albie de porci”. Când o doamnă i-a explicat frumos cum stă treaba cu credința a primit din partea „domnului” niște apelative absolut „superbe”. Citiți asta în ton de sarcasm. Un altul crede că sexul nu e tabu, pentru că avem femei care fac videochat. Sigur, suntem în țara în care noi nu vorbim despre sex, noi îl facem. Tocmai pentru că sexul e tabu, multe fete nu știu care este drumul cel mai potrivit pentru ele. Din nou, educația sexuală trebuie să spună că sexul nu este un loc de muncă, dacă părinții nu au fost în stare să ofere astfel de explicații.
Între timp, vlogger-ul a fost arestat, nu doar pentru filmulețul devenit viral, ci și pentru alte minuni pe care omul le-a spus și care au fost descoperite ulterior. Dar cum veștile bune nu vin singure, ne-am lovit de tragedia unei fete de 17 ani violate și arse, chiar după ce a depus plângere pentru viol împotriva unui criminal recidivist.
Educația este cheia unei dezvoltări sănătoase individuale și de grup. O societate este sănătoasă moral și psihic atunci când este educată corespunzător. Pe lângă educația sexuală absolut necesară, este imperativ să insistăm și pe educația civică.
Suntem într-un cerc vicios pentru că trăim într-o societate cu un sistem de guvernare care încă nu s-a descotorosit de metehnele vechi ale comunismului. Spre exemplu, nu investim în educație. Un popor educat s-ar prinde mult mai repede atunci când ceva nu funcționează în societate și ar dărâma mult mai repede un sistem plin de conducători suficient de slabi încât să creadă că puterea înseamnă „a avea” și nu „a fi”.
În ultimii 30 de ani investițiile în educație au fost minime, abia dinspre inițiative private sau profesori cu mintea mai deschisă mai avem parte de inovare. Dar dinspre Guvern, nimic. Nu se gândesc nici măcar să adapteze sistemul de învâțământ în funcție de noile generații, ce să mai vorbim de educație sexuală sau civică.
Cum să avem noi pretenții la inovare din partea conducătorilor, când fix ei se tem atât de tare de educația sexuală, încât vin rapid din urmă cu amendamente și inițiative legislative care interzic simplele discuții despre sex sau identitate de gen.
Un domn parlamentar s-a gândit să „protejeze”, probabil, copiii de posibile „influențe trans” și s-a gândit să interzică eventuale discuții despre teorii privind apartenența la un gen sau altul. Altfel nu înțeleg cum s-a gândit el la cuvântul „prozelitism”. După care Consilul Legislativ a zis că nu e chiar clară treaba și au apărut, evident, amendamentele. Oricum ar fi, tot nu e bine, pentru că rezultatul acestei inepții este limitarea libertății de exprimare. Avem deja două universități care au explicat mai mult decât limpede și clar cum stă treaba cu această inițiativă legislativă.
Dar ca urmare a acestui episod, ajungem tot la educație sexuală. Tocmai, ca să nu se mai teamă domnii și doamnele parlamentari avem nevoie de o educație sănătoasă, în mod special în privința sexualității. Tot ce e bun sau rău în lumea asta, creăm noi. Nu Dumnezeu sau mai știu eu ce drăcușor. Iar singurii care pot îndrepta asta, suntem tot noi. În educația sexuală trebuie să li se spună tinerilor adolescenți și adolescente că e ok dacă se simt mai „feminini”, respectiv „masculine”, dar asta nu înseamnă că trebuie să uite de ei atât de tare încât să schimbe ceea ce ei sunt. Înainte de orice un copil, un tânăr adolescent trebuie să învețe să se cunoască, să se accepte și să se iubească. Subiectul trans este unul foarte delicat. Dar acei oameni renunță la ei pentru că undeva, în adâncul lor cred că vor fi acceptați sau iubiți doar dacă schimbă ceea ce ei sunt în esența lor. Nu știu dacă pot spune că o persoană trans e ceva greșit sau nu, pentru că înainte de orice e OM. Dar pot spune cu desăvârșire că e greșit să judecăm și să stigmatizăm pe cineva doar pentru că nu se încadrează în normele unei societăți care crede că femeia merită bătută pentru că vorbește sau violată pentru că are fusta scurtă.
E în natura omului să se teamă de ceea ce nu cunoaște sau nu înțelege, dar cred că până acum ar fi trebuit să ajungem într-un punct al evoluției în care să depășim această teamă și să ne apucăm să reparăm ce e greșit. Și nu, nu prin opresiuni sau alte prejudecăți. Mintea e ca o parașută, funcționează doar dacă e deschisă. Așa că dacă vrem să nu ne mai temem, ar fi bine să ne deschidem mintea și să facem educația corespunzător, mai ales cea sexuală.
Ah, să nu uit de BOR. BOR n-are nici o treabă cu realitatea. Cel puțin nu omul ăla care le scrie comunicatele. În timp ce apar tot felul de poziții aberante din partea Bisericii Ortodoxe Române, avem prin țară preoți care au pe lângă ei zeci de copii pe care îi îngrijesc și îi educă și își îndeplinesc cu adevărat menirea. Avem chiar și doi mari preoți care, surpriză, susțin educația sexuală în școli. Desigur. ei spun că trebuie făcută corespunzător vârstei copiiilor. Ceea ce mi se pare perfect normal. Nu vă spun ce preoți, cercetați, nu credeți.
Într-un final, orice subiect am dezbate, de cele mai multe ajungem la aceeași concluzie: educația. De acolo pornim întotdeauna. Așa că ar fi bine să nu ne mai temem de ea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Caz concret: pentru unii, civism înseamnă respectarea autorității, pentru alții contestarea ei.
Pe toți ne trece oarece reținere când ne gândim la sexul gay, e firesc. Dar și sexul normal este de obicei caraghios, văzut dinafară, și nu ca în Emanuelle.
Occidentalii au înțeles un adevăr simplu: pederaștii există. Și nu că vor ei așa. Dacă vreți o comparație hazardată, la orice producție există obiecte mai puțin reușite și e bine să iei asta în calcul. Ce nu pot ei, să se reproducă.
Și au mai înțeles că discriminarea lor n-are nici un rost: se țin de proteste, parade și nici nu produc pentru societate. Așa că încearcă să nu-i mai discrimineze și atunci ei au joburi, lucrează și plătesc impozite. Toată lumea are de câștigat. Iar pe occidentalul hetero îl doare la bască dacă vecinul e gay și ce face el în dormitor. Toți își văd de ale lor. Și nu în ultimul rând, sunt oameni.
Ce legătură are aia cu prefectura?
Totul după dictonul românesc SĂ FIE BINE, SĂ NU FIE RĂU. Şi din aia, şi din aia, şi din aia...
Salată.
România se încadrează (ori o ia pe drumul) în capitalismul etatist cu formarea unei pături consistente de noi îmbogățiți bugetari, din rândul cărora se selectează factorii de decizie, și care în consecință vor decide doar pentru ei. Periculos drum.
PS: pericolul marxist e destul de departe. Majoritatea sunt deja vaccinați contra.
Vai, analfabetism funcţional, raţiunea nu este dezvoltată, să băgăm mai multă raţiune! Fix asta trebuie făcut, mai mult abstract, că nu avem destul.
Decodificarea sexualităţii nu va aduce niciun câştig, din moment ce tot ce se întâmplă pe acest palier ţine de afect. de empatie.
Învăţământul românesc este mult prea pierdut în sfera abstractă a comentariilor literare şi a abstracţiunii matematice încât ideea de educare a afectelor i se pare un moft.
Nu se va rezolva nimic dacă sistemul nu va tăia din muntele de abstracţiuni şi nu va face loc educării afectelor. Va fi doar o altă materie predată RAŢIONAL, când problema de bază este de EMPATIE. Va fi un bluf monumental, cum de altfel este întreg sistemul.
"Şcoala românească se scaldă în sosul gros şi greţos al intelectului, uitând că raţiunea şi afectele sunt doi plămâni care nu pot funcţiona unul fără altul. " - de unde rezulta asta?
"Vai, analfabetism funcţional, raţiunea nu este dezvoltată, să băgăm mai multă raţiune! Fix asta trebuie făcut, mai mult abstract, că nu avem destul." - cine a sugerat ceva legat de mai mult abstract?
"Nu se va rezolva nimic dacă sistemul nu va tăia din muntele de abstracţiuni şi nu va face loc educării afectelor. " - nu este nici un munte de abstractiuni. Notiunile care se fac in scoala si liceu sunt banale, ca dovada ca si bacalaureatul international de mate e destul de similar cu al nostru. Sunt aceleasi standarde pe care au lucrat generatii intregi de la foarte bine la mai putin bine.
Profesorii nu sunt papusi cu arc, nu toti predau la fel. Care ar fi problemele concrete cu programa, sau cu metodica? Ce, mai exact, apare in vreunul din aceste documente si considerati dvs. ca ar trebui schimbat, si de ce?
2.Dar tot se poate pierde dacă nu se aduce aminte în mod constant. Oamenii uită repede iar generațiile tinere nici nu mai știu. Li s-ar părea foarte cool să se împotrivească fiindcă tinerii asta fac de obicei, nu cunosc alternativa și fiindcă omului i se urăște cu binele.
Cauza principală a marasmului nu e lipsa acestei materii, ci acele programe aiuristice, total rupte de realitate. Dovadă gradul imens de analfabetism funcţional în care ne scăldăm.
Degeaba adăugăm materii după materii dacă, în loc să se exprime liber şi coerent, elevii mestecă metatexte metalirice în limba păsărească, de parcă ar deveni toţi filologi. Învăţământul românesc e un eşec. O nouă materie nu va rezolva nimic câtă vreme avem elevi care încă silabisesc.
Ca trebuie investit mai mult, asta era deja clar, problema infrastructurii precare a fost si ea mentionata si nu e ceva nou. Faptul ca diferentele culturale de obicei nu se iau in considerare cand se propune preluarea de elemente din alte sisteme de invatamant mi s-a parut un comentariu de bun simt - sunt diferente intre cultura romaneasca si cele din tarile nordice, alta istorie, alte mentalitati, elementele astea conteaza si ele. S-a mai dezbatut si problema alegerii scolilor vs repartitiei, a vizelor de flotant... nu e clar in ce masura asta se face din nevoie sau din snobism, sigur ideal ar fi ca toate scolile primare si gimnaziale sa ofere aceeasi calitate (foarte buna) de invatamant.
Ar mai fi multe de spus, dar n-as vrea sa scriu prea mult aici aiurea. De aceea va intrebam: e vreun aspect anume care v-ar interesa si care ar fi relevant in discutia noastra?
Problema multora, de ambele parti ale dezbaterii, este ca nu intelg faptul ca insultele nu sunt un argument. Pe mine ma intristeaza faptul ca in marea majoritate a discutiilor pe aceasta tema (sau, in trecut pe tema referendumului CpF) coboara in derizoriu. Nu ma incalzesc cei care sunt 'de partea mea' si arunca vorbe grele - crestinopati, pupatori de moaste - celor ca nu sunt 'de partea mea'.
Intamplator, il cunosc - sau il cunosteam - chiar bine pe purtatorul de cuvant al patriarhiei. Parintii mei sunt prieteni de familie cu ai lui, si a fost a perioada in care incercau sa se incuscreasca, ahem. Stiti cum era, si cred ca mai este, alergatura dupa neveste a studentilor de la teologie din ultimii ani de studiu - daca nu sunt casatoriti, nu capata parohie, asa ca... Am fost la vreo cateva intalniri (de gura parintilor, noi hotarasem deja ca nu e cazul, no chemistry) si va promit ca nu era ce a devenit. Citesc ce scrie si ma gandesc ce i s-a intamplat; era o persoana cu care se putea discuta in contradictoriu - altfel nu ar fi existat a doua intalnire - si un intelectual rafinat, nu numai din punct de vedere teologic. Culmea, chiar un tip placut si deschis la minte, cu mult simt al umorului, complet opusul unei persoane care chiar gandeste lucrurilor pe care le spune si scrie acum. Parerea mea sincera (si aici voi fi si eu un pic de cartier) e ca e foame de bani, foame de bani, baieti.
Asa cum in cazul Preafericitului Daniel e vorba de sete de putere; daca cineva ar avea curiozitatea sa citeasca scrierile sale dinainte de a deveni chair atat de prea-fericit, nu au nimic in comun cu omul care si-a facut chip cioplit pe un clopot gigantic ca si cand ar dansa step pe a doua porunca - pentru curiosi, Cartea Exodului, 20: 1-17.
In fine!
Sunt in complet acord cu dumneavoastra, si cred ca si Valentin, care pare un pic sceptic, este de acord. E nevoie de ambele, insa chiar daca am convinge o majoritate (daca e nevoie sa o convingem, prezenta la referendumul CpF a dovedit ca nu e chair cum cred unii) - problema va ramane mereu in implementare. Cum putem educa, la scoala, niste copii care au parinti precum domnul cu care am avut acea scurta si intensa discutie? Cum ne putem educa legiutorii, care au sentimentul ca atat homosexualitatea, cat si conceptul de trans nu exista in toate culturile, de cand lumea si pamantul? Surpriza, chiar exista, si au existat, mereu, nu au fost inventate in 1990.
Nu cred ca un copil sau adolescent decide - am sa devin ceva pe care lumea din jurul meu il considera gunoi, fara un pic de deliberare interna. Pe care am putea-o facilita, sau inhiba. Nu dandu-i note, ci oferindu-i informatii, sau sprijin.
Dar aici sunt atat de multe de facut in scoala romaneasca incat subiectul pare secundar. Nu ii invatam sa se spele pe maini, pentru ca nu avem toalete cu sapun. E trist, dar adevarat.
Parlamentul nu se opune acestei materii, oricum s-ar numi ea pentru ca nu crede ca e necesara. Sau macar asa sper. Parlamentul se opune pentru ca stie ca nu poate sa o implementeze.
Plus alianța neoficială a psd cu BOR de genul mă ajuți te ajut, vezi referendumul, alegerile prezidențiale, etc.
Plus mințile lor "luminate" (sfertodocți ar fi mult).
Încâlcită treabă.
Nu va ajuta cu absolut nimic, pentru că miezul problemei e sistemul de învăţământ însuşi, care obligă elevi cu dificultăţi de citire să memoreze - dacă pot - tot felul de metatexte aiuristice, de parcă ar deveni filologi mâine.
Promiscuitatea nu va fi rezolvată de încă o oră pusă în cârca elevului, ci de reformarea întregului sistem.
Şi mai e o problemă interesantă, pe care o puteţi găsi şi în linkurile pe care vi le-am dat: programele noastre nu sunt bazate pe studii statistice. Care pur şi simplu NU EXISTĂ ÎN ROMÂNIA.
Nu se fac.
Dacă vă bucuraţi că nu putem trage o concluzie în lipsa unor studii, puteţi analiza şi reversul medalei: din moment ce nu există studii, nu putem vorbi nici de un fundament solid al programelor.
Despre fundamentul programelor actuale ar trebui sa ne explice o persoana care chiar a lucrat la ele sau cunoaste in detaliu modul in care au fost concepute la origine.
Presupunand ca nu ar fi bine fundamentate, asta ne da o scuza sa nu lucram corect si sa avem un fundament pentru eventualele schimbari azi? Eu zic ca nu.
Schimbările de care vorbim nu sunt fundamentate pe studii. Dacă veţi parcurge cu atenţie linkurile trimise veţi vedea şi acest fapt.
"E de ajuns să testăm capacitatea cuiva - din orice liceu - de a face un comentariu plastic conform programei 5-8" - nu, in nici un caz. Un exemplu nu-mi spune nimic, un rezultat statistic e relevant.
"România este deficitară la acest capitol." - si atunci vorbim pe impresii personale si atat, nu? Asta e o pierdere de timp atunci.
"Schimbările de care vorbim nu sunt fundamentate pe studii." - si atunci nu e usor stupid sa ne aruncam sa le facem?
Da, ma uit in continuare la acel clip de o ora si-mi iau notite. E un singur link deocamdata, mai vreti sa discutam si pe baza altora?
Există procedee sociologice pe eşantione mici. Pare ciudat, dar sociologic vorbind putem trage o concluzie clară dintr-un eşantion foarte mic (ex. între 50-100 de elevi). Asemenea studii se pot face oricând, de către oricine şi sunt relevante din punct de vedere sociologic. Un liceu întreg poate fi testat pe un eşantion relativ mic.
@ Jonn Jonzz: "Schimbările de care vorbim nu sunt fundamentate pe studii." - si atunci nu e usor stupid sa ne aruncam sa le facem?
E foarte stupid, dar se fac continuu. Motivul? Pentru a împăca taberele. Se fac conform principiului autohton "să fie bine, să nu fie rău". Punem şi de la tine, şi de la mine... Se fac schimbări şi în sistem, se fac schimbări şi în programă. Unele programe se schimbă ca şosetele, de nu mai înţeleg profesorii ce să predea. Apar chiar şi greşeli, deşi n-ar trebui.
"Un liceu întreg poate fi testat pe un eşantion relativ mic." - ceea ce nu-mi va spune nimic despre situatia la nivel national.
"E foarte stupid, dar se fac continuu." - si atunci de ce tindeti catre aceeasi greseala? De ce trageti concluzii si propuneti schimbari fara sa va bazati pe niste date?
Vorbim de licee de top. Subliniez: de top.
"E foarte stupid, dar se fac continuu." - si atunci de ce tindeti catre aceeasi greseala? De ce trageti concluzii si propuneti schimbari fara sa va bazati pe niste date?
Dvs. le trageţi. Susţineţi că programele sunt ok în condiţiile în care acestea se schimbă constant fără să aibă la bază studii.
Cât de ok poate fi o schimbare care nu este bazată pe un studiu clar?
"Dvs. le trageţi. " - nu, nu am spus ca SE preda sau SE face etc.
"Susţineţi că programele sunt ok în condiţiile în care acestea se schimbă constant fără să aibă la bază studii." - nu s-au facut mari schimbari in programa in ultimii 30 de ani, cu exceptia poate a introducerii clasei 0, desi nici aceea nu a dus la mari schimbari in programele celorlalte clase. Stiu pentru ca am tot urmarit ce s-a intamplat cu programele, le-am citit de-a lungul anilor.
"Cât de ok poate fi o schimbare care nu este bazată pe un studiu clar?" - e o loterie, asta spun si eu, sa NU ne aruncam in schimbari majore fara sa facem in prealabil niste studii.
Schimbarea majoră s-a petrecut odată cu înlocuirea învăţământului iniţiat de Spriu Haret. Atunci când a venit comunismul. De atunci şi până acum ce studii avem? Ce studii avem pentru învăţământul comunist, în afară de pseudoştiinţa sovietică de tip Makarenko? Ce studii avem după 1990?
Ce studii au la bază programele pe care le-aţi citit?
Cum vă explicaţi că există erori grave în unele din aceste programe?
In care programa mai exact scrie ca se face comentariu de arta plastica? La ce clasa?
Inainte de 90 nu stiu ce studii s-au facut, dupa 90 foarte putine spre deloc din cate am observat eu cel putin (daca ministerul are date interne pe care nu le face publice... n-am eu acces la asa ceva). Pe de alta parte dupa 90 nu s-au facut schimbari majore in programa.
Revin insa la intrebarea de mai sus: presupunand ca programele actuale nu sunt documentate corespunzator, asta ne da scuza sa lucram in continuare fara sa facem studii? Eu zic ca nu.
"Cum vă explicaţi că există erori grave în unele din aceste programe?" - de exemplu?
Programa am spus ca ar fi OK, din mai multe motive: 1) observ ca examene internationale se dau pe aproape aceeasi materie pe care o studiem si noi si 2) de-a lungul a mai multe decenii au iesit din scoala si oameni foarte educati, si oameni cu un nivel mediu de educatie si oameni slab educati. S-au luat note de la 1 la 10. 5 nu se ia cu o dificultate exagerata. Daca statistic, in conditii normale, cu profesori suficient de bine pregatiti si evaluari efectuate corect, cu manuale care sa nu depaseasca aiurea continutul programei (sau sa aiba probleme in prezentarea informatiei), copiii ar avea probleme majore in a lua note de trecere, in proportii semnificative, atunci da, ar fi corect sa concludem ca avem probleme majore cu programa scolara. Nu e insa cazul de asa ceva, cel putin deocamdata. Nu "emit o regula", spun pur si simplu ca nu vad suficiente dovezi care sa indice nevoia unei schimbari majore in programa scolara.
"Cum vă explicaţi că există erori grave în unele din aceste programe?" - de exemplu?
Tot în programa de care am vorbit, dar este mai greu de explicat. Nici eu nu am sesizat-o fără ajutor. Eroarea există însă.
Nu este sigur că notele de care vorbiţi sunt luate doar în contextul sistemului de învăţământ. Mulţi părinţi vă pot spune că în diverse licee sau şcoli - unele de top - jumătate din clasă au meditator. Mă aştept să spuneţi că nu există date care să ateste că vorbim de o situaţie generalizată, deşi lucrurile se pot regla logic.
Dacă întrebaţi în orice sistem de învăţământ european dacă se cunosc clase în care jumătate din elevi fac meditaţii veţi fi privit ciudat. Nu veţi găsi nicio clasă în care elevii fac meditaţii.
În cazul nostru puteţi găsi numeroşi părinţi care certifică acest lucru.
"Dacă întrebaţi în orice sistem de învăţământ european dacă se cunosc clase în care jumătate din elevi fac meditaţii veţi fi privit ciudat. Nu veţi găsi nicio clasă în care elevii fac meditaţii." - depinde de context, sau mai bine zis pentru ce s-ar face acele meditatii. In Germania de exemplu exista jobul de meditator, si se fac in special pentru examene de admitere in facultati, fie de la ei, fie din State. N-as sti sa va spun procentual care ar fi proportia maxima pe clasa. Si in State sau UK exista job de "tutor" pentru situatii similare. Asa ca da, exista, am dat personal de astfel de cazuri.
In liceu in clasa mea de exemplu nu a facut aproape nimeni meditatii pana in clasa a 12-a si cunoscandu-mi colegii aproape nimeni nu avea nevoie, toti ar fi trecut bacul si fara asa ceva, dar parintii au vrut sa asigure note cat mai mari. Asta plus cei care faceau pregatire pentru SAT-uri de exemplu. Nu extrapolez de aici, spun insa ca exista cazuri si cazuri.
Nu spune nimeni să fie materie cu note. Și iarăși, nici o oră pe săptămână bătută în cuie. La o vârstă poate fi o oră pe lună, la alta mai mult, în funcție de necesități.
O adolescentă cu copil e condamnată la sărăcie ori joburi prost plătite fiindcă nu are libertatea unei tinere femei fără obligații ori căsătorită ( e mamă singură, punct).
De multe ori nu-i vorba de viol, alea sunt cazuri extreme, ci șantaj emoțional și neștiință, habar n-are când rămâne gravidă ori ce să facă să nu.
Nici nu trebuie să silabisească, trebuie să fie atent(ă). Iar la sunt, oho!
2. Eroarea pleacă de la faptul că atât dnii parlamentari cât și mulți alții cred că homosexualitatea e o alegere. Nu este. E o tendință susținută de instincte la fel de puternice ca la heterosexuali. De aia vor să ferească copiii de influențele lor că s-or trezi cu fii/fiice gay, eroare. Ești ceea ce ești iar instinctele nu le poți interzice.
Parlamentarii cu pricina nu realizează că nici măcar discuții ori dezbateri pe tema identității de gen nu ar fi posibile fiindcă problema nu există, punct. Nu există atunci nici pentru cei suferinzi de acele boli genetice, cărora li s-ar refuza ajutorul medical ori psihologic din același motiv, problema nu există. Nou-vorba.
3. Trans e mai rău: se simte femeie captivă în corp de bărbat ( cu toate caracterele masculine) ori invers. Nu vor să facă nimănui pe plac, nici măcar subconștient. E o dramă. Când ea/el adoptă vestimentația dorită arată caraghios. Nicicum nu-i bine. O fi foarte cool să suferi.
4. Biserica, conform Vechiului Testament condamnă homosexualii. Din păcate nici ei nu înțeleg că nu-i deloc o alegere.
Își imaginează și ei că educația sexuală ar perverti copiii dar refuză să admită că ei " află " haotic și foarte devreme, informații nebuloase din internet. Și că educația ar aduce ordine și lumină în mințile lor. Refuză să vadă că toți au telefoane și chiar dacă nu, are colegul. Refuză să vadă că trupul se maturizează hăt înaintea minții, iar când vine în sfârșit mintea la cap, deja va fi făcut greșeli.
5. diverse organizații recurg la manipulări incredibile. Circulă o poză dintr-un manual cică de educație sexuală. O doamnă a căutat cu Google Image și a găsit că e dintr-un atlas nicidecum manual ( de unde manual că nici nu-i clar dacă se va face). Am dat share iar răspunsul a fost zero. Interesează numai gargara nu și adevărul.
6. N-are rost să vă supărați pe dl cu pricina. O căutare în net și veți vedea de ce.