Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Psihologul Gáspár György: Există mitul că educația sexuală pătează inocența unui copil. Dar cel mai mare risc legat de abuzul sexual îi vizează pe copiii din familiile în care acest subiect e tabu

Gaspar Gyorgy

„Majoritatea clienților cu care am lucrat în cabinet și care au fost, în copilărie, victime ale unei forme de abuz sexual recunosc că le era rușine să vorbească cu părinții despre ceea ce li s-a întâmplat, pentru că subiectul sexualitate era inexistent și, prin urmare, lipsit de importanță. Rușinea de acest fel ne condamnă la tăcere, singurătate și suferință. Dacă ar îndrăzni să vorbească deschis și asumat toți românii care, în copilărie, au trecut printr-o experiență sexuală nepotrivită și traumatizantă, cred că am putea spune că avem o nouă pandemie, cauzată de lipsa de sănătate și educație sexuală”, spune psihologul și psihoterapeutul Gáspár György, într-un interviu pentru Republica.ro.

Nu doar că educația sexuală nu „pătează inocența copiilor”, ci este o cale de a-i ajuta să rămână în siguranță, să aibă grijă de ei înșiși și să stabilească și să respecte limite, explică acesta.

Citește și:

Mulți dintre copii și adolescenți își iau informațiile despre viața sexuală de la vloggeri, din materiale online (uneori pornografice), de la prieteni. Care este impactul unei astfel de „educații“ ?

Educația și sănătatea sexuală reprezintă subiecte în preajma cărora bântuie foarte multe mituri și neadevăruri. Este ca atunci când, într-un grup de oameni, nimeni nu vorbește cu voce tare și toate mesajele se șoptesc la urechi, iar până să ajungă informația de la prima la ultima persoană din rând, conținutul acesteia s-a distorsionat total. Dacă în exemplul anterior, de regulă, oamenii fac asta sub formă de amuzament, în ceea ce privește educația sexuală, situația este extrem de serioasă – și asta, datorită faptului că sexualitatea este o componentă care poate influența major sănătatea noastră fizică, psihică și relațională. A lăsa acest domeniu pe seama surselor de informare găsite la întâmplare este echivalent cu a-i lăsa pe copii și adolescenți să mănânce ceea ce le cade în mână și apoi a avea așteptarea ca, la vârsta adultă, ei să aibă deprinderi alimentare sănătoase.

Un adult ce nu a beneficiat de educație sexuală corectă poate avea un comportament de analfabet în ceea ce privește intimitatea emoțională, fizică și chiar relațională. Iar acest analfabetism ne costă pe toți, deoarece o asemenea persoană nu trăiește în pustietate. Astfel de deficiențe generează adesea misoginismul, hărțuirea sexuală, abuzul sexual și lipsa de respect față de spațiul intim al celuilalt – ca să subliniem câteva dintre comportamentele cele mai grave. Dar tot în categoria costurilor putem aminti igiena intimă precară, dificultatea de a transmite și decodifica corect mesajele de simpatie sau indiferență, incapacitatea bărbaților de a auzi un „nu“ venit din partea unei femei, dificultatea fetelor de a trasa limite ferme, dar și „glumele” așa-zise „nevinovate”, cum sunt cele ale vlogger-ului Colo. Lipsa de educație denotă o formă de primitivitate. Iar la capitolul „educație și sănătate sexuală“, România este departe de secolul XXI. Pe scurt, impactul constă într-o precară calitate a vieții și o sumedenie de comportamente sexuale de risc, forme de abuz și moșteniri deficitare transmise de la o generație la alta.

Cine ar trebui să facă educație sexuală?

Așa cum copilul este învățat să vorbească mai întâi acasă, apoi la grădiniță și ulterior la școală, și educația sexuală ar putea fi responsabilitatea mai multor factori-cheie din viața tânărului aflat în dezvoltare. Iar educația sexuală nu înseamnă să-i vorbești copilului despre actul sexual în sine. Domeniul este mult mai generos, uman și lipsit de eventualele perversiuni. În psihologie, educația sexuală este văzută sub forma unui proces de obținere de informații și conturare de atitudini, credințe și valori, cu privire la domenii esențiale precum: identitatea, relațiile și intimitatea. Deși considerăm părinții drept primii educatori în viața copilului, chiar și atunci când abordăm educația și sănătatea sexuală, recunoaștem că, adesea, aceștia necesită la fel de multă susținere și educație din partea specialiștilor instruiți la acest capitol. Dincolo de părinți, instituțiile educaționale, ONG-urile de profil și comunitățile religioase au, cred eu, o mare responsabilitate la acest capitol.   

Care sunt elementele-cheie legate de corp, sexualitate, limite și siguranță pe care ar trebui să le aibă orice copil și adolescent, spre binele său, dar și al celorlalți?

Noi, psihoterapeuții, atunci când vorbim despre educația sexuală, ne referim la șase domenii-cheie: dezvoltarea ființei umane, relațiile dintre oameni, abilitățile de autoprotecție, comportamentele sexuale, sănătatea sexuală și influențele sociale și culturale. Probabil că, dintre cele enumerate anterior, chiar dacă vag, putem să deducem la ce se referă majoritatea domeniilor. De aceea aș insista mai mult asupra segmentului denumit „abilități de autoprotecție“. Acesta se referă la modul în care ne raportăm la propria persoană, la acceptarea cu care ne uităm în oglindă când ne vedem corpul, la responsabilitatea față de propriile comportamente (să ne gândim la vlogger-ul Colo, care nu-și asumă gravitatea comportamentelor sale, dar și la nenumăratele persoane demascate prin mișcarea #metoo), la capacitatea de luare a deciziilor, la respectul față de propria identitate și orientare sexuală, la a nu permite ca alte persoane să-ți atingă zonele intime, la a exprima iubirea și afecțiunea într-un mod non-violent, la a evita manipularea și umilința sexuală, la dezvoltarea unui sine sexual etc. Aș îndrăzni a spune că nu am întâlnit, în calitate de psiholog, niciun român care să stea bine la acest capitol. Cu toții suntem repetenți când e vorba de educația sexuală și, din păcate, ne încăpățânăm să fie la fel și copiii noștri.

În viziunea mea, copiii de 5 până la 8 ani ar fi bine să dețină informații minimale despre propriul corp, să facă diferența între corpul unei fete și al unui băiat, să știe că nimeni nu are dreptul să-i pipăie în zonele intime, să relaționeze unii cu alții într-o manieră definită de respect (fără să-și introducă diferite obiecte în zonele intime sau să imite comportamentele sexuale ale adulților), să știe că au părți ale corpului care pot crea plăcere și pe care le pot atinge doar în intimitate și siguranță fizică. Să știe că nu este nicio rușine în a-și îndrepta curiozitatea spre propriul corp. Să știe că trebuie să aibă grijă de igiena organelor sexuale așa cum au grijă de sănătatea întregului corp. Să dețină, de asemenea, câteva informații despre diversele tipuri de familii și responsabilitățile emoționale pe care le au membrii acesteia unii față de ceilalți. Să afle câteva noțiuni introductive despre iubire și faptul că aceasta îi conferă persoanei iubite statutul de om special în viața noastră; că facem multe pentru această persoană, dar nimic care să ne denigreze ori știrbească emoțional și psihologic – apropo de limite și de diferența dintre relațiile sănătoase și cele toxice.

Dacă nu le vorbim copiilor despre sex, asta înseamnă că vor fi mai apărați de tentații sau, dimpotrivă, mai vulnerabili?

Acesta este unul dintre marile mituri care dăinuie în mintea omului modern și care sabotează educația sexuală: că a face educație sexuală înseamnă a păta inocența unui copil și a-i trezi la viață instinctele sexuale. Știința ne-a arătat foarte clar – și, aici, mă refer cu precădere la psihologia sănătății și a dezvoltării – că cel mai mare risc față de abuzul sexual, exploatarea sexuală, comportamentele sexuale premature și umilința sexuală îi vizează pe copiii și adolescenții în familiile cărora educația sexuală este un tabu. Pe când acei copii și adolescenți care dețin informații corecte și adaptate vârstei lor sunt cel mai bine protejați de riscurile mai sus enumerate, ei putând, de asemenea, să amâne începerea vieții sexuale până în momentul în care vor fi pregătiți atât fizic, cât și psihic.

Majoritatea clienților cu care am lucrat în cabinet și care au fost, în copilărie, victime ale unei forme de abuz sexual recunosc că le era rușine să vorbească cu părinții despre ceea ce li s-a întâmplat, pentru că subiectul sexualitate era inexistent și, prin urmare, lipsit de importanță. Rușinea de acest fel ne condamnă la tăcere, singurătate și suferință. Dacă ar îndrăzni să vorbească deschis și asumat toți românii care, în copilărie, au trecut printr-o experiență sexuală nepotrivită și traumatizantă, cred că am putea spune că avem o nouă pandemie, cauzată de lipsa de sănătate și educație sexuală.

De ce credeți că se opun atât de mulți oameni orelor de educație sexuală?

Cred că există două motive principale: lipsa de educație și rușinea. Lipsa de educație și de informare ne limitează perspectiva asupra vieții, lasă loc pentru fabulații și neadevăruri (care ajung apoi să influențeze modul în care ne privim copiii, familia și societatea). Rușinea este ceva ce cunoaștem de mici; aceasta vine cu mesajul că este interzis să vorbim despre sex, iar dacă îndrăznim să o facem, ceva rău se va întâmpla. Problema este că mulți dintre cei care sunt sclavii rușinii nici măcar nu îndrăznesc să-și ducă gândul până la capăt, pentru că sunt atât de limitați de teama de greșeală, de respingere și de pedeapsă.

Sunteți specializat în terapie de cuplu. În opinia dvs, există situații dificile care ar fi putut lua o altă turnură, dacă adulții de azi ar fi beneficiat la timpul potrivit de o educație potrivită în legătură cu momentele de intimitate? Puteți să ne dați câteva exemple?

Este ca și cum m-ați întreba dacă văd o diferență între oamenii care știu să scrie și cei care nu au această deprindere suficient de bine dezvoltată. Indiscutabil, multe dintre conflictele vieții de cuplu sunt structurate și în jurul subiectului „sexualitate“. Aici mă gândesc la femeile care nu-și permit să se bucure de viața sexuală și la bărbații care adesea consideră că sexul este singurul mod de a se relaxa și descărca de energia negativă; la părinții care se ceartă între ei deoarece unul consideră masturbarea fetei adolescente un păcat capital, iar celălalt crede că aceasta este parte din explorarea sănătoasă a sinelui; la partenera care nu îndrăznește să verbalizeze ce-și dorește în plan intim și la bărbatul care se înfruptă fără să ceară voie; la bărbatul care este terorizat de faptul că are penisul prea mic și la femeia care se consideră lipsită de feminitate din cauză că nu are sânii ca în filmele pentru adulți; la bărbatul care nu știe cum să-și verbalizeze frustrările sexuale (motiv pentru care le transformă în glume sociale jignitoare la adresa partenerei) și la femeia care nu-și acceptă propria orientare sexuală (atracția față de alte femei) și rămâne într-o existență nefericită alături de un bărbat. Cred că mi-ar fi imposibil să enumăr cât de mult ne costă lipsa de educație sexuală și cât de mult suferă oamenii, familiile și comunitatea din cauza analfabetismului aproape colectiv la acest capitol.      

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit părți din Decameronul când aveam vre-o 8-9 ani. Adulții cam șopteau ăntre ei despre carte și eram curioasă. Dar deoarece la vremea aceea părinții ne făceau mai degrabă educație civică și sanitară ( care cuprindeau și elemente pe care văd că dvs. le considerați educație sexuală), povestirile din Decameronul au fost pentru mine simple povestiri. Nu le-am sesizat în nici o măsură conotațiile sexuale. POate dacă aș fi avut ore de educație sexuală la vârsta aceea mi s-ar fi aprins imaginația. Dar eu locuiam la țară și aveam păsări și animale care se înmulțeau fiecare în felul său sub ochii noștri, așa că pentru noi asta făcea parte din natură, nu era nimic ciudat. Iar poveștile cu copiii care apăreau din boabe de piper sau veneau pe petale de flori erau frumoase. Iar educația sexuală a venit mai târziu, pe la 12 ani, când diriginta chema medicul să ne vorbească, fetelor și băieților separat, ca să nu ne jenăm.
    • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    Problema sunt adultii si nu copii. Adultii, fiindca ei au o problema cu chestiunea in cauza.
    Poate ca ar trebui sa se introduca ore de educatie sexuala la locul de munca. S-ar evita hartuirea sexuala, s-ar reduce vizionarea site-urilor pornografice la locul de munca, eficienta economiei nationale ar creste, iar adultii si-ar putea educa copii acasa si asmd.
    Ca de obicei nu se actioneaza la sursa.

    Societatea peticeste acolo unde nu trebuie.
    Si cine e aceasta societate ? Adultii. Aceiasi adulti care voteaza si fac legi, platesc prostituate si ii intereseaza pornografia.

    Vesnica problema. Unde nu-i cap, vai de picioare. Un adult isi face educatia sexuala in functie de nivelul de inteligenta. Si aceasta inteligenta ii spune cum sa-si abordeze propriul copil fiindca ii vrea binele.

    Traditional, romanul cu bun simt ii spune fiicei : "daca te joci cu sexul ramai gravida sau mai rau, te batjocoreste. Fereste-te" verbul a batjocori contine foarte multe nuante. Batjocura poate fi de multe forme.
    De ce sa intri in detalii? Pentru ca daca intri in detalii stimulezi fantezia. Anumite detalli pot conduce la concluzia ca o felatie nu produce sarcina. Ceeace este adevarat. Dar nu produce la acea varsta nici stima de sine. Si nu stiu zau daca vrem sa substutuim sexul vaginal cu cel oral la,copii. Eu cred ca un parinte isi doreste ca un copil sa nu fie deviat de la cursul firesc al evolutiei sale nici de media si nici de catre sistemul de invatamant.

    Lucrurile sunt nuantate. Adevarat ca nu poti controla viata copilului. Poti sa-i dai repere. Insa un parinte are responsabilitatea de a se ocupa el de reperele copilului sau. De ce nu se ocupa asistenta sociala de educatia sexuala a copiilor defavoruzati? Ca doar oe ei vor sa-i protejeze..
    La scoala ar trebui sa fie optional in prima faza.

    Primul lucru pe care il spui copilului tau cand il lasi singur e " nu deschizi usa la straini, nu primesti bomboane si alte cadouri de la straini, nu mergi cu straini, nu te urci in masina lor ..."
    Explici simplu. Nu faci teoria de ce nu. Oricum nu pricepe la varsta frageda. ... cand apar hormonii la 12 -13 ani porti o alta discutie, mai nuantata... si oe urma te adaptezi la situatie si improvizezi dupa caz. Mai citesti si tu o carte acolo m, sa sti cum sta treaba in lumea moderna si sa nu fi retrograd.

    "cel mai mare risc legat de abuzul sexual îi vizează pe copiii din familiile în care acest subiect e tabu"
    • Like 0
  • antonia check icon
    Sexualitatea nu poate fi oprită din manifestare ( poate doar cu droguri ), e naturala si trebuie explicata si tratata natural. Suntem gata de reproducere inainte sa ne vina mintea, asa ca mai bine sa li se explice copiilor-adolescenti implicatiile si consecintele sexului.
    Vine sexualitatea ca urmare a instinctelor, pentru ca asa e programata genetic orice creatura biologica, nu pentru ca aud vorbe despre.
    Ar ajuta sa afle side effects cand intra in pubertate - restul vor descoperi singuri mai devreme sau mai tarziu.
    • Like 2
  • Delia MC Delia MC check icon
    De ce se opune lumea până la urmă?
    Fiindcă nu se uită în jur. Părinții care își învață copiii nu văd necesitatea fiindcă nu catadicsesc să vadă realitatea, a copiilor cu părinți pudici ori care nu stiu cum și când. Chiar și aceia mai scapă momentul, rămân trăzniți ce spun copiii.
    Educația asta ar trebui făcută înainte de apariția problemelor: degeaba le mai vorbești de sex, protecție și avort la 17 ani, când una are deja copil acasă, una a făcut deja un avort și două-trei au făcut tratamente pentru vreo boală
    venerică. Trebuie făcut preventiv dar când copilul/adolescentul înțelege deja.
    Dacă începi să le vorbești fetelor de 12-13 ani, vai! Părinții cred că acele fete vor rămâne for ever copii. După 3 ani deja unele încearcă fructul oprit, după 5 ani cam toate au sărit pârleazul. Dar toți au acces la informatii necenzurate și neverificate din net și asta de la 10-11 ani ori de când li se pune primul telefon în mână. Astea aprind imaginația tinerilor și nu educația sexuală care ar veni tocmai să pună ordine în avalanșa de informații.
    Și încă o cauză, propaganda acerbă cu ocazia referendumului pentru familia tradițională. Dragnea, după căderea liberă de popularitate după evenimentele din 10 august, a hotărât să dreagă busuiocul taman cu referendumul ( idee preluată de la PNL aflat în dizgrație prin 2016). Credincioșii, cărora li s-a părut o cauză dreaptă, au fost manipulați ca la carte. Și ca să fie psd și mai convingători, au împănat facebook cu filmulețe de groază, cum îi vor educa gheii pe copii, etc. Fool me once...
    Iar acum, cei la care propaganda a mers atunci, postează traduceri proaste și incomplete, cu scopul de a arăta cum ar fi copiii sexualizați precoce, și cum de fapt e mână LGBT care vor să facă harcea-parcea societatea.
    Și uite-așa, sub pretextul păstrării purității (care puritate, cu pornache la discreție) li se refuză copiilor și tinerilor ABC-ul unei vieți și atitudini sănătoase față de sine.

    • Like 3
    • @ Delia MC
      Dorin check icon
      Adevărat
      • Like 0
  • De acord cu tot ce afirmă d. Gaspar. Problema pe care o ridic și la care nici doctorul nu a răspuns punctual este aceea a peroanelor care vor susține aceste ore. Nu oricine poate ține cursuri de sexologie. Pe lângă o pregătire de specialitate este nevoie de de o pregătire serioasă pedagogică.
    • Like 0
    • @ Ion Podocea
      Delia MC Delia MC check icon
      În primul rând, nu e vorba de sexologie. Sexolog este specialistul la care merge omul când are probleme în dormitor.
      Da, e o problemă. Cadrele medicale școlare nu au pregătire pedagogică însă profesional ar fi cei mai indicați. Pentru cadre didactice se pot face cursuri de specializare. Ei au un atu foarte important: abilități pedagogice.
      Prima problemă ce s-ar cere stabilită este DACĂ această educație se va face. N-are rost măcar să te gândești cine o va face atât timp cât statutul e incert. Apoi treaba cu aprobarea din partea părinților face chestiunea și mai dificilă: nu se știe de câte cadre e nevoie.
      • Like 1
  • Valentin check icon
    A introduce educaţia sexuală ca MATERIE, cu NOTE, TEME şi scos la tablă e cel mai bun mod de a o face să treacă neobservată. Aşa că cei care n-o doresc n-au de ce să se teamă, pentru că învăţământul românesc are talentul de a se distruge singur.
    • Like 2
    • @ Valentin
      De unde stiti asta? Ati vazut cum arata programa sau metodologia orei de educatie sexuala/sanitara asa cum va fi facuta la noi? Daca se va face, adica. Stiti cine si cum o sa o predea?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Jonn-ule esti troll nene. (este o persoană care începe războaiele/argumente sau supără oamenii pe Internet prin postarea de mesaje inflamatorii și digresive, externe sau în afara subiectului într-o comunitate online). Dupa ce am avut schimbul de ''argumente'' lungit pe doua zile(imi pare arau acum ca mi-am pirdut timpul cu tine), ti-am vazut comentariile la mai multe articole ce prezinta progresismul si asa fargil si timid la noi. Chiar anul trecut am facut niste cursuri de pregatire si unul din subiecte a fost cum sa depistam fake-news-ruile si troll-eri. Te incadrezi maxim. Fa si tu ceva de folos in viata asta, in loc sa bagi strambe pe net. Cu ce face rau ceva bine?!(Hagism) ;) cum este aceasta educatie. Dar daca nu esti totusi troll, cu siguranta esti un troglodit, si nicidecum ''cercetator'' in strainanate asa cum sustineai. Un cercetator si om ce alucrat in universitati nu comenteaza pe net cacaturi cu aere de ''intelectual''. Ala-i ocupat cu lucruri mult mai importante. Chiar n-ai nimic bun de facut!! OCS
      • Like 1
    • @ Daniel Mirel Grigore
      Razboaie! Wow! Ce de influenta am, stai sa-mi dezactivez ICBM-urile.
      Aia cu externe sau in afara subiectului mi-a placut. Eu de obicei incerc sa raman pe subiectul articolului, altii sunt de obicei cei care o iau pe aratura. Mesaje inflamatorii? Si ma rog cu ce am "inflamat"? Am injurat pe cineva? Te pomenesti ca am indraznit sa am o parere uuusor diferita de cea standard.
      "Un cercetator si om ce alucrat in universitati nu comenteaza pe net. Ala-i ocupat cu lucruri mult mai importante." - si ma rog, ce te face sa crezi ca nu ma pot ocupa de ambele? In plus sunt cercetatori cu oarece grad de notorietate care comenteaza pe net, doar ca o fac de obicei pe twitter sau fb.
      Inteleg, ti-ar conveni ca toti cei care nu sunt de acord cu tine sa fie trogloditi/retrograzi/troli/oameni buni de nimic, fara cariera etc. Ar fi super comod si lumea ar fi mai simpla. Nu stiu de ce am senzatia ca acele cursuri pe care le-ai facut anul trecut despre fake news si troli au avut o puternica inclinatie de stanga, sau progresista, daca preferi. Poate ma insel. Poate ar fi bine totusi sa privesti problemele ceva mai obiectiv. Nici trumpismul excesiv nu e OK, dar nici progresismul excesiv nu-i mai breaz.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Oriceine ai fi, orice ai face si orice ai ''cerceta'', este treba ta. Poate daca ai cerceta mai mult viata, umanismul, viitorul...ti-ar prinde mai bine. Acei cercetatori, care se respecta, ce comenteaza pe alte retele de socializare, nu argumenteaza ironic, la misto, nu intra in polemici puierile cu necunoscuti incercand sa-i convinga cu idei troglodite, fixate in trecut si irelevante. Din cauza asta ''cercetarile'' tale mi s-au parut mai mult trollate. E plin internetul de trolli, unii doar ticalosi, altii se vand pe 3 ruble sau 3 lei. Ai comentat si trollat pana si definitia de la Troll :))
      • Like 1
    • @ Daniel Mirel Grigore
      Viata si viitorul da, suna foarte frumos, idealist si foarte... general. Prefer sa raman la ce fac eu. Stiintele socio-umane nu ma atrag atat de mult. Au desigur utilitatea lor.
      Daca amandoi am participat la o polemica puerila.. OK.
      Idei troglodite, fixate in trecut si irelevante... cum ar fi faptul ca decizii legate de chestii importante cum ar fi sistemul de invatamant ar trebui gandite si documentate foarte serios si nu date la misto din pix.
      "Din cauza asta ''cercetarile'' tale mi s-au parut mai mult trollate." - pai cum ai tras concluzia asta? Nu de alta dar nu ti-am aratat nimic din chestiile la care chiar muncesc.
      Am comentat modul in care s-ar aplica definitia de troll mie. Si nu se aplica. O parere contrara nu constituie automat trolling.

      Btw: eu am adus argumente logice intr-o discutie. Am contracarat argumentul, nu persoana. Tu nu ai avut contraargumente suficient de bune asa ca ai trecut la atac la persoana. Dintre noi doi, care se apropie mai mult de trolling?
      • Like 2
  • Am mai spus-o si o repet; cel mai mare pericol in introducerea orei de educatie sexuala este ca va fi dusa in derizoriu. Adica, un cadru didactic va fi normat si va veni la ora ca sa puna o bifa, iar elevii vor avea motiv de glume proaste. Si mai mult, frecventa unde aceasta ora va fi doar o chestie formala (adica practic unde nu se va face) este tocmai in scolile unde ar fi cea mai mare nevoie.
    • Like 0
    • @ Alexandru Amaricai
      Nu te stresa, important este ca se incepe de undeva. Este o educatie care cere specialitate si oameni pregatiti, dar orice inceput este mai greu si dificil. Asa se invata din greseli. Nu stiu daca ai citit articolul, dar este de departe cel mai bun din toate de pana acum la acest subiect.
      • Like 2


Îți recomandăm

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult

OnLaptop

Cu o experiență de aproape 15 ani în business-ul IT, Valentin Morlovea a intrat pe nișa reparațiilor de laptop-uri în 2015, o afacere a cărei dezvoltare depinde fundamental de viteza de răspuns în soluționarea problemelor clienților. În prezent, 70% din laptopurile care intră în OnLaptop Service Center&Shop din București, sunt reparate în maxim 24 de ore, lucru care este posibil datorită dezvoltării unui soft dedicat.

Citește mai mult

iziBAC

„Am primit mesaje după ultima sesiune de Bac, pe unul dintre ele chiar l-am postat. Era o fată care nu a putut să se pregătească pentru biologie și a învățat la această materie doar cu iziBAC și în contextul acesta a luat 9.20”, povestește Adrian Stratulat.

Citește mai mult