Foto: Facebook Diana Stănculeanu
„Este foarte important să înțelegem că, între ezitările familiei și contestarea școlii, ceilalți educatori sexuali se manifestă plenar – gașca, mass media, online-ul, fără ca cineva să poată să gestioneze validitatea, sănătatea, caracterul științific, adecvat vârstei, al conținuturilor vehiculate în aceste medii”, spune Diana Stănculeanu - psiholog și psihoterapeut, la capătul unei săptămâni în care s-a dezbătut intens dacă ar trebui să beneficieze elevii români de educație sexuală în școli.
Parlamentul a decis miercuri că materia care va fi predată preda în unitățile de învățământ Românești se va numi educație sanitară, nu sexuală, iar elevii vor avea acces la astfel de lecții doar cu acordul părinților.
Însă accesul multora dintre copii la modele toxice de comportament sexual rămâne nerestricționat, avertizează specialiștii.
„Cu părinți muți și școli neputincioase, copiii noștri au parte de educația sexuală făcută de alți copii, de vloggeri și influenceri discutabili, de coperți de revistă care ne spun cum ar trebui să arătăm, de articole ieftine de presă glossy care ne spun cum ar trebui să ne simțim în relațiile de cuplu, cu ce ritm ar trebui să progrese exercițiile de intimitate sau care sunt pozițiile care garantează plăcerile explozive. Cât despre ”online” – este a doua dimensiune în care se petrece viața copiilor noștri; o dimensiune cu care mulți dintre noi, adulții, nu ne simțim foarte confortabil, pentru cu nu o cunoaștem atât de bine și natural precum o cunosc copiii noștri ”digitali”. Este o lume la un click distanță, cu o poartă de acces uriaș de largă, fără paznic care să ne întrebe încotro mergem, dacă ne-am pierdut, sau, mai mult, dacă este în regulă să fim acolo”, explică Diana Stănculeanu într-un interviu pentru Republica.ro.
Ați lucrat mulți ani cu copiii și aveți o experiență bogată și în ceea ce privește copiii aflați în situații de risc (n.r. - în trecut Diana Stănculeanu a fost coordonator de programe la organizația Salvații Copiii). De ce credeți că este importantă educația sexuală pentru copii și adolescenți?
Pentru că le oferă informații complete și corecte despre coprul lor și funcționalitatea lui.
Pentru că îi învață despre limite, reguli, valoarea lui NU, atingeri potrivite și nepotrivite, îi învață că corpul lor le aparține și trebuie respectat de către cei din jur.
Pentru că îi învață să fie deopotrivă atenți la nevoile proprii și ale celorlați.
Pentru că îi învață că frumusețea și sănătatea unui corp este dincolo de o anumită formă sau un anumit număr de kilograme.
Pentru că îi învață că valoarea personală este dincolo de felul în care arată un corp sau de ceea ce sunt dispus să fac într-o relație.
Pentru că nu precipită, ci mai degrabă amână debutul activității sexuale.
Pentru că are un impact pozitiv cu privire la sănătatea sexuală și reproductivă, contribuind în mod semnificativ la reducerea BTS și sarcinilor neplanificate.
Pentru că le oferă inițiativă și autonomie în utilizarea mijloacelor contraceptive.
Pentru că le construiește asertivitate în exprimarea limitelor în relații și îi protejează de comprotamente toxice și abuzive.
Pentru că de obicei conduce la scăderea numărului de parteneri sexuali și creșterea stabilității în relațiile de cuplu.
Pentru că îi învață despre decizii, responsabilitate și consecințe.
Pentru că elimină rușinea și frica din relația cu corpul propriu și relațiile dintre ei. Pentru că pune în locul acestora încredere, respect și iubire. Față de propriul corp și față de alți oameni.
Pentru că, atunci când aceste lecții sunt învățate în relația părinți – copii și profesori – elevi, le crește celor mici atașamentul, încrederea și respectul pentru adulții din viața lor.
Unde ar trebui să fie făcută educația sexuală? Sunt voci care susțin că locul ei nu e în școli și că ea trebuie făcută doar în familie.
La nivel global au existat dezbateri ample cu privire la educația sexuală între ”ce-cum-când-cui-cine-unde”. Dacă ar fi să facem o trecere în revistă a educatorilor sexuali potențiali în viața unui copil, lista se epuizează rapid: familia, școala, gașca, media și internetul.
Familia are privilegiul unic al startului, dar știm deja că o majoritate semnificativă a părinților alege să nu valorifice această poziție valoroasă, din motive care variază de la tabu, prejudecăți, credințe limitate și distorsionate cu privire la educația sexuală (ex. educația sexuală înseamnă a-i încuraja pe copii să aibă de timpuriu relații sexuale), experiențe personale complicate, până la ignoranță. Oricare dintre motivele invocate anterior aduce suplimentar frânele emoționale ale rușinii și anxietății. Este important să recunoaștem că suntem o generație de adulți cu care nu s-a vorbit în copilărie despre niciunul dintre aspectele funcționale ale sexualității noastre, sau s-a vorbit în contextul păcatului, amenințărilor și emoțiilor de rușine și frică. Lipsa de experiență sau experiența îmbibată de atâtea emoții negative, face ca subiectul să fie unul greu pentru foarte mulți părinți, astfel încât, deși ar fi atât de sănătos ca primele conversații din jurul sexualității să se desfășoare în mediul cald, protectiv și plin de încredere al familiei, lucrurile stau rareori astfel.
În momentul în care mediul primar de educație și socializare al copilului, familia, eșuează în a-și asuma acest rolul, următoarea instituție direct și formal responsabilă cu palierele complexe ale educației copiilor, este școala. Faptul că suntem încă departe de a clarifica corect, sănătos, științific, conținutul educației sexuale și profilului de competențe al educatorului sexual, nu înseamnă că școala este un mediu lipsit de legitimitate pentru inițierea acestui demers.
Este foarte important să înțelegem însă că, între ezitările familiei și contestarea școlii, ceilalți educatori sexuali se manifestă plenar – gașca, mass media, online-ul, fără ca cineva să poată să gestioneze validitatea, sănătatea, caracterul științific, adecvat vârstei, al conținuturilor vehiculate în aceste medii.
Cu părinți muți și școli neputincioase, copiii noștri au parte de educația sexuală făcută de alți copii, de vloggeri și influenceri discutabili, de coperți de revistă care ne spun cum ar trebui să arătăm, de articole ieftine de presă glossy care ne spun cum ar trebui să ne simțim în relațiile de cuplu, cu ce ritm ar trebui să progrese exercițiile de intimitate sau care sunt pozițiile care garantează plăcerile explozive. Cât despre ”online” – este a doua dimensiune în care se petrece viața copiilor noștri; o dimensiune cu care mulți dintre noi, adulții, nu ne simțim foarte confortabil, pentru cu nu o cunoaștem atât de bine și natural precum o cunosc copiii noștri ”digitali”. Este o lume la un click distanță, cu o poartă de acces uriaș de largă, fără paznic care să ne întrebe încotro mergem, dacă ne-am pierdut, sau, mai mult, dacă este în regulă să fim acolo.
Ce se întâmplă de fapt la orele de educație sexuală?
Construirea unei programe de educație sexuală ar trebui fundamentată pe Declarația Universală cu privire la drepturile omului și Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, ghidată de principii care să garanteze sănătatea, protecția, bunăstarea și demnitatea ființei umane, având următoarele imperative: bazată pe dovezi științifice, incluzivă, lipsită de prejudecăți, adecvată vârstei și nivelului de dezvoltare a copilului, etapizată, atentă la diferențele de gen.
Dacă respectăm aceste premise, orice oră de educație sexuală ghidată cu responsabilitate de un adult atent la nevoile și interesul copilului, va aduce creștere, devoltare, evoluție, încredere, siguranță, reușind în același timp să ”nu ucidă inocența” copiilor. Va conduce la un cumul de cunoștințe și la construcție de abilități care să le permită copiilor și adolescenților să facă alegeri conștiente, sănătoase, cu respect față de nevoile personale și ale celuilalt, în ceea ce privește relațiile sociale și personale.
În opinia dvs, ca specialist, care sunt consecințele absenței educației sexuale în școli, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv?
Am să invoc întâi câteva cifre:
- România este pe primul loc în Europa la sarcini în adolescență; sarcini care transformă copii în părinți sau care se încheie în avorturi traumatice pentru fete de 14-15 ani.
- la 15 ani, 1 din 10 fete și 3 din 10 băieți au deja o viață sexuală activă; dintre aceștia doar 40% au folosit un prezervativ și doar 7% pilula contraceptivă. Cu alte cuvinte, nu doar că încep repede, dar nici nu se protejează. Sunt cifre extrase din studiul internațional Health Behaviour of School Aged Children, realizat de către Organizația Mondială a Sănătății în anul 2016. Sunt culese date din 42 de țări, inclusiv România, de la eșantioane de elevi de 11, 13 și 15 ani. Este important să ținem cont de faptul că procentele anterioare sunt valabile pentru copiii care sunt prinși în sistemul de învățământ. În România însă, sunt sute de mii de copii pe care sistemul îi pierde, prin neînscriere sau abandon. În rândul acestora, ne așteptăm ca aceste comportamente sexuale de risc să fie mult mai frecvente.
- Conform Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copiilor și Adopție, În decursul anului 2019 au fost sesizate oficial în România 994 de cazuri de abuz sexual asupra copiilor. Este o mică parte din totalul situațiilor de abuz sexual pe care le trăiesc copiii – întrebați orice consilier din cadrul ANPDCA și vă va spune fără umbră de îndoială că se raportează doar ”vârful iceberg-ului” și că mii de alți copii victime rămân în afara documentelor oficiale.. Mai mult de jumătate dintre acestea au fost săvârșite în familie sau de către un adult cunoscut copiilor. În jumătate dintre aceste cazuri, copiii au mai puțin de 12 ani. Cele mai multe dintre aceste situații nu ar fi existat dacă copiii ar fi avut informații cu privire la corpul lor, limite, protecție, intimitate și încredere. Adică dacă ar fi beneficiat de educație sexuală.
Pentru cei care consideră că cifrele de mai sus privesc grupurile de risc minoritare, să facem o incursiune în cele mai populare convingeri în rândul adolescenților și tinerilor din România:
- Dacă spune NU, de fapt te invită să fii perseverent;
- Să fii virgin dincolo de jumătatea adolescenței este o dovadă de eșec personal și social, sigur este ceva în neregulă cu tine;
- Dacă nu accepți practici sexuale alternative în relațiile de cuplu adolescentine, nu ești suficient de ”cool”;
- Dacă nu accepți să trimiți fotografii cu conținut explicit către potențiali parteneri de cuplu, nu ești suficient de ”cool” sau de interesat;
- Vestimentația transmite întotdeauna un mesaj autentic și o invitație, chiar dacă cuvintele contrazic respectivul mesaj.
Aceste cifre acoperă doar realitățile ușor de măsurat, însă trebuie să avem în vedere și alte categorii de costuri – cele emoționale, plătite de mii de adolescenți și tineri care nu sunt în confort cu corpul lor, care intră nesiguri, anxioși în primele lor relații de cuplu, care nu știu să pună limite în relații ce devin abuzive, care nu știu să-și comunice nevoile, inclusiv pe cele sexuale, într-o manieră respectuoasă, care construiesc cu greu intimitate emoțională și care, iată, vor deveni, ca și noi, părinți ce vor comunica cu dificultate cu copiii lor despre acest aspect atât de important al personalității noastre.
Mutându-ne pe palierul adulților - faptul că în acest moment încă avem nevoie să ne luptăm pentru a înțelege și accepta că educația sexuală este despre drepturile copilului la sănătate și protecție; informații corecte, științifice legate de dezvoltarea umană, anatomie, sănătate; explorarea sănătoasă a propriului corp, în vederea cunoașterii, îngrijirii, protecției acestuia și în cele din urmă, obținerii unui confort emoțional în raport cu ceea ce vedem zilnic în oglindă; viața de familie, relații interpersonale, valorile care ghidează relațiile interumane în general; roluri și egalitate de gen, prevenția discriminării și a abuzurilor sexuale, și NU despre a face sex mai repede sau mai bine, este probabil cea mai toxică consecință a lipsei educației sexuale.
Recent, am văzut un vlogger cu 850.000 de fani încurajând violul asupra minorelor. Ce efecte au astfel de mesaje și cum pot fi ele contracarate?
Impactul este foarte greu de calculat, dar poate fi estimat ca fiind mare și de risc dată fiind popularitatea acestor vloggeri în rândul adolescenților și predispoziția acestora de a adera cu ușurință la mesajele, atitudinile și comportamentele vehiculate în spațiul public de către personaje pe care ei le admiră. Putem contracara aceste mesaje generând mesaje alternative – corecte, sănătoase, echilibrate, în acord cu nivelul de dezvoltare a copiilor, în acord cu drepturile lor fundamentale la sănătate educație și protecție. Mesaje cu sursă multiplă - acasă, la școală, în comunitățile online pe care copiii și adolescenții le vizitează, în discursurile altor vloggeri, influenceri, artiști pe care copiii și adolescenții îi admiră.
Mi-ar plăcea atât de mult să văd curaj, asumare, maturitate și responsabilitatea discursului inspirațional, corect, echilibrat și sănătos, în rândul acelor tineri artiști care umplu cu ușurință cluburile și stadioanele, care au mii de vizualizări în online, care au o voce puternică și cu impact în urechile copiilor noștri. Pentru fiecare mesaj toxic, am putea avea alte cinci mesaje corecte care să construiască alternative pentru copiii noștri și să îi ajute să își exerseze gândirea critică, autonomia și alegerile informate.
Ce credeți că îi face pe atât de mulți oameni să se opună introducerii educației sexuale în școli?
Prejudecățile, ignoranța, experiențele personale complicate cu acest subiect, frica, rușinea, jena, zecile de ani de amenințare cu păcatul și decăderea etică. Înțelegerea atât de limitată a conceptului de educație sexuală, redusă la a vorbi cu copilul despre relația sexuală și anatomia acesteia, pierzând din vedere bogăția de nuanțe ce se ascund sub umbrela educației sexuale - stimă de sine, limite, emoții, încredere, atașament, respect, funcționalitatea corpului nostru, protecția și sănătatea lui, prevenția abuzului etc.
Explorarea, curiozitatea, imitarea, experimentarea, sunt mecanismele fundamentale ale procesului general de învățare, pe care le încurajăm în aproape orice domeniu al cunoașterii, în afară de cel al educației sexuale. Răbdarea, respectul, ghidajul, încurajarea, modelarea, explicația sunt atitudinile parentale standard în raport cu orice demers de învățare al copilului, mai puțin cu cel implicat de educația sexuală.
Rușinarea, umilința, inducerea în eroare, pervertirea adevărului – sunt contra-indicate în orice demers educațional. De ce ar fi binevenite în procesul de educație sexuală, cu atât mai mult cu cât “obiectul” învățării ține de corpul nostru, funcționalitatea lui, confortul și plăcerea pe care ni le poate oferi, intimitate, sănătate, protecție, respect, relații și decizii personale?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Cunoaşterea stării fizice şi psihice a propriului organism şi protejarea ei în consecinţă (moştenire genetică, sensibilităţi, vârstă, boli, noțiuni de anatomie și fiziologie).
2. Alegerea unor activităţi profesionale şi extraprofesionale, conform cu deprinderile, priceperile şi caracteristicile psiho-fizice personale.
3. Echilibru între odihnă şi diverse activităţi pe întreg parcursul vieții (odihnă activă - sport, jocuri, plimbări, excursii, etc.; odihnă pasivă – somn, relaxare; activităţi profesionale; activități educative; activități culturale; activităţi extraprofesionale; activităţi gospodăreşti; activităţi legate de relaţiile de familie, inclusiv problemele de sarcină, naştere şi lăuzie).
4. Alegerea în viață a unor colaboratori cu valoare socială - colegi, vecini, soți, colocatari, consăteni, conaționali (cu spirit de întrajutorare; cu respect reciproc dat de limbajul folosit şi de diverse atitudini; cu moralitate ridicată; cu obiceiuri civilizate; cu idealuri deosebite).
5. Alimentaţie raţională (35% glucide, 35% legume şi fructe, 20% proteine, 10% lipide, 1-2 litri apă – zilnic); ecologică (cu conţinut redus de substanţe chimice); igienică (cu conţinut redus de impurităţi şi microorganisme).
6. Ţinuta (îmbrăcămintea şi încălţămintea) comodă şi adecvată condiţiilor meteorologice: presiune atmosferică, temperatură, umiditate, turbulenţe, anotimp.
7. Evitarea accidentelor : de circulaţie rutieră; de muncă (respectarea normelor de SSM şi SU); de agrement (în cadrul activităţilor sportive, activităţilor turistice, etc.), de gospodărie (incendii, explozii, inundaţii, etc. - respectarea normelor de SU). Reguli de prim ajutor.
8. Întreţinerea unui mediu ambiant sănătos : aer curat, nepoluat de noxe industriale, fum, praf, mirosuri pestilenţiale; atmosferă neperturbată de zgomote produse de: autovehicule, aparate electronice, persoane gălăgioase, etc. ; spaţii verzi - flori, arbori, etc. şi diverse vietăţi - păsări cântătoare, animale mici, peşti, etc.; curăţenie: pe străzi, în blocuri, în locuinţe, în parcuri, în ape, la locul de muncă, în mijlocul naturii.
9. Cultivarea sentimentelor şi comportamentelor pozitive (dragoste, iubire, cinste, corectitudine, demnitate, toleranţă, spirit concurenţial, etc. ) și respingerea sentimentelor şi comportamentelor negative (invidie, gelozie, ură, intoleranţă, antisemitism, xenofobie, etc.).
10. Evitarea drogurilor de orice fel (produsele din tutun, cafeaua, produsele alcoolice, produsele halucinogene, produsele medicamentoase).
11. Evitarea practicilor sexuale nefireşti, precum şi a utilizării materialelor pornografice (îngrijirea sănătății mintale, a reproducerii și familiei).
12. Evitarea folosirii în exces a produselor cosmetice ori a celor de calitate proastă (săpunuri, paste de dinţi, şampoane, sprayuri, etc.).
13. Evitarea folosirii în exces a aparatelor care emană radiaţii electromagnetice sau produc vibraţii, evitarea utilizării materialelor radioactive, precum şi evitarea de a avea reşedinţă îndelungată în zone cu radioactivitate ridicată.
14. Îngrijirea corpului: prin prevenirea şi eliminarea infecţiilor (igienă corporală generală; igienă corporală locală (zona capului-dantură, ORL, frizură; zona inghinală; zona labelor picioarelor), prin eliminarea toxinelor (transpiraţie - activitate fizică zilnică, potrivit vârstei; eliminarea la timp a urinei şi a materiilor fecale), prin folosirea la spălatul lenjeriei și îmbrăcăminții a unor detergenți de calitate.
15. Legislația privind viața și sănătatea: Constituția României, Legea mediului, Legea privind igiena și sănătatea popuației, Legea circulației rutiere, Codul penal, Legea privind consumul de droguri, Legea privind protecția consumatorului, etc.
16. Prevenirea bolilor contagioase, transmise pe calea aerului (scarlatina, rujeola, rubeola, varicela, gripa, guturaiul, difteria, tusea convulsivă, oreionul, etc.), transmise pe cale digestivă (dizenteria, holera, febra tifoidă, toxiinfecţiile alimentare, poliomielita, hepatita acută virală de tip A, parazitoze, etc.), transmise pe calea cutanată sau pe calea mucoaselor (tetanosul, infecţii microbiene, etc.).
17. Prevenirea bolilor în general (tumori, boli ale sistemului circulator, boli endocrine, de nutriţie şi metabolism, bolile sistemului nervos, bolile ochiului, boli ORL, bolile sistemului respirator, bolile sistemului digestiv, bolile pielii şi ţesutului subcutanat, bolile sistemului osteo-articular şi ţesutului conjunctiv, bolile sistemului genito-urinar, etc.)
18. Control periodic la medic
-analize: sanguine, urinare, fecale;
-verificarea pulsului și a tensiunii arteriale;
-controlul plămânilor;
-consultarea medicului de familie sau a celui de specialitate."
Cam astea ar fi cele 18 capitole din Educatia pentru viata a copiiilor nostri (nu doar sexuala si nu doar sanitara)!
Ma intreb eu, din vina cui? Ce am facut fiecare dintre noi, parinti ori cetateni spre a evita o atare situatie? Am intors capul in alta parte in mod convenabil sau am barfit si criticat, Media de tot felul abunda in murdarie si rautate umana, asta se cere, asta ne place. Ne-am rugat noi pentru copii, ai nostri sau pentru toti copii deopotriva? Le-am pastorit cu grija sufletele si viata? Da!, In Romania este nevoie de EDUCATIE, la greu. Totusi, este bine ca explicatiile despre pasari si albine sa vina din partea parintilor. Asta pentru copii fericiti ca au parinti. De fapt in fata oglinzii sufletului nostru ar trebui sa ne intrebam, ne pasa cu adevarat de copii, ai nostri sau de copii in general? Sau poate facem voia intereselor unora sau altora, dupa cum ne vine noua bine. Traim vremuri apocaliptice, iadul sta sa se dezlantuie datorita schimbarilor climatice. In cativa ani se prea poate sa pierim cu totii de pe planeta, Avertismente ale savantilor apar frecvent iar previziunile sant cat se poate de sumbre. Lucruri foarte rele se pot derula extrem de rapid si la scara planetara. Multa lume inca nu realizeaza, am intrat cu adevarat in cea de a sasea extinctie in masa a speciilor, fireste cu ajutorul substantial al speciei umane. In comparatie cu ce ne asteapta, SARS Covid-19 este o simpla vanataie. Si vedeti cat de bine si frumos am gestionat cu totii problema. Mai lipseste putin si ne impuscam unii pe altii doar pe baza prezumptiei de infectare a unei persoane, ajunge o termo-scanare esuata si psihoza va declansa reactii disproportionate. Aroganta nu protejeaza. Prostia ucide. Somnul ratiunii naste monsti. Tocmai in aceasta realitate sociala copiii au nevoie de modele. Au nevoie de oameni adevarati, responsabili, luminati, plini de caldura si dragoste, adevarate modele de viata. Nu de manele, burgeri, minciuni sau false virtuti. Realitatea arata cat de neputinciosi santem in fata unei probleme reale. Si asta sperie de moarte. Tehnologia, atunci cand ea exista si in mainile potrivite este proiectata a functiona in conditii aproape ideale. Asta intr-o realitate diametral opusa. O lume imperfecta, plina de prostia, rautatile si pacatele noastre. Spunea cineva, pacatul se iarta consecinta lui ramane. Din pricina rautatilor noastre am ajuns a nu crede in nimeni si in nimic. In tara asta am facut praf tot, pamant (vandut la straini), padurile rase(cu simt de raspundere), apele poluate, deseurile si valatucii de fum negru mirosind a cauciuc ars ne arata cum va fi in curand. Fara paduri, ape curate, recolte bogate. Realitatea vietii romanesti, bascalia din partide, institutii pe linie moarta, pensii speciale, imunitate la hotie sau, morti pe sosele, punctata de episoade gen Dragnea sau Ponta. Culmea, la asa prost exemplu vrem ca un copil sa faca alegerea corecta. De unde? In Dumnezeu si Legile Lui nu credem, in legile naturii, in legile fizice, in savanti, la fel nu credem, Nu avem incredere in proprii copii, dar avem asteptari de la ei. Nu fa aia si nu fa ailalalta, nu inseamna educatie. Pana si ateii cred in ceva, in Non existenta lui Dumnezeu! Parinti, rude, prieteni, educatori, profesori, doctori, ingineri, meseriasi, constructori, palmasi toti avem sansa de a face ceva pentru copii daca nu altceva macar o vorba buna, o rugaciune, un zambet. Puterea unui bun exemplu educa, o lege aduce si frica in ecuatie. Spune Domnul Nostru Isus Hristos: Omul nu traieste doar cu paine ci si cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. La fel, copiii nu traiesc doar cu hrana, imbracaminte si caldura, au nevoie de adapost, de un zambet, de caldura unei imbratisari. Vizionati spre exemplu, filmul Children of a Lesser God(Copii unui Dumnezeu mai mic)si ganditi! De jos in sus, ca la un dumnezeu mai mic asa se uita copiii la noi, adultii. Dar oare noi cei intunecati de rautati mai stim a privi in sus, la randul nostru? Copiii au nevoie de tot sprijinul si ajutorul din lume. Si asta nu inseamna ai lasa in voia lor. Telefon celular de voie(apar cercetari care arata ca afecteaza grav sanatatea celor mici), jocuri care promoveaza hotia si violenta(cati dintre parinti au verificat jocurile copiilor pe telefon?), mofturi sau bani la discretie. In felul asta le cumparam, linistea, siguranta, afectiunea, adica exact lucrurile firesti relatiei parinte-copil. Pervertirea relatiei de filiatie datorata in majoritate comoditatii parintilor. La fel pervertirea relatiilor umane datorata esecului mecanismelor sociale. Atat de departe a ajuns alienarea. Poate numai prin grija fata de copii vom atrage Mare Mila lui Dumnezeu aducand marturie ca ne pasa de vietile copiilor nostri, la vremea la care savantii au ajuns a spune: Nu mai este cu putinta umana a se face ceva!
"Din pricina rautatilor noastre am ajuns a nu crede in nimeni si in nimic." - lipsa de credinta n-are treaba cu rautatea, e pur si simplu realism si o doza sanatoasa de indoiala. E normal si corect sa nu crezi in ceva in lipsa de dovezi.
"Pana si ateii cred in ceva, in Non existenta lui Dumnezeu!" - fals. E o diferenta intre a nu crede (a nu fi convins) si a crede in non-existenta. Depinde si de versiunea de dumnezeu la care ne referim. Daca ne referim strict la cel descris in biblie, atunci eu unul pot sa spun ca non-existenta lui e evidenta, din contradictiile din biblie. Nici atunci insa nu se pune problema de credinta, ci de ceva ce poate fi demonstrat.
"Unii sunt abuzati de proprii parinti. Cum ii protejeaza ora cy pricina de asta? " Din păcate există asemenea monștri. Dar fenomenul nu-i nici pe departe atât de frecvent ca fetișcana sedusă ( și bineînțeles abandonată).
"Contraceptia e scumpa si stim cu totii ca unii NU VOR sa o foloseasca". Dacă nu li se prezintă avantajele n-o vor folosi. E scump când nu stii unde să cauți. Un avort ori un copil pe care nu-l vrei e mult mai scump decât un pachet de prezervative. Tips: nu-i musai să fie de marcă.
"Altii da, au accesa pornografie chiar in casa parintilor. Deja mintea lor nu va mai functiona normal. Cu ce ii ajuta o ora care le solicita si mai mult imaginatia in zona respectiva?" Exact aici e foarte important: să li se spună că nu tot ce zboară se mănâncă și că alea sunt mult exagerate dacă nu nerealiste. Nu le solicită imaginația ci le-o temperează.
-Ăăă, am luat țeapă.
-Da, copile, ai luat, de aia sunt aici, să-ți spun asta.
Sunt părinți care beau și bat copiii. Majoritatea însă nu.
Pentru părinți abuzivi, violatori, etc există alte căi: poliție, protecția copilului, justiție. Educația nu le rezolvă pe toate. Dar ar rezolva o mare parte.
E la fel si pentru sex - daca nu afli cum sa previi o sarcina, cum o previi? Daca nu afli despre bolile cu transmitere sexuala, cum nu le iei? Daca nu ii spui unei fete sau femei ca un barbat care se catara pe ea cand ea nu vrea acest lucru - sau o mai si ameninta cu bataia daca ii spune NU - ca barbatul acela comite un act penal, chiar daca ii e sot? De unde afla asta un copil provenit dintr-o familie haotica?
Cum ii protejeaza educatia sexuala pe copii abuzati de parinti si rude? Pentru ca ar trebui sa ii invete ca atunci cand un adult, sau chiar un copil de aceeasi varsta ii atinge fara consimtamantul lor, e caz de politie.
Le invata pe fete si femei ca daca un tip e hotarat ca vrea fara, ea are dreptul sa ii spuna NU. O invata pe aceeasi fata ca exista pastile, implanturi, injectii, inele vaginale - contraceptie hormonala, adica, pe care pot sa o foloseasca fara acordul masculului. Ca exista steriletul. Ca multe dintre acestea - nu toate, la noi, dar macar pastila - sunt 'gratuite' prin CASS.
Ii invata pe baieti ca daca fata a spus NU, ca NU nu inseamna POATE sau DA, daca mai insista un pic.
Iar argumentul cu trezirea curiozitatii este, ma scuzati, un pic idiot. Eu nu cunosc adolescenti, si cunosc destui, care sa nu fie curiosi, si contr-argumentul maxim este acela al fructului oprit. Ce te face mai curios? O chestie despre care stii cate ceva, sau ceva despre care nu se vorbeste, dar te asalteaza, vrei, nu vrei, din toate partile?
Exista parinti educati - cum au fost ai mei, de exemplu - carora le este rusine sa vorbeasca despre aceste lucruri acasa, pentru ca asa au fost crescuti. Exista oameni inteligenti, ca de exemplu CTP-ul, care sustine ca masturbarea clitoridiana provoaca schimbari fizice in creier.
Chiar credeti ca adolescentii trebuie sa afle chestii de baza despre sex - cum ar fi prevenirea unei sarcini, prevenirea infectarii cu o boala cu transmitere sexuala, despre consimtamnat - de la televizor, de la prieteni, in toaleta liceului, de la parinti care nu stiu nici ei ce sa le spuna? De pe YouTube?
"Pentru că îi învață că frumusețea și sănătatea unui corp este dincolo de o anumită formă sau un anumit număr de kilograme." - OK, si cu obezitatea cum ramane? Frumusetea e subiectiva, sanatatea mai putin.
"În opinia dvs, ca specialist, care sunt consecințele absenței educației sexuale în școli, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv?" - Doamna psiholog a dat un raspuns destul de bine documentat, lucru care pare sa fie o raritate la acest tip de articole. Foarte bine! Dar...
"să facem o incursiune în cele mai populare convingeri în rândul adolescenților și tinerilor din România:" - pentru asta unde sunt datele? Si sunt date, nu cifre. Cifre sunt de la 0 la 9 si banuiesc ca atunci cand cititi un numar va intereseaza numarul , valoarea in sine, nu fiecare cifra luata individual. Incetati va rog cu "cifrele", asta este o tampenie de-a lui Ponta pe care au imitat-o deja prea multi, si care cel mai probabil a pornit ca o traducere proasta din engleza. Let's look at some numbers - pana si in engleza e "numbers" nu "digits". Va rog sa nu mai imitati toti idiotii. Daca adolescentii si copiii mai au scuza, oameni ca dvs. cu educatie nu prea mai au.
"Ce credeți că îi face pe atât de mulți oameni să se opună introducerii educației sexuale în școli?" - pai am si eu o intrebare, cam cati se opun? Avem vreun sondaj legat de treaba asta, macar? Nu de alta dar informatiile legate de educatia sexuala sunt de mult in programa de biologie de gimnaziu, iar acum vom avea si o materie separata.
2.Cifrele sunt de fapt procente.
3.Câți se opun? Ar fi bine de știut. Tot în procente. În lipsa unei evaluări ( care ar ucide proiectul în fașă) puteți să vă uitați pe alte platforme ( eu m-am uitat scurt pe " Adevărul " ori pe facebook dând căutare la temă. Vă veți speria. Veți afla și de ce ( articolul nu menționează).
2. Nu, cifre sunt de la 0 la 9, sunt numere naturale. Procentele sunt fractii. Inteleg ce se dorea exprimat, a iesit insa prost, a la Ponta. Poate de aceea ma irita de fiecare data cand vad sau aud greseala asta.
3. De ce ar ucide evaluarea proiectul in fasa? Da, postari pe forumuri am vazut diverse, mi-e greu insa sa-mi dau seama daca sunt reprezentative sau macar serioase.
S-au postat traduceri incomplete de pe site OMS de către diverși " binevoitori". Mulți din cei care totuși citesc în original se opresc șocați la prima rubrică, fiindcă au confundat ce face oricum un copil/tânăr cu ce i s-ar spune. Plus că discuția asta reîncălzește tema cu Europa cea perversă, neo-marxiștii și legebeteii care vin peste noi să-și impună agenda. Mulțumim din inimă partidului. Terenul e deja plin de spini și mărăcini.
Bineinteles ca este placut, suntem mamifere. Placerea sexuala ne incita la reproductie. Cine spune ca asta cu placerea sexuala e o chestie intalnita numai la om n-a auzit niciodata o nunta de pisici sau de vulpi, ca sa nu mai vorbesc de verisorii nostri, primatele. Nici un mamifer nu face ceva care il raneste.
Diferenta intre noi si alte mamifere este faptul ca rezultatul imperecherii este dependent de noi foarte multa vreme, si ca unii dintre noi au suficient discernamant incat sa se intrebe - OK, hormonal simt nevoia, senzatia imi place, dar daca am un urmas, cu ce il sustin? Ca va fi fizic dependent de mine cel putin 8-10 ani.
Nu suntem ca pisicile; pisoii sunt practic independenti la trei luni. La ursi si la elefanti perioada de dependenta e mult mai lunga. Cred (pot sa wiki) ca un elefant de 16 ani este inca considerat copil de catre turma.
Cu cat am evoluat mai mult, cu atat dependenta copiilor nostri fata de noi a crescut. Daca pe vremea bunicii la 12-13 ani erai buna de maritat, acum nu mai esti pana la 18. Dupa care incepem sa ne punem alte probleme, cum ar fi - e suficient sa stie sa scurme in pamant ca sa gaseasca la intamplare un cartof? Nu e mai bine sa il invat sa si planteze un cartof? In mod eficient? Dependenta unui copil uman de parinti creste pe masura ce complexitatea lumii umane creste.
Nevoia noastra, ca mamifere, de a face sex insa nu se schimba; consecintele imperecherii fara a utiliza discernamantul, insa da. Pentru ca un copil nedorit nu e un pisoi care moare de foame pentru ca la trei luni nu stie sa vaneze. Un copil nedorit sau neplanificat va creste, pentru ca nu il vom lasa sa moara - si va creste intr-un adult care va produce mai multi copii nedoriti.
Revenind, in 'bula' mea sunt numai oameni care cred ca e OK sa ne facem placerile, sau sa raspundem unei chemari naturale, dar daca ambii parteneri nu accepta consecintele, ne cam ia mama naibii, si pe consecintele placerii noastre... si mai rau.
Cat despre obezitate si pornografie, sotul meu radea cu lacrimi, zicand - pai mi-e asa de mila de ala, (sau de aia) care se uita la pornache tot timpul, si chiar crede ca toti oamenii arata a...Cine iti place tie, Tom Hiddleston? Sau cine imi place mie (Taylor Swift, ahem), si in drumul scurt catre magazin, ca sa isi cumpere mai multe servetele si mai mult lubrifiant, da la tot pasul de oameni normali. Mai mici, mai mari, mai cu sani, mai fara, mai cu fund frumos, mai fara, se urca in pat cu cineva real si ala nu are un penis de 23 de centimetri, sau sani perfect egali si rotunzi, iti dai seama ce trauma?
Ala/aia nu mai iese in viata lui din casa, thank fux for Carrefour home delivery :D
Bun, de frumusete am zis si eu ca e o chestie subiectiva, problema incepeam s-o am la ideea ca sanatatea si numarul de kilograme n-ar fi corelate. Pentru ca sunt, sa fii supraponderal (sau anorexic) nu e sanatos.
Când pe Republica sunt 25 de comentarii, la același articol postat în Fb sunt 100. Pe Adevărul e și mai frumos, se dau și plusuri și minusuri. Păreri că ale mele sau ale dnei Zamfir au să zicem 2+/10-.
Cred insa ca aici scopul ar fi sa le spui copiilor ca ce se vede in pornache e fals, pentru ca sincer e intimidant si pentru baieti si pentru fete. Pentru fete, pentru ca desi nu sunt perfecte, actritele de filme porno sunt departe de o medie, si filmele porno normalizeaza niste chestii care in realitate se intampla rar. Nu ma apuc sa descriu dar, cred ca stiti ce vreau sa spun :)
(Nu ma intelegeti gresit, sunt departe de prude, si cred ca fiecare om are kink-ul lui - atat vreme cat gaseste un partener cu care sa se bucure de acel kink, it's all good, fie ca e BDSM sau, eu stiu, pantofi rosii, good luck, have fun.)
Iar pentru baieti, e intimidant sa il vezi pe un nene care nu numai ca are un penis imens, dar e si erect 45 de minute. Daca nu iti spune nimeni - mai Gigel, aici e ca in Avengers, ala nu zboara de adevaratelea, e cu taiat si montaj, evident ca esti timorat.
In plus, creezi perceptii ciudate pentru ambele sexe - de aceea cred ca putem vorbi despre pornache dupa ce am stabilit ca e film; e entertainment; e 90% fals. Daca ambele sexe inteleg asta, e suficient. Daca nu vorbim cu ei despre asta, mai ales acum, ca incep sa vada chestii adult mult mai devreme, multi or sa creada ca sunt Batman, sau ar trebui sa fie (exagerez, evident, dar cred ca argumentul e clar.)
Ori foarte putini parinti sau profi intra in aceasta discutie. In adolescenta timpurie, primul meu prieten avea pe perete un poster cu Sylvia Saint, si amandoi radeam cu lacrimi cand tatal lui intra in camera sa ne verifice la, ahem, teme (adica sa vada de ce e atat de...liniste...), si sa facea rosu-verde-albastru la fata.
Era evident ca omul stia cine e gagica, si nu era chiar in filme mainstream :P dar ii era jena sa admita ca stie cine e, si sa ii spuna sa dea posterul jos :) Si tatal era chiar un tip extrem de destupat la minte, insa ii era rusine sa recunoasca faptul ca si el...ma rog, o mai vazuse pe domnisoara respectiva, in ipostaze mai putin imbracate decat cea in care poza in poster.
Adolescenta e a perioada dificila si pentru adolescent, si pentru parinti - cat de multa libertate ii dai fiului sau fiicei tale? Prea multa, si shit happens. Prea putina, si shit happens anyway. E o perioada in care parintii merg pe o sarma foarte subtire, si nu toti sunt pregatiti (nu stiu/nu pot) sa o faca. Teama reciproca de a fi judecat este mare, in familie.
De aceea ar trebui sa existe o entitate neutra (profii de biologie, psihologie, sau dupa cum bine spuneati, dirigintii) care sa discute despre aceste chestii. Sunt profii neutri? Uniii da, altii nu - insa, ca si medicii, ce cred ei, personal ar trebui sa nu conteze.
Cat despre selection bias, ca de aici pornisem (scuze, de aici porniram, dar...) e super greu de evitat. De aceea petrec timp pe Republica, sau The Guardian, si nu pe Adevarul sau Facebook, de exemplu. Nu pentru ca mai iau cate un like, ci pentru ca, din cand in cand, mai dau si de persoane cu care imi place sa am o discutie in contradictoriu in care nu zboara insultele precum porumbeii in Piazza San Marco.
Si forumul acesta nici macar nu e moderat cum trebuie. Imi place sa ma cert cu dumneavoastra, de exemplu :) Culmea, forumul Republicii e self cleaning, in a sense. Au disparut Ietam Cano, fc, multi ciudati pe care il filtreaza comunitatea, nu moderatorul. Si asta e un fel de selection bias, dar...
Cred ca la ultima chestie la care am participat pe Adevarul, nu numai ca am primit -10, dar cineva a raspuns cu - Si de aia femeile nu trebuiau sa fie trimise la scoala, ca de aia nu mai faceti nici copii, nici ciorba (ciorba mea este fantastica, it brings all the boys to the yard). Ba chiar am avut unul care mi-a scris ca sunt, citez - homalau undercover :D Asta a fost argumentul. Nu a discutat nimic din ce spusesem, homalau undercover si punct.
Glumesc, dar observ ca suntem de acord destul de des, totusi. Oricum, the feeling's mutual.
Da, selection bias e greu de evitat... pentru noi, Pentru un om de stiinte socio-umane n-ar trebui sa fie.
Nu vă bucurați prea repede, că apare acuși un domn foarte furios. Prietenii știu de ce...
Așa că, toate bune si frumoase, avem teorii înălțătoare, dar hai sictir!
Articolul asta il citesc probabil careva sute de oameni, în timp ce idioțenii cu elgegebei și zeii invizibili sunt împinse de algoritmi și boti si dezbătute pe feisbuc de zeci de mii de creiere prăjite din ambele tabere.
Putem implica vloggeri, influenceri, vedete să-l promoveze și/sau chiar să prezinte câte un episod.
Un astfel de canal ar fi util nu doar copiilor, ci și multor adulți. Informația este răspândită prin promovare și nu prin constrângere, iar dacă va fi de calitate și bine prezentată, va rămâne acolo pentru multe generații.
Cât despre oamenii care se opun, nu au decât să se opună în continuare. Lumea poate merge mai departe și fără ei.
Pana și animalele au tot felul de reguli și ritualuri care par absurde dpdv fiziologic, însă au legătură cu evaluarea partenerului, interacțiunile sociale, comunicare, atașament, etc.
Și aș spune, să evite acele situații când NU se transformă în DA orice ar face ( fata singură cu băiatul ). Ce nu va place dar e perfect adevărat, o fată poate fi constrânsă la sex și de propriile senzații, declanșate de mângâieri mai insistente deși rațional NU vrea. Plus un pic de forță fizică.
Eu mi-am inceput viata sexuala foarte devreme, cu un baiat de varsta mea - am fost intr-o relatie de lunga durata, am experimentat, am invatat sa radem de 'ratari', sa ne respectam unul pe celalalt, am invatat sa cautam si sa vorbim despre ce ii place partenerului/partenerei , sa ne oprim atunci cand ceva nu ii place, multe chestii care nu tin de fiziologia actului sexual.
Si da, evident ne-am despartit, eram mult prea tineri ca sa sustinem o relatie forever, si nici unul dintre noi nu voia sa se insoare/marite la 18 ani.
Evident ca a durut, despartirea, dar orice despartire doare. Insa nu ne-am certat, nu ne-am invinuit sau umilit unul pe celalat, si amandoi am iesit din acea relatie cu incredere in noi, cu notiunea clara ca asa ar trebui sa fie relatiile - incredere, caldura, intimitate, experimentare, mult umor.
Si mai ales, am iesit din acea relatie sanatosi din punct de vedere fizic, fara accidente, pentru ca da, diriginta a invitat un ONG sa faca treaba aia cu pusul prezervativului pe o banana.
Educația sexuală nu e despre exacerbarea fanteziei ci despre realitate.
Nu e vorba de a-si alege partenerii după criterii ci de a n-o începe la întâmplare, primul venit, primul servit.
Copiii sunt inocenți însă vine vremea când nu mai sunt. Exemplul perfect e filmul " Laguna albastră ". Educația sexuală e despre ce ar face când își pierd în mod firesc inocența, la vârsta dictată de natură.
Care legiuitor să închidă o pagină de internet? Cu libertatea de exprimare cum rămâne? Da, ale pedofililor. Dar cele porno? Nici nu pot cere buletinul
"Treaba parintilor si a profesorilor e sa-i invete sa judece cu mintea lor". Absolut corect. Dar și mintea se dezvoltă. Însă corpul o face mai repede.
"Sexul va fi o chestiune logica lipsitade emotii. Vor stii totul din scoala si nu va fi nimic de drscoperit imprruna". Ei, dar când vine dragostea...și vine! Ce-i de descoperit împreună? Fiecare pentru celălalt, pasiuni, plăcerea de a fi împreună, etc. Fiindcă educația sexuală e despre cum să conduci fără accident, școala de șoferi. Mașina, plăcerea de a șofa, și toate drumurile frumoase făcute cu ea vin mai apoi....
Sunt de acord că modul în care ne raportăm la sexualitate ține foarte mult de cultură și nu cred că este nici simplu și nici ușor să schimbăm cultura. Dar am făcut ceva progrese în ceea ce privește psihologia în ultimele decenii și ar fi păcat să nu încercăm măcar. Chiar dacă efectele se vor vedea peste 100 de ani, cred că este important să începem să învățăm câteva lucruri fundamentale despre cum funcționăm în jurul sexului.
Cum spuneți și dvs., nu ține totul de biologie, deci anumite aspecte pot fi îmbunătățite. Iar pentru asta este important să învățăm să facem sex într-un mod mai conștient.
Insa tine cont si de faptul ca si culturile sunt supuse selectiei naturale. Iar culturile in care nu se face sex sau se face prea putin si prost au disparut, probabil fara a lasa urme. Din motive evidente as zice :D