Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Pelerinaj electoral: În căutarea votului pierdut

pelerinaj - politica

foto Inquam Photos / Simion Sebastian Tataru

Dacă alegerile ar fi fost câștigate cu metanii, am fi avut deja un sinod prezidențial în loc de un scrutin electoral. Candidații la președinție, cuprinși fie duhul smereniei, fie de febra sondajelor, s-au transformat subit în mari căutători ai credinței… și ai voturilor.

Lavinia Șandru și evlavia gastronomică

Lavinia Șandru ne demonstrează că drumul spre mântuire trece prin trapeza mănăstirii. Smerită, dar nu pe stomacul gol, candidata a ales să-și manifeste evlavia în fața unui borș de post și a unei tocane monahale. Întâlnirea cu pelerinii și călugării a fost, desigur, o experiență „binecuvântată”, mai ales când e încadrată de un unghi bun de poză și un mesaj generos pe Facebook. Căci, se știe, lumina credinței strălucește cel mai bine prin lentila camerei foto.

Lasconi și crucea de la Obor

Elena Lasconi a purtat un dialog plin de compasiune cu o bătrânică văduvă, înconjurată de credincioși la ieșirea din biserică. La gât, două cruci – una mare, alta mică, ca să nu existe dubii că ortodoxia bate la dublu. Totuși, candidata ne liniștește: nu e „extrem de religioasă”, doar crede în Dumnezeu strategic, cu o aură ecumenică. Cu părinți penticostali, un frate în Australia și o fiică de stânga, Lasconi vrea să demonstreze că diversitatea duhovnicească nu o împiedică să fie un exemplu de dreaptă credință. Ba chiar își asumă religia cu hotărârea cu care își schimbă lănțișoarele pentru crucea cumpărată de la Obor.

George Simion și mântuirea prin tandrețe

Căutarea lui George Simion după lumina divină s-a transformat într-un reality show conjugal. La Mormântul Sfânt, între o rugăciune și o sărutare tandră pe creștetul soției, liderul AUR și-a asumat rolul de „urmaș” al lui Călin Georgescu – un fel de succesiune apostolică între populiști. Însoțit de un antreprenor controversat și de un ghid inspirat, Simion s-a arătat profund impresionat de poveștile locului, de parcă întreaga istorie biblică fusese scrisă pentru a-l pregăti pe el, viitorul păstor al națiunii.

Crin Antonescu și Ortodoxia bizantină de campanie

De departe cel mai aplicat la capitolul marketing duhovnicesc, Crin Antonescu nu s-a limitat la lumânări și închinăciuni. A mers direct în Bucovina, acolo unde Ortodoxia vine la pachet cu peisaje pitorești și moaște la tot pasul. Înconjurat de înalte fețe bisericești, a fost filmat într-un montaj solemn, acompaniat de muzică bizantină și un discurs despre „România, înainte!” – căci, evident, credința e mai puternică decât ideologia, dar e și un decor perfect pentru o campanie electorală bine regizată.

Alegerile prezidențiale – sau cum să câștigi Împărăția Cerurilor și Cotroceniul în același timp

Lupta electorală s-a transformat într-o competiție pentru har. Fie că postești strategic, porți cruce de la Obor sau îți regizezi pelerinajul ca pe o telenovelă, un lucru e cert: dacă religia nu e decor, atunci sigur e un filtru bun de campanie.

România, înainte – dar să nu uităm să aprindem o lumânare și pentru democrație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • mg check icon
    ..lumânarea aia o aprindem la "Pentru Vii" sau la "Pentru Morți"..?
    • Like 1
  • Este o realitate. Și nu numai în prezent. Este o constantă a epocii postrevoluționare. De la Iliescu până la Ciolacu &comp. toți se pozează, evlavioși, cu fețele bisericești și cu enoriașii. Problema este că acești „mari credincioși, sunt convins, nu au citit Biblia , ca să nu mai vorbesc de o minimă cultură teologică. Ca și în politică sunt personaje lipsite de o cultură generală serioasă iar despre cultură politică sau filosofie politică putem afirma , fără îndoială, că le lipsește cu desăvârșire. La o întrebare simplă ce este ortodoxia - sunt convins că toți acești evlavioși, în cel mai bun caz nu ar răspunde iar dacă s-ar aventura într-un răspuns fie ar spune niște banalități , în cel mai bun caz, fie ar spune niște gogomănii.
    • Like 1
    • @ Ion Podocea
      Și mai e ceva: cum de popii permit ipocrizia în fața celor sfinte? Și popii și "enoriașii" sunt niște farisei. Singurul sfânt, pentru unii și ceilalți, este banul, ochiul dracului, atât de mult adorat.
      • Like 3


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult