(Foto Guliver/Getty Images)
Așa cum am observat în articolul anterior, maximum 10% din randamentul capitalurilor firmelor active în România în ultimul deceniu este datorat unor acțiuni interne, în timp ce aproximativ 90% este alimentat prin factori externi. Randamentul capitalurilor s-a dublat în România ultimului deceniu, dar acesta nu este uniform distribuit în rândul mediului de afaceri (jumătate înregistrează un randament negativ, iar profiturile superioare se observă cu preponderență la marile companii) și nu bonifică suficient riscul de țară și al mediului de afaceri privat! Astfel, randamentul capitalurilor a crescut în ultimul deceniu, dar nu pentru toți și nu suficient de mult având în vedere riscurile și impredictibilitatea din România! În acest articol vorbesc despre implicațiile puternic negative pe care randamentul insuficient al capitalurilor îl are asupra limitării dezvoltării firmelor active în România.
Așa cum orice organism are nevoie de apă pentru viață, așa orice companie are nevoie de capitaluri pentru a se dezvolta. Iar capitalurile vin din două surse — împrumuturi + capitaluri proprii. În articolul intitulat Creditarea companiilor – încotro? publicat pe 20 Mai 2018 pe blogul meu, am explicat cauzele intermedierii financiare scăzute din România (mai exact, de ce firmele au o bancabiliate redusă, ceea ce îngreunează accesul la împrumuturile de la instituțiile de credit). De asemenea, în articolul intitulat Creditul comercial – aici sunt banii dumneavoastră!, publicat pe 11 Noiembrie 2018 pe blogul meu, explic apetitul ridicat al companiilor pentru creditul furnizor (și care sunt efectele puternic negative ale acestui comportament). În aceste două articole explic îndatorarea excesivă a companiilor active în România pe lanțul comercial al creditului furnizor, prin extinderea termenelor de plată către partenerii de afaceri. În contrapartidă, capitalurile proprii rămân mici și insuficiente pentru creșterea imunității și a competitivității companiilor active în România. Acest fenomen este analizat pe larg în articolele publicate pe blogul meu în 7 Octombrie 2018 (Decapitalizarea companiilor românești), 14 Octombrie 2018 (Supraîndatorarea companiilor) și 21 Octombrie 2018 (Pierderea independenței financiare). Am argumentat că aceste fenomene reprezintă principalele cauze care ne fac să fim mult mai vulnerabili în față următoarei recesiuni, așa cum reiese în articolul publicat pe 17 Februarie 2019 (Romania SRL — 10 semnale de alarmă care arată că suntem mai vulnerabili).
Am enumerat aceste articole pentru că aici regăsești pe larg toate argumentele care explică consecințele puternic negative ale capitalizării modeste a firmelor, cauzate în cele din urmă de randamentul insuficient pentru acționari. O să insist aici asupra celor două variabile esențiale care determină rata de creștere sustenabilă a unei companii pe termen lung — randamentul capitalurilor și procentul de reinvestire al profiturilor în companie! Tehnic, această idee este explicată în următoarea ecuație:
SGR=ROE×(1−DPR)
SGR (ENG. SUSTAINABLE GROWTH RATE) = rata sustenabilă de creștere a unei companii pe termen lung
ROE (ENG. RETURN ON EQUITY) = randamentul capitalurilor proprii, obținut prin împărțirea profitului net la nivelul contabil al capitalurilor proprii
DPR (ENG. DIVIDEND PAYOUT RATIO) = rata de distribuire a dividendului, obținut prin împărțirea dividendului la nivelul profitului net contabil
Această ecuație simplă arată un adevăr economic cert — un randament insuficient al capitalurilor (ROE scăzut) cuplat cu un nivel ridicat al distribuirii dividendelor (DPR ridicat), determină un nivel foarte mic al ratei sustenabile de creștere a companiilor. Efectele asupra dezvoltării întregii națiuni sunt puternic negative, deoarece numai un mediu de afaceri performant și competitiv poate sta la temelia unei țări dezvoltate. Firmele plătesc impozit pe profit, venit, contribuții sociale sau TVA, venituri fiscale din care se susțin toate serviciile și cheltuielile publice. Firmele plătesc salarii, din care se alimentează consumul și care antrenează mai departe producția domestică. Firmele distribuie dividende și remunerează munca prin salarii, care susțin economisirea ce finanțează investițiile din economie. Firmele fac exporturi și duc mai departe branduri românești în toată lumea, aducând valută în țară și întărind moneda națională. Firmele investesc în cercetare & dezvoltare (eng. R&D, Research & Development), prin care se generează progresul tehnologic și se schimbă viețile noastre, ale tuturor. Și atunci când firmele nu generează un randament suficient pentru acționarii acestora, aceștia din urmă își pierd interesul dezvoltării afacerii, și își prioritizeaza propriul interes al lor și al familiei acestora. Atunci majoritatea devin egoiști și o națiune rămâne mică!
Pe de o parte, în ultimele două articole am demonstrat că randamentul capitalurilor este insuficient având în vedere riscurile multiple din România. Pe partea cealaltă, rata de reinvestire în companie a profiturilor a scăzut dramatic în România ultimilor 2 ani. Analizând structura de capital a tuturor companiilor active în România pentru perioada 2008–2017 (vezi tabelul 1), observăm că orientarea companiilor către distribuirea de dividende a predominat în dauna capitalizării acestora prin majorarea capitalului social. Aceasta a determinat o distribuire netă de dividende în fiecare an, ceea ce determină scăderea gradului de capitalizare cuplat cu, evidend, creșterea gradului de îndatorare (orientat către creditul furnizor). Cifrele ilustrate în tabelul următor ilustrează foarte clar acest aspect:
(clic pe imagine pentru a mări)
(clic pe imagine pentru a mări)
(clic pe imagine pentru a mări)
CONCLUZIE
Analizând cifrele anterioare, observăm că dividendele distribuite în anul 2016 reprezintă egalul dividendelor cumulate în perioada 2008–2015 și peste 30% comparativ cu profitul net consolidat în anul 2016, în timp ce anul 2017 înregistrează o dublare a dividendelor comparativ cu anul anterior și de două ori peste profitul cumulat în același an. Practic, aceasta determină o decapitalizare masivă a companiilor active în România, gradul de acoperire al activelor prin capitalurile proprii scăzând de la 35% (anul 2008) la doar 25% (anul 2017), respectiv cel mai scăzut din Europa. Rata de distribuire a dividendelor raportată la profitul obținut în ultimii doi ani (perioada 2016–2017) este aproape 200% (la fiecare 1 Leu profit se distribuie dividende de 2 Lei), ceea ce nu poate însemnă decât două lucruri:
- o mare parte din profitul reportat și nedistribuit este acum orientat către divindede, făcând firmele mult mai dependente de accesul la finanțarea externă și fluctuația costului de capital;
- dinamica dividendelor declarate din ultimii doi ani reflectă evaziunea fiscală imensă din trecut, în sensul că aceste dividende au fost plătite în trecut (avansuri nejustificate) dar acum sunt reglate în trezorerie prin declararea fiscală, aspect favorizat de nivelul foarte scăzut al impozitului pe dividend.
CONCLUZIE, ȘI MAI PE SCURT
Companiile active în România reinvestesc puțin capital, obținând ulterior un randament modest al acestora. De aceea, firmele româneși nu sunt competitive și majoritatea acestora rămân mici și nu se dezvoltă! Vârsta medie a firmelor active în România este de doar 10 ani, un mic copil pe lângă ce se întâmplă în țările dezvoltate din Europa!
Articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iacata cine au fost specialistii care au transformat Romania din socialista in capitalista timp de 30 de ani!
Cine are impresia ca politicienii castiga alegeri pentru ei e cel putin naiv ,absolut toate alegerile costa foarte mult capital financiar si de regula cei care il platesc sunt tocmai cei ce vor sa aibe acces la fonduri publice.adica securistii vechi si noi ,imbogatitii dupa revolutie.
Asa ca capitalul privat serios in Romania va aparea doar atunci cand o firma gandeste sa nu mai faca afaceri cu statul pentru a-si mari capitalul ci va gasi metode de a isi extinde afacerile si in afara Romaniei.
Politicienii nu vor rupe niciodata cercul asta deoarece numarul ticalosilor este mai mare decat al celor cinstiti,dupa cum vedem e demonstrata de 30 de ani .
Cercul vicios poate fi rupt doar de noi cei care nu facem politica ,inclusiv oameni de afaceri corecti intr-un singur mod.
Iesim in strada toti eventual facem greva generala si cerem o lege ,doar una .
Ca parlamentarii sa voteze transparenta miscarii banilor care intra in trezoreria partidelor pentru finantarea campaniilor electorale.
Din pacate nu vad prea curand sa se intample lucrul asta .
Daca aceasta lege ar intra in vigoare poate ca cei din spatele politicienilor se vor gandi si la alte metode de a face afaceri nu doar din banul public dar cum bine vedem ei se bazeaza pe lipsa de reactie a romanilor ,pe ticalosia multora care nu vad mai mult de propria plapuma si de ce nu chiar pe lipsa endemica de educatie din randul populatiei.
Ce sper eu e sa nu semanam cu vreo tara latino americana cam ca Mexic unde un partid de guvernamant corupt PTI a stat la putere 71 de ani cu toata democratia lor .si dupa ei a venit alt partid corupt cam 10 ani .
1. Capitalul inițial a fost constituit din firme de comerț exterior ale fostei securități sau/și din cumpărarea la prețuri sub evaluate unor bunuri mobile și imobile aparținând fostului stat socialist.
2. Acumularea de capital s-a realizat prin lobby politic și acțiuni ilegale asimilate corupției.
3. Se angajează să plătească statului român o sumă în valoare de cel puțin 10% din activele firmei în termen de maxim 3 ani.
4. Se angajează ca pe o perioada de cel puțin 10 ani nu va participa la angajarea de lucrări de orice fel cu bani publici.
Pentru restul de achiziții ilegale de valori publice ( fără creare de locuri de muncă, investiții exclusive în valori personale ) nu se aplică amnistia acestea urmând să intre sub incidența legii penale.
1-Dan Voiculescu recunoaste ca a luat banii in scopuri de creare locuri de munca in Trustul Intact de la vechea securitate .
2-Da la stat 10 % din active in 3 ani
3-Se angajeaa 10 ani sa nu participe la licitatii pe bani publici
In cazul ca miracolul se intampla dumneavoastra propuneti de fapt un moment zero de acumulare de capital autohton de la care toate firmele sa plece dupa o asemenea lege de amnistie fiscala.
In cazul asta ar fi corect sa punem pe picior de egalitate unul care a acumulat ilicit capital timp de 30 de ani (chiar daca a creeat locuri de munca ) cu o firma care de abia se apuca sa acumuleze capital in mod cinstit?
Cum îi va avantaja acest lucru pe cei care „de abia se apuca sa acumuleze capital in mod cinstit” ?!?
Intai le luam banii alora care au acumulat ilicit capital, cu ajutorul institutiilor ca DNA si dupa aia o putem lua de la zero.
A da amnistie fiscala unuia ca Voiculescu sau Dragnea mi se pare o mare grosolanie.(ca sa fiu elegant in exprimare)