Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Medic: Pentru că bucureștenii donează prea puțin, sângele care alimentează cele peste 50 de spitale din Capitală vine din Ploiești, Buzău, Pitești, Slobozia și Galați

Donatori de sânge

Foto: Alexandru Bușca/Inquam Photos

Imaginează-ți un copil care a suferit un accident de mașină. Poate e chiar al tău și poate are o grupă rară de sânge. Imaginează-ți că salvarea lui depinde de colecta de sânge existentă la spitalul la care ajunge. Imaginează-ți prietenul cel mai bun care suferă de o boală rară și a cărui viață depinde de transfuzii de sânge făcute cu regularitate. Imaginează-ți bunicul care face dializă. Și apoi imaginează-ți un Centru de Transfuzie Sanguină, din cel mai mare oraș al țării în care locuiești, ale cărui holuri sunt aproape în permanență goale. Imaginează-ți disperarea medicilor din spitale care realizează înainte de tine că următoarea urgență nu poate fi neapărat și următoarea viață salvată. Pare un scenariu de film? Ei bine, este doar România, țara unde viața bate filmul.  

În fiecare an la Centrul de Transfuzie Sanguină din București vin să doneze sânge în jur de 17.000 de donatori inițiali (cei care fac asta o singură dată) și aproximativ 10.000 – 12.000 de donatori fideli care donează de 2-3 ori pe an. Par niște cifre importante ca mărime la o primă vedere, dar dacă ne gândim la populația potențial donatoare existentă doar la nivelul Bucureștiului, ar trebui să comparăm cu 1.067.047 de oameni cu potențial de a deveni donatori. Desigur, poate nu toți dintre aceștia sunt eligibili, însă diferența între ce s-ar putea face și ce se face de fapt, este imensă. O matematică elementară ne spune că dacă numai 10% din acest milion de oameni ar dona sânge, s-ar aduna aproximativ 100.000 de donatori anual, adică mai mult decât dublu față de donatorii din prezent ai Centrului de Transfuzie din București. Mai mult decât atât, conform oficialilor de la Centru, această sumă ar putea acoperi cererile spitalelor care ajung la ei.

„Vin doar dacă au o problemă!”

Exceptând cazul Colectiv pe care ni-l amintim cu toții când oamenii s-au mobilizat într-un mod extraordinar și când s-a înregistrat un număr record de donatori, atât la Centrul din București, cât și în țară, ei bine în mod normal oamenii se mobilizează doar dacă au o problemă personală. La noi nu există acest obicei, această rutină sănătoasă de a dona sânge fără să existe o nevoie directă a donatorului, nu ne este familiară. Suntem cel mult donatori de ocazie. „80% dintre donatorii inițiali vin să doneze sânge doar dacă cineva drag lor are o problemă. Donează o dată și apoi nu se mai întorc sau cei care se întorc sunt foarte, foarte puțini, și o fac doar la nevoie, în urma unei probleme concrete, nu au o conduită și o continuitate în acest sens.”, spune Doina Goșa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină din București.  

De unde vine sângele și unde se duce?

Din păcate, în cele mai dese situații, sângele din spitalele din București nu vine de la bucureșteni. Oricâte campanii de informare ar exista și oricând de puternice ar fi ele, se pare că nu sunt suficiente pentru o mobilizare eficientă, pe termen lung. Oricât s-ar scrie pe temă, oricâte semnale de alarmă s-ar ridica, istoria ne spune că doar o tragedie națională ne face să fim conștienți și poate nici atât, dar măcar ne ridică din fotoliile noastre comode și ne lasă să suportăm cu stoicism o înțepătură o dată la ceva vreme. În acest moment, în București, sângele vine din alte orașe: „Asigurăm cu greu nevoia de sânge a spitalelor și numai cu ajutorul centrelor de transfuzie din apropierea Bucureștiului: Ploiești, Buzău, Pitești, Slobozia, Galați. Uneori ajungem chiar și la Bacau, Slatina, Brăila și mai departe”, mai spune Doina Goșa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină din București. În același timp, există peste 40 de spitale publice în capitală dintre care 14 spitale sunt de urgență, 3 sunt spitale pentru copii, la care se mai adaugă și 10 – 12 spitale private. În total sunt peste 50 de spitale mari consumatoare de sânge și toate se aprovizionează de la același centru de transfuzie. „Vă dați seama de gravitatea situației?”, mă întreabă Doina Goșa. Nu, cel mai probabil că nu, atâta timp cât încă refuzăm să vedem că asta ne afectează pe toți, în mod direct.

„Nu este treaba mea!”

De câte ori ți s-a întâmplat să vezi gunoi pe stradă și să nu-l ridici, pentru că nu tu ai fost cel care l-a aruncat acolo? De câte ori ai trecut pe lângă oameni care se certau zgomotos și ai ales să nu te implici, pe motiv că nu e treaba ta? De câte ori ai așteptat să ți se dea sau să rezolve alții mai rapizi, competenți, problemele celor din jur sau problemele tale? „Oamenii sunt reticenți cu privire la donare din diferite motive, unele mai banale decât altele: teama de ac, timp pierdut la centru... Dar cei mai mulți consideră că nu este problema lor, atâta vreme cât nu au bolnavi apropiați care necesită sânge. Se așteaptă mereu o rezolvare din partea altcuiva, să rezolve guvernul, nu sunt facilități suficiente, nu este treaba mea! Există multe probleme cu care ne confruntăm și eu cred că cea mai importantă este mentalitatea oamenilor care se regăsește în toate structurile, inclusiv la nivelul autorităților.” 

Conform datelor de la centru, colecta de sânge a crescut în ultimii 5-6 ani cam cu 2000 de pungi de sânge pe an. „Dacă în 2011 recoltam 41.000 de unități de sânge, în 2016 am numărat 53.727 de unități de sânge recoltate.”, spune doamna Goșa. Dar și creșterea nevoii de sânge a crescut... numărul bolnavilor de cancer este în creștere, se dezvoltă din ce în ce mai mult chirurgia de vârf (se înregistrează tot mai dese transplanturi de ficat sau de măduvă, intervenții complicate pe cord), au apărut secții noi în spitale consumatoare de sânge. Timp în care la nivel național nu s-a depășit de ani de zile procentul de 2% din populație care donează sânge.

„Sângele nu se face în laborator”

O problemă de mentalitate, dar și o lipsă de informare. Am lângă mine oameni care nu știu nimic despre nevoia de sânge, despre situația din spitale sau oameni care pur și simplu nu și-au pus niciodată problema donării de sânge, oameni care nu știu ce trebuie să facă și unde să meargă pentru a dona sânge. „Cred că este nevoie de campanii de sensibilizare și promovare în rândurile populației, astfel încât oamenii să înțeleagă importanța donării de sânge, că el nu se face în laborator, iar lipsa sângelui duce la moarte. În momentul în care oamenii vor înțelege că o pungă donată salvează 2 sau chiar 3 vieți eu cred că nu va mai conta pentru ei 2 ore pierdute la cozi, o înțepătură de ac sau un asistent plictisit la centru care afișează o atitudine care deranjează, căci da, mai sunt și astfel de cazuri. Dar totul e să vrei să faci și tu un efort. Unul vital”, afirmă Doina Goșa.  

Lipsa de personal, o altă cauză pentru care lucrurile merg greu

În același timp, la Centrul de Transfuzie Sanguină din București se lucrează cu mai puțin de jumătate din personalul care ar fi necesar conform normativelor în vigoare. „Oamenii lucrează cât pentru doi în fiecare post, lucrează și cu publicul și de cele mai multe ori sub presiune! Există zone în care nu exista personal deloc, nu mai vorbesc despre promovarea donării! În mod normal ar trebui să existe personal specializat în comunicare pentru a promova donarea de sânge, dar în momentul de față promovarea o facem tot noi, apelând la câte un ONG sau la media, când colecta începe să scadă sub nivelul admis, așa cum s-a întâmplat și zilele acestea! Dar nu putem numi toate aceste acțiuni ca fiind adevărate campanii de informare. Nu, sunt cel mult un strigăt de ajutor cu răspuns punctual la o anumită situație. Nu funcționează pe termen lung!” , spune directoarea centrului.

„Este ușor să devii donator cu condiția să fii sănătos și odihnit.” Care sunt condițiile?

Pentru cei care n-au aflat încă, nu oricine poate dona sânge. Eu n-am făcut-o niciodată, este unul din marile mele regrete. Oricât m-am străduit, n-am reușit să îndeplinesc toate condițiile necesare, n-am atins numărul minim de kilograme niciodată, printre altele. Iată deci, ce e bine să știți dacă v-ați hotărât să donați:

  • Poate dona orice persoană cu vârsta cuprinsă între 18-60 de ani cu o greutate peste 50kg, cu puls regulat (60 -100 bătăi/minut) și o tensiune arterială sistolică între 100 şi 180 mmHg;
  • Donatorii să nu fii suferit în ultimele 6 luni intervenții chirurgicale, nici măcar banalele intervenții la dentist;
  • Nu pot fi donatori femeile însărcinate, în perioada de lăuzie sau în perioada menstruală;
  • Cu cel puțin 48 de ore înaintea donării să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice;
  • Persoanele aflate sub tratament pentru afecțiuni ca hipertensiune, boli de inimă, boli renale, boli psihice, boli hepatice sau boli endocrine, nu pot dona;
  • Donatorii nu trebuie să aibă sau să fi avut următoarele boli: hepatită (de orice tip), TBC, sifilis, malarie, epilepsie și alte boli neurologice, boli psihice, bruceloză, ulcer, diabet zaharat, boli de inimă, boli de piele (psoriazis, vitiligo), miopie severă sau cancer.

Pe website-ul Centrului de Transfuzie Sanguină din București aveți la dispoziție informații complete, precum și un număr de telefon, ca să nu bateți drumul degeaba. Atenție și la programul de caniculă, în perioadele cu temperaturi ridicate programul în care se poate dona sânge este mai scurt cu aproximativ 2 ore. Așadar da, vă îndemn încă o dată și eu să mergeți să donați. Și să o faceți cu cea mai mare responsabilitate, să o faceți cu regularitate, să nu fiți doar donatori de ocazie. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Recomand celui care a scris acest articol dar și celor care au putere de decizie în motivarea populației spre a dona sânge, să doneze de cel puțin 4 ori la rând. Va vedea că stă la niște cozi bunicele și asta e demotivant. Nu îți vine să mai mergi altădată. Cunoștințele care au nevoie de sânge, apelează la prieteni. Aceștia se mobilizează și duc sarcina la bun sfârșit. Dar aceștia sunt cei norocoși. Ce fac autoritățile în schimb, pentru a motiva populația? Vă zic eu. Ca și donator fidel, nu văd nici o mișcare din partea autorităților pentru a motiva oamenii să doneze. O parte din donatori, donează din interes și interesul este MIC (70 LEI interesează doar populația cu venituri sub medie). Altă parte din donatori donează din dorință. Deși sunt voluntari și bine intenționați, sunt foarte putini cei de acest fel. Restul donează pentru cineva și aici autoritățile nu au nici un merit.
    Autoritățile au interesul să își țină populația sănătoasă, în concluzie, autoritățile ar trebui să facă mai multe să îi motiveze (cozi mai mici, timpi de așteptare mai mici, remunerație mai mare, program prelungit + în zilele de weekend).
    • Like 0
  • Conștiința civicã este cea care este,in România sau alte țãri ! Dar, la câți bani se sifoneazã in sistemul medical, oare nu s-ar putea gãsi niste fonduri speciale pentru recompensarea donatorilor si suplimentarea angajaților in centrele de transfuzie? Oare ,șefii centrelor de trnsfuzie s-au dus sã "batã cu pumnul" in masa ministrului sãnãtii? Pãi ,nu ! Important e sã avem motive de jelanie pe forumuri - cã n-avem sânge,vaccinuri,chimioterapice....aia si ailaltã. Asta e. In sistemul românesc, fuge cine poate,scapã cine are zile !
    • Like 1
  • Era, pana acum cativa ani, un obicei foarte sanatos: in marile intreprinderi, unde lucreaza peste 1000 oameni, se venea cu o statie mobila de recoltare. De ce s-a abandonat? Ne plangem, dar nu facem absolut nimic sa incurajam donarea. Eu am fost donator constant atata timp cat veneau la sediul institutiei si in 30 min eram gata. Am fost o singura data la Centrul de transfuzii si am stat peste 2 ore. Nu mai vorbesc de felul cum am fost tratat. De atunci m-am lasat pagubas. Poate veniti cu solutii nu numai sa plangeti pe umarul cititorilor.
    • Like 1
    • @ Ciulian Andrei
      Victor66 check icon
      Dar nu ti se facea rau dupa aceea? Nu te ducea cineva acasa?
      • Like 0
  • Am fost anul trecut, cam în perioada aceasta, pentru a dona sânge. Am văzut câteva anunțuri prin presă cum că nu mai e sânge prin spitale și am zis că ar fi normal sa dau o mână de ajutor. Am așteptat trei ore sa donez și nici nu vă spun cum se comporta personalul centrului respectiv de transfuzie cu donatorii. Conditii precare de igiena. Nu intru in detalii, știu ce am văzut, știu cum m-am simțit. Concluzia e ca voi mai dona sânge doar când nu voi vedea că lucrurile s-au schimbat și când personalul de acolo îmi va zâmbi, în fond, pentru un gest frumos pe care l-am făcut necondiționat.
    • Like 2
  • check icon
    S-a gândit cineva că la o populație deja îmbătrânită, plină de obezi, cardiaci, diabetici, etc .sunt automat puțini donatori viabili? Apoi, într-o societate în care fiecare îşi vede de a le lui într-o concurență mai mare sau mai mică de când lumea, de ce i-ar interesa pe oameni să piardă timp şi bani ca să doneze? Ca să ce? Care e pb.? Nu ne-am obişnuit că totul costă indiferent de motiv? Ia să fie donarea pe bani frumoşi (căci viața costă nu?) Ca la medicamente, căci nu s-a auzit ca o fabrică de medicamente să facă donații serioase şi constante deşi tot de viața oamenilor e vorba. De ce unii pot câştiga miliarde şi fraierii să doneze aproape pe gratis? Hai să terminăm cu ipocriziile în condițiile în care li se cere doar fraierilor să fie empatici iar potentaților doar dacă este imaginea lor în joc. Apoi ca şi în viață de milioane de ani rămân în viață cei puternici, sănătoşi şi norocoşi, aşa cum e normal.
    • Like 3
    • @
      check icon
      Excelente observații. Crude, dureroase, dar foarte adevărate.
      • Like 1
    • @
      Chiar asa, hai sa vedem un centru transfuzional sau niste statii mobile de recoltare finantate cu bani de la companiile farmaceutice! Dar pe bune, nu un os cu niste zgarci aruncat ca la milogi! Si sa plateasca si promo pentru donare de sange la TV, printre spoturile cu pastila minune care te vindeca de celulita, varice, retentia de apa si matreata... Si sa-l vad pe Arsinel cum pledeaza pentru donarea de organe...
      DISCLAIMER: am o persoana draga care depinde de transfuzii pentru a supravietui. traieste bine-mersi pentru ca a parasit Romania de mult. Cunosc bine cum functioneaza mecanismul. N-am voie sa donez (ma descalifica una dintre cerinte) dar port printre actele de identitate un card de donator de organe, daca o fi sa fie...
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult