Foto: Amalia Dascălu
E a doua zi de Paşte şi sunt trează de la 6. Am înroşit cinci ouă, din care vreo trei sunt crăpate. Le las aşa, că oricum nu le vede nimeni. Ele sunt singurul semn din casa mea care arată că e sărbătoare. N-a fost vreme de pască şi cozonaci. Anul ăsta, atâta mi-a fost Paştele. Şi cred că şi al altora a arătat la fel. N-am apucat să pregătesc nimic şi, deşi mi-a trecut prin cap să fac cozonaci pe la miezul nopţii, am decis că n-are noimă efortul. E al doilea rând de sărbători departe de acasă, în ciuda planurilor pe care le făcusem încă de la Crăciun.
A fost şi ziua mamei. Tot la telefon s-a petrecut şi asta. Sunt legată de familie şi oameni dragi cu mii de fire şi, deşi fac pe şmechera, să nu-i văd, să nu mă întâlnesc cu ei, să nu mă plimb desculţă prin iarba din spatele casei, e mai greu decât mă aşteptam. Sunt recunoscătoare că mi-s toţi sănătoşi, atât cât se poate, având în vedere condiţiile, însă pandemia asta mi-a luat ancora. Ies din casă ca să intru în maşină, ies din maşină ca să intru în redacţie, ies din redacţie ca să intru în maşină, ies din maşină ca să intru în casă. N-am avut norocul să mă prindă starea de urgenţă cu casa plină de familie. Glumiţele cu senzaţia de sufocare în casă cu restul familiei atât de mult timp mi s-au părut glumiţe până la un punct.
A fost o vreme când am luat şi eu la mişto coronavirusul. Senzaţia a fost că va trece repede şi o să ne vedem cu toţii de treabă. În mod clar m-am înşelat şi nu ştiu dacă vom mai fi aceiaşi oameni după ce ne vom fi întors la normal. Ce-o mai fi însemnând normalul acum.
Dar poate cel mai frustrant lucru acum e faptul că nu mai văd luminiţa de la capătul pandemiei. Când ni se tot spune că va fi bine dacă stăm în casă, dar îi vedem pe unii conaţionali petrecând la grămadă prin cimitire, pe stradă, pe oriunde, fără nicio măsură de protecţie, parcă se urcă la cap totul. Etnia e irelevantă în context, am văzut „blocada” spartă din toate părţile. Ba pe sistemul „las că mie nu mi se întâmplă”, ba pe ăla că „suntem noi mai şmecheri, nu ne poate face poliţia nimic”. Astfel de oameni o să ne ţină pe toţi ceilalţi prin case de o să-mi petrec eu şi Crăciunul la fel ca Paştele. Suntem o naţie care nu ştie să strângă din dinţi o dată, ca să fie bine a doua oară. Nu, noi facem după capul nostru, că ştim noi mai bine.
În timpul ăsta, autorităţile sunt clar complet depăşite de ce se întâmplă în jurul lor. Ies purtătorii de cuvânt (atunci când fac asta) ca nişte floricele şi ne împing sub nas câte un comunicat că totul e bine şi frumos, ca după jumătate de oră să se umple internetul de bâte, topoare şi bătăi. Ordine şi disciplină, clar. Incapacitatea autorităţilor de a gestiona situaţia şi incapacitatea unora dintre noi de a respecta nişte minime reguli de convieţuire pe timp de pandemie ne vor ţine în case până când o să ni se acrească şi nouă şi n-o să ne mai pese.
Trebuia să fiu la ţară la ora asta, să stau la o cafea cu ai mei, să-l filmez pe tata când face tradiţionalul grătar şi să mă alint pe lângă mama să-mi pună cafeaua din ibricul magic şi ciobit în tradiţionala cană cu palmieri, ciobită şi ea după ani de folosinţă. Trebuia să-mi întâlnesc nepoţii, care cresc pe zi ce trece de n-o să-i mai recunosc când i-oi vedea. Trebuia să fim cu toţii acasă, că aşa e de sărbători. Suntem împrăştiaţi însă prin trei locuri. „Peste o lună, după ce trece virusul, vin eu la tine cu tati, mami şi frăţiorul meu şi apoi mergem la bunu şi la buni”. Asta mi-a zis nepotul meu acu câteva zile. A decis el aşa că peste o lună va fi bine şi atunci ne-om vedea. Nepotul meu are puţin peste 5 ani. El a înţeles. Ăia cu petrecerile live pe facebook nu. Că-s ei mai şmecheri. Apoi ne mai mirăm că se închid cartiere şi oraşe pentru că sunt focare de covid. Sigur, cine s-o mai mira de aşa ceva acum.
„Crăciunul e atunci când ne întâlnim” îmi spunea mama la începutul lunii decembrie, când am fost ultima dată acasă. Şi Paştele va fi la fel.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă populația româniei ar fi votat gospodari care să aibă grijă de sistemul medical - așa cum au făcut nemții pe care îi tot luați ca exemplu - și s-ar fi spălat pe mâini înainte de a se scobi în nas, ați fi fost și dv acum la fel de liniștită ca mine și ca alte persoane raționale cărora nu le vine să creadă cât de proastă e lumea.
--Intre a merge la cimitir sau in alta parte aiurea ,mai benefic ar fi sa putem merge la servici ,caci altfel ,bugetul si asa slab ,va fi si mai slab, Trebui luate lucrurile in ordinea importantei !!