Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Pentru mama mea

#stațiacasă

Foto: Robert Ghement/ EPA/ Profimedia

Eu pentru mama mea stau în casă oricât e nevoie. O lună, un an, și toată viața mea. Casa e cea mai frumoasă închisoare și nu mă plâng, dacă asta o ajută pe ea.

Nu îmi convine că nu mai merge economia, ca pierd bani pe zi ce trece, dar pentru mama pot să mănânc parizer toată viața de acum încolo.

Eu știu că nu toți adulții gândesc ca mine și că nu simt că le datorează totul părinților lor. Nu trebuie să mi-o spună, se vede din felul în care se strâmbă când se privesc în oglindă, după felul în care tratează oamenii, răutăcioși, invidioși, mincinoși, dar și după cum nu le ajunge niciodată nimic, nici afecțiunea celor din jur, nici banii, nici succesul. Poate că atunci când conta cel mai mult, părinții nu le-au arătat că îi iubesc orice ar spune, oricum ar arăta, orice ar face. Nu le-au demonstrat că sunt suficient de buni așa cum sunt ei. Eu sunt norocoasă, pe mine mama m-a făcut mereu să simt că pot face orice, că sunt talentată și bună, că orice persoană este norocoasă să mă cunoască. M-a învățat să spun adevărul, chiar și dacă spărgeam o veioză sau luam 3 la școală pentru suflat. Era important că spun ce s-a întâmplat, ce simt, ce vreau și ce gândesc, nu era niciodată greșit orice aș fi spus. Și m-a convins să învăț, să învăț mai mult și apoi să învăț iar. Poate de aceea și acum îmi propun să mai învăț o meserie și mai studiez o limbă străină.

Eu pentru mama mea care nu are voie să iasă din casă decât între 11 și 13, plătesc facturile online, am comandat cozonac și vopsea de ouă și i le-am lăsat pe preș. Îi duc orice, oricât e nevoie.

Mi-e greu să lucrez cu fetița mea energică acasă, dar acum recuperez toate nopțile și zilele când ea era bebeluș și mama mea, bunica ei, o legăna ca eu să dorm sau să pot merge la serviciu.

M-am plictisit de mâncarea gătită de mine, mai puțin gustoasă decât a mamei și fără amintiri speciale ascunse în gustul bun. Dar acum recuperez toate serile în care veneam obosită de la birou și găseam masa pusă și frigiderul plin cu bunătăți.

Fac 36 de ani peste două săptămâni și n-o să mă îmbrățișez cu mama de ziua mea, din păcate. Dar vorbesc la telefon cu ea în fiecare zi și râdem mult, ca atunci când eram adolescentă și îi spuneam des că e cea mai bună prietenă a mea. Se topea când auzea asta. Sper să se topească și acum, când citește asta. Ea este încă cea mai bună prietenă a mea și, pentru ea și toate mamele din lume care merită tot ce e mai bun, stau acasă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Leo check icon
    Faceți pe dracu'.
    După câteva luni de stat în casă, mâncând parizer, ajungeți să vă ucideți părinții cu mâna voastră, ipocriților.
    Ce diferență este între faptul că stai în casă - fără să iei contact cu maică-ta - și faptul că ieși pe afară - tot fără să iei contact cu ea?
    Niciunul, idioților!
    • Like 0
  • Foarte emotionant articolul tau. Felicitari!
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult