Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Pentru părinții care fac școala de acasă acum, această perioadă e mană cerească dacă vor să participe la schimbarea la față a școlii românești

Învățare la distanță

Foto: Guliver/ Getty Images

Din experiența a 3 săptămâni de lucru online cu 36 de profesori și 200 de elevi și dintr-o trecere empirică în revistă a școlilor online cu tradiție, cred că o bună rețetă de lucru la distanță, cu sau fără predare, ar fi:

1. Planificarea la sânge a materiei pe cel puțin o săptămână și transformarea unităților de învățare de până acum în nuclee mai mici de conținut - atât cât îi trebuie gândirii specifice unei vârste anume să facă unul sau două raționamente, fără salturi așteptate și etape arse.

2. Planificarea în proporție de 30% din timpul de lucru dintr-o săptămână pentru întâlnirile live cu clasa- împărțită în 2 grupe. Destinația acestor conectări trebuie stabilită după ce copilul a primit în prealabil materialul supus studiului/ urmăririi pe cont propriu. Sesiunile live sunt mult mai eficiente când pornești de la ceva deja familiar copilului.

3. Planificarea în proporție de 30% ( din timpul săptămânal de lucru al copiilor) a unor tutoriale filmate cu vocea profesorului pe spate și video cu materialul de studiu - pe unități mici de învățare și transmisibile înainte de conectarea live. De încărcat aceste materiale pe un cont accesibil tuturor. (plus linkuri suplimentare către alte materiale video disponibile pe alte platforme, chiar dacă în altă limbă)

4. Un set de fișe de lucru pentru 30% din timpul copilului (din orarul de lucru școlar stabilit pe zi: 9.00-12.00/9.00 - 14.00) care să dubleze logic tutorialele montate de profesor și să vină ca o consecință a discuțiilor live. De încărcat aceste fișe pe aceeași platformă cu materielele video.

5. 10% din timpul copilului alocat urmăririi feed-back-ului individual transmis de profesor pe materialele lucrate independent.

6. Sesiune video cu părinții inițiată de profesor sau material scris cu toate recomandările de organizare a spațiului de lucru și a naturii sprijinului sau intervenției parentale. Aici e de amintit ferm părinților că prezența lor în spatele copilului în timpul sesiunilor live e derutantă și stresantă pentru toată lumea. Pe lângă acesta, de trimis la început și un material clar cu regulile de disciplină în timpul sesiunilor live - pe care îl primesc elevii și și-l asumă si părinții.

7. Sesiune video cu părinții inițiată de profesor sau material scris cu toate recomandările de organizare a spațiului de lucru și a naturii sprijinului sau intervenției parentale. Aici e de amintit ferm părinților că prezența lor în spatele copilului în timpul sesiunilor live e derutantă și stresantă pentru toată lumea. Pe lângă acesta, de trimis la început și un material clar cu regulile de disciplină în timpul sesiunilor live - pe care îl primesc elevii și și-l asumă si părinții.

8. Trimiterea cu o zi înainte a unui orar clar care să amintească exact copiilor ce accesează, la ce oră, când au de lucru individual și termenele de predare. (Un document word, tip orar, cu linkurile către materialele din drive/platfoma clasei).

Toată treaba asta de sus ia mult mai mult timp de lucru unui profesor decât lua modul de lucru la clasă - când și acela era, de fapt, rudimentar planificat. Dar, după 3 săptămâni, se intră într-o rutină din ce în ce mai confortabilă tuturor.

Și mai greu le e părinților să găsească un ritm de lucru în familie, fără exces de ecrane. Este foarte dificil la început, dar copiii devin din ce în ce mai autonomi cu timpul: chiar și cei mai mici învață să își descarce și încarce materialele pe drive, să își printeze fișele etc.

E enervant și deruntant pentru părinți la început, dar dacă au ceva încredere și optimism, or să vadă cu toții luminița de la capătul tunelului. Secretul e ca profesorul să creeze un cadru de lucru constant, previzibil, anticipabil de la o zi la alta și bine estimat ca timp.

Semnele ultimelor zile arată însă că elevii vor cere din ce în ce mai mult și mai variat. Se vor plictisi și cu acest stil de lucru, vor avea nevoie de motivații suplimentare, de adaptarea autorității profesorului, de proiecte și interacțiuni în grupuri inițiate de ei, de materiale alcătuite de ei.

Când se vor întoarce în clase vor fi mult mai exigenți, mai puțin disciplinabili și foarte puțin toleranți la stilul expozitiv și pretențiile nemuncite deloc din partea profesorului.

Pentru părinții care fac școala de acasă acum, perioada asta e mană cerească dacă vor să participe la schimbarea la față a școlii românești. Acum văd și ei, de acasă, ce ritm are copilul lor, câtă atenție, câtă putere de acoperire a materialelor trimise spre învățare.

Acum au șansa să pună mâna pe telefon și să le vorbească educatorilor despre ce are nevoie copilul lor și despre cât de realist e volumul de lucru, de bine adaptat.

Nu știu când profesorii români au mai pățit vreodată așa ceva: să le "intre" părinții în clase, să stea alături de copiii lor și să fie martori ai învățării. Probabil mulți de asta se și sfiesc să se conecteze cu elevii lor.

Dar, pentru că ocazia asta a fost servită pe tavă părinților, ar fi mare păcat să nu deschidă ochii și să nu ceară, după ce ne întoarcem în clase, un act didactic mai responsabil și mai bine planificat.

Îmi este cu neputință să îi înțeleg pe părinții care s-au înghesuit pe pile la câte o "Doamnă bună" și care acum acceptă câteva fișe transmise când și când. Îmi este imposibil să urmăresc părinții liceenilor care au dat bani grei la meditații ani de zile ca să își bage copiii la colegii de top și care acum tac supuși când văd că niciun profesor nu se conectează cu elevii sau o fac numai vreo 2-3, empiric, necoordonați de nimeni, în afara "echipei" de 10-12 profi pe care îi are orice clasă.

Oamenii aceștia care până mai ieri aveau pretenții și aroganță mare în fața elevilor care "nu învață" se vor întoarce mâine-poimâine în clase și nu știu cum își vor privi elevii în ochi.

A, știu de ce tac părinții. Pentru că pe stilul românesc - fiecare se descurcă și își salvează pielea singur. Profesorii aceia despre care spun că nu fac eforturi de lucru la distanță sunt bine-mersi online din prima zi, la meditații.

Salariul merge oricum

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Îmi este imposibil să urmăresc părinții liceenilor care au dat bani grei la meditații ani de zile ca să își bage copiii la colegii de top și care acum tac supuși când văd că niciun profesor nu se conectează cu elevii sau o fac numai vreo 2-3, empiric, necoordonați de nimeni, în afara "echipei" de 10-12 profi pe care îi are orice clasă." - nici un profesor dintr-un... subgrup al celor 36 despre care vorbiti la inceputul articolului, nu? Ca la un esantion atat de mic nu cred ca se poate vorbi de generalizare.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult