Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Pentru părinții care fac școala de acasă acum, această perioadă e mană cerească dacă vor să participe la schimbarea la față a școlii românești

Învățare la distanță

Foto: Guliver/ Getty Images

Din experiența a 3 săptămâni de lucru online cu 36 de profesori și 200 de elevi și dintr-o trecere empirică în revistă a școlilor online cu tradiție, cred că o bună rețetă de lucru la distanță, cu sau fără predare, ar fi:

1. Planificarea la sânge a materiei pe cel puțin o săptămână și transformarea unităților de învățare de până acum în nuclee mai mici de conținut - atât cât îi trebuie gândirii specifice unei vârste anume să facă unul sau două raționamente, fără salturi așteptate și etape arse.

2. Planificarea în proporție de 30% din timpul de lucru dintr-o săptămână pentru întâlnirile live cu clasa- împărțită în 2 grupe. Destinația acestor conectări trebuie stabilită după ce copilul a primit în prealabil materialul supus studiului/ urmăririi pe cont propriu. Sesiunile live sunt mult mai eficiente când pornești de la ceva deja familiar copilului.

3. Planificarea în proporție de 30% ( din timpul săptămânal de lucru al copiilor) a unor tutoriale filmate cu vocea profesorului pe spate și video cu materialul de studiu - pe unități mici de învățare și transmisibile înainte de conectarea live. De încărcat aceste materiale pe un cont accesibil tuturor. (plus linkuri suplimentare către alte materiale video disponibile pe alte platforme, chiar dacă în altă limbă)

4. Un set de fișe de lucru pentru 30% din timpul copilului (din orarul de lucru școlar stabilit pe zi: 9.00-12.00/9.00 - 14.00) care să dubleze logic tutorialele montate de profesor și să vină ca o consecință a discuțiilor live. De încărcat aceste fișe pe aceeași platformă cu materielele video.

5. 10% din timpul copilului alocat urmăririi feed-back-ului individual transmis de profesor pe materialele lucrate independent.

6. Sesiune video cu părinții inițiată de profesor sau material scris cu toate recomandările de organizare a spațiului de lucru și a naturii sprijinului sau intervenției parentale. Aici e de amintit ferm părinților că prezența lor în spatele copilului în timpul sesiunilor live e derutantă și stresantă pentru toată lumea. Pe lângă acesta, de trimis la început și un material clar cu regulile de disciplină în timpul sesiunilor live - pe care îl primesc elevii și și-l asumă si părinții.

7. Sesiune video cu părinții inițiată de profesor sau material scris cu toate recomandările de organizare a spațiului de lucru și a naturii sprijinului sau intervenției parentale. Aici e de amintit ferm părinților că prezența lor în spatele copilului în timpul sesiunilor live e derutantă și stresantă pentru toată lumea. Pe lângă acesta, de trimis la început și un material clar cu regulile de disciplină în timpul sesiunilor live - pe care îl primesc elevii și și-l asumă si părinții.

8. Trimiterea cu o zi înainte a unui orar clar care să amintească exact copiilor ce accesează, la ce oră, când au de lucru individual și termenele de predare. (Un document word, tip orar, cu linkurile către materialele din drive/platfoma clasei).

Toată treaba asta de sus ia mult mai mult timp de lucru unui profesor decât lua modul de lucru la clasă - când și acela era, de fapt, rudimentar planificat. Dar, după 3 săptămâni, se intră într-o rutină din ce în ce mai confortabilă tuturor.

Și mai greu le e părinților să găsească un ritm de lucru în familie, fără exces de ecrane. Este foarte dificil la început, dar copiii devin din ce în ce mai autonomi cu timpul: chiar și cei mai mici învață să își descarce și încarce materialele pe drive, să își printeze fișele etc.

E enervant și deruntant pentru părinți la început, dar dacă au ceva încredere și optimism, or să vadă cu toții luminița de la capătul tunelului. Secretul e ca profesorul să creeze un cadru de lucru constant, previzibil, anticipabil de la o zi la alta și bine estimat ca timp.

Semnele ultimelor zile arată însă că elevii vor cere din ce în ce mai mult și mai variat. Se vor plictisi și cu acest stil de lucru, vor avea nevoie de motivații suplimentare, de adaptarea autorității profesorului, de proiecte și interacțiuni în grupuri inițiate de ei, de materiale alcătuite de ei.

Când se vor întoarce în clase vor fi mult mai exigenți, mai puțin disciplinabili și foarte puțin toleranți la stilul expozitiv și pretențiile nemuncite deloc din partea profesorului.

Pentru părinții care fac școala de acasă acum, perioada asta e mană cerească dacă vor să participe la schimbarea la față a școlii românești. Acum văd și ei, de acasă, ce ritm are copilul lor, câtă atenție, câtă putere de acoperire a materialelor trimise spre învățare.

Acum au șansa să pună mâna pe telefon și să le vorbească educatorilor despre ce are nevoie copilul lor și despre cât de realist e volumul de lucru, de bine adaptat.

Nu știu când profesorii români au mai pățit vreodată așa ceva: să le "intre" părinții în clase, să stea alături de copiii lor și să fie martori ai învățării. Probabil mulți de asta se și sfiesc să se conecteze cu elevii lor.

Dar, pentru că ocazia asta a fost servită pe tavă părinților, ar fi mare păcat să nu deschidă ochii și să nu ceară, după ce ne întoarcem în clase, un act didactic mai responsabil și mai bine planificat.

Îmi este cu neputință să îi înțeleg pe părinții care s-au înghesuit pe pile la câte o "Doamnă bună" și care acum acceptă câteva fișe transmise când și când. Îmi este imposibil să urmăresc părinții liceenilor care au dat bani grei la meditații ani de zile ca să își bage copiii la colegii de top și care acum tac supuși când văd că niciun profesor nu se conectează cu elevii sau o fac numai vreo 2-3, empiric, necoordonați de nimeni, în afara "echipei" de 10-12 profi pe care îi are orice clasă.

Oamenii aceștia care până mai ieri aveau pretenții și aroganță mare în fața elevilor care "nu învață" se vor întoarce mâine-poimâine în clase și nu știu cum își vor privi elevii în ochi.

A, știu de ce tac părinții. Pentru că pe stilul românesc - fiecare se descurcă și își salvează pielea singur. Profesorii aceia despre care spun că nu fac eforturi de lucru la distanță sunt bine-mersi online din prima zi, la meditații.

Salariul merge oricum

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Îmi este imposibil să urmăresc părinții liceenilor care au dat bani grei la meditații ani de zile ca să își bage copiii la colegii de top și care acum tac supuși când văd că niciun profesor nu se conectează cu elevii sau o fac numai vreo 2-3, empiric, necoordonați de nimeni, în afara "echipei" de 10-12 profi pe care îi are orice clasă." - nici un profesor dintr-un... subgrup al celor 36 despre care vorbiti la inceputul articolului, nu? Ca la un esantion atat de mic nu cred ca se poate vorbi de generalizare.
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult