Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Perioadele dificile sunt cele care construiesc noi lideri, noi mișcări, noi proiecte și puteți fi parte a schimbării în mai bine

Lumină de Paște

Foto: Profimedia

Avem noi românii vorba asta : “speranța moare ultima”! Așa și este. Doar că speranța noastră nu prea poate dispărea fără voința noastră, pentru că ea înseamnă dorință, încredere, credință și lumină interioară.

Defetismul acestei perioade nu ne ajută, ci ne inhibă speranțele! Da, răul vinde mai bine, e mai ușor de povestit și are o audiență mai mare, dar el nu va învinge vreodată speranțele noastre. În loc de evaluarea unui dezastru, haideți să căutăm calea de ieșire. Dar fără a ne minți că totul e bine, fără ne construi iluzii.

Speranța însă nu se poate impune de către cineva. Dar ea se poate cultiva prin inspirație si prin încredere unii în alții.

Cum ne putem găsi inspirația? Prin exemplele altor oameni, din jurul nostru. Prin poveștile lor de succes, de curaj și de voință. Căutați-i ca sunt lângă voi acești oameni, iar poveștile le găsiți și în prezent, dar și în trecut. 

Speranța se construiește şi prin rezultate. Fiți activi și fiecare acțiune, oricât de mică credeți că e, le va aduce inspirație celor din jurul vostru dar și tot mai multă încredere în forțele voastre. Adică speranță!

Conectați-vă cu ceilalți și nu vă izolați! Fiți solidari cu ceilalți, empatici, ajutați și cultivați speranța!

Anii mai grei sunt până la urmă ani în care trebuie să alegem. Și culmea e că avem alegeri în câteva săptămâni. Perioadele dificile sunt cele care construiesc noi lideri, noi mișcări, noi proiecte și puteți fi parte a schimbării în mai bine.

Suntem în Săptămâna Mare și vorbim de Renaștere! Însă până la etapa Învierii, până și Isus a trecut prin întuneric, trecând prin iad pentru a ajunge în rai!

Mergem la Biserică să luăm lumină, dar de multe ori lumina e în noi, dacă avem curaj!

Și e important e să ținem fiecare dintre noi lumina aprinsă, prin speranță, adevăr, curaj și grijă! Pentru că întunericul nu poate câștiga, cat timp lumina rămâne aprinsă.

Și pentru voi, dar și pentru cei de lângă voi!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult