Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Perioadele dificile sunt cele care construiesc noi lideri, noi mișcări, noi proiecte și puteți fi parte a schimbării în mai bine

Lumină de Paște

Foto: Profimedia

Avem noi românii vorba asta : “speranța moare ultima”! Așa și este. Doar că speranța noastră nu prea poate dispărea fără voința noastră, pentru că ea înseamnă dorință, încredere, credință și lumină interioară.

Defetismul acestei perioade nu ne ajută, ci ne inhibă speranțele! Da, răul vinde mai bine, e mai ușor de povestit și are o audiență mai mare, dar el nu va învinge vreodată speranțele noastre. În loc de evaluarea unui dezastru, haideți să căutăm calea de ieșire. Dar fără a ne minți că totul e bine, fără ne construi iluzii.

Speranța însă nu se poate impune de către cineva. Dar ea se poate cultiva prin inspirație si prin încredere unii în alții.

Cum ne putem găsi inspirația? Prin exemplele altor oameni, din jurul nostru. Prin poveștile lor de succes, de curaj și de voință. Căutați-i ca sunt lângă voi acești oameni, iar poveștile le găsiți și în prezent, dar și în trecut. 

Speranța se construiește şi prin rezultate. Fiți activi și fiecare acțiune, oricât de mică credeți că e, le va aduce inspirație celor din jurul vostru dar și tot mai multă încredere în forțele voastre. Adică speranță!

Conectați-vă cu ceilalți și nu vă izolați! Fiți solidari cu ceilalți, empatici, ajutați și cultivați speranța!

Anii mai grei sunt până la urmă ani în care trebuie să alegem. Și culmea e că avem alegeri în câteva săptămâni. Perioadele dificile sunt cele care construiesc noi lideri, noi mișcări, noi proiecte și puteți fi parte a schimbării în mai bine.

Suntem în Săptămâna Mare și vorbim de Renaștere! Însă până la etapa Învierii, până și Isus a trecut prin întuneric, trecând prin iad pentru a ajunge în rai!

Mergem la Biserică să luăm lumină, dar de multe ori lumina e în noi, dacă avem curaj!

Și e important e să ținem fiecare dintre noi lumina aprinsă, prin speranță, adevăr, curaj și grijă! Pentru că întunericul nu poate câștiga, cat timp lumina rămâne aprinsă.

Și pentru voi, dar și pentru cei de lângă voi!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Citește mai mult

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult