În mijlocul Iașiului a răsărit, potrivit exprimării unui ieșean, „un morman de tablă și linoleum păros”. Într-adevăr, prima reacție cetățenească este să întrebi cum de-au fost basculate în inima Orașului Culturii deșeuri din demolarea vreunei hale, luate ulterior în coarne de o ciurdă de bouri iritați.
Însă măgăoaia deșchiolată este, ne deschide mintea edilul Mihai Chirica, o operă de artă. Mai mult, experții în artă modernă ai departamentului Apă Canal din Primărie atrag atenția ieșenilor că se află în fața „unei instalații unice, cu puternice influențe dadaiste”. Da, da, sunt, probabil, influențe care s-au transmis în Iași de la Moinești, locul nașterii inventatorului dadaismului, Tristan Tzara.
Totuși, autorul instalației, adică instalatorul, cum ar veni, nu e moldovean, nu e nici măcar român – e neamț, și îl cheamă Behr, Clemens Behr. Ber-Căciulă i-aș zice eu, ca un necioplit ce mă aflu, întrucât mi se pare a aduce creațiunea sa cu căciula trântită de pământ a unui megarobot din Transformers.
Edilul Chirica îi asigură pe ieșenii buimăciți de ce văd că așa a fost și cu Picasso și, în general, cu picasoii, cum e și alde Behr. „La început nu au fost înțeleși, iar acum se dau milioane de euro pe lucrările lor. Nu vreau să mă gândesc cât o să coste lucrarea asta peste 10 ani”, a mai cuvântat, melancolic, edilul Chirica. Așa e, nici ieșenii nu vor. În schimb, sunt interesați să afle că acum costă 16.000 de euro din banii lor.
Opțiunea pentru instalatorul german arată ciudat, având în vedere că edilul Chirica este cel care declara că nu poate accepta ca prim-ministru o persoană numită Sevil Shhaideh, deoarece el este „crescut lângă statuia lui Ștefan cel Mare”. Ar fi putut, dacă nu să aleagă ceva din creația unui artist plastic moldovean, măcar să facă apel la București. Căci în Capitală avem monumente compatibile cu viziunea lui Herr Behr, în stilul curentului „Fazăr of tembelismus”: Cartoful în Țepușă din Piața Revoluției, Coastele la Grătar din Piața Presei Libere, Cactusul Unirii – Piața Alba Iulia...
Nu am reușit să aflu ce nume poartă lucrarea. Prin urmare, propun unul: să se numească „Pilonul II de Pensii”. Am și o explicație.
Agasat de îngustimea de minte și simțire a concitadinilor săi, edilul Chirica face, totuși, după observațiile d-sale estetice, o referire monumentală la București, mai exact, tronc, Marițo, la Palatul Victoria: „Mă îngrijorează că n-a creat aceeași stare de agitație în mediul on-line faptul că se fură Pilonul II de pensii”.
Adicătelea, uitați-vă la harababura (apud Klaus Iohannis) făcută de guvernul lui Dragnea cu banii oamenilor, căci n-are sula cu prefectura, are primăria cu harababura, ca să n-o vedeți pe aia plantată de mine în centru.
Și totuși, există o asemănare între cele două harababuri. Ambele sunt produse fără să fie băgați în seamă beneficiarii.
Li s-a pus ieșenilor sub ochi mai întâi o copie (e adevărat, mai greu de realizat decât originalul!) a măgăoaiei lui Ber Căciulă, ca să se vadă dacă place cuiva?
I-a întrebat cineva pe pensionari dacă ard de nerăbdare să le grebleze banii „búgetul” lui Dăncilă?
Cine a zis că au trecut aproape 30 de ani de când Partidul hotăra ce vor, de fapt, masele, dar nu-și dau seama?
