Plata TVA defalcată – opțională în stadiu de proiect, realitatea „obligatorie” și capcanele practice

(Foto: Guliver/Getty Images)

După cum ştim, ideea iniţială a guvernului de a face obligatoriu din 2018 mecanismul de plată a TVA defalcată a stârnit multe proteste şi discuţii în ultimele luni. Drept rezultat, guvernul a promis că va modifica OG23 şi că va face acest mecanism opţional din 2018. Deşi, momentan, Monitorul Oficial conţine în continuare doar versiunea obligatorie şi nu pe cea opţională, oamenii de afaceri români şi străini – crezând că problema TVA e ca şi rezolvată – şi-au îndreptat atenţia către alte probleme fiscale de actualitate, precum transferul de asigurări sociale, directiva anti-abuz etc.

Însă, pericolul consecinţelor neintenţionate nu a trecut în ceea ce priveşte acest split TVA (cum se mai numeşte mecanismul) începând din 2018. Atrag atenţia că şi astăzi (în perioada 1 octombrie 2017 – 31 decembrie 2017) există un sistem de split TVA opţional, însă este foarte diferit calitativ faţă de ce îşi propune guvernul de la 1 ianuarie 2018. Şi aici multă lume – chiar şi printre specialişti - nu îşi dă seama încă de consecinţele practice nefaste ale noului sistem „opţional”.

Anume, sunt două probleme fundamentale cu acest mecanism descris în proiectul de modificare a OG 23 afişat pe site-ul Ministerului de Finanţe. Prima se referă la subiecţii noului sistem opţional. Proiectul enumeră societăţi în insolvenţă, precum şi – foarte important – plătitorii de TVA care au întârzieri de cel puţin 30 de zile la plata TVA datorată în sume cuprinse între 500 şi 1500 de lei, diferenţiat în funcţie de dimensiunea afacerii. Această din urmă condiţie poate crea probleme majore deopotrivă contribuabililor şi ANAF.

De ce? Nu e greu de închipuit că o firmă mare, cu plăţi de TVA de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane de lei lunar poate să comită uneori erori – de interpretare, de neatenţie, de omisiune. În cazul acestor companii, o eroare de calcul de 1500 de lei este una trivială, care se reglează uneori pe loc, uneori cu 1-2 luni întârziere, în cadrul unor verificări interne sau eventual la un control fiscal, mult după apariţia acestei erori. Însă, conform noului proiect, o asemenea eroare negăsită şi necorectată pe loc poate să arunce acest contribuabil mare direct în aplicarea obligatorie a split TVA! Dacă această încadrare automată nu este eliminată din varianta finala a OG, ANAF, mai devreme sau mai târziu, se va confrunta cu mii sau chiar zeci de mii de companii care se vor trezi aplicând split TVA, fără nicio posibilitate să evite această consecinţă nedorită.

Ce se poate face? După părerea mea, este necesar un mecanism de avertizare a contribuabilului în privinţa unei presupuse încălcări a legislaţiei. Dacă ANAF consideră că un contribuabil se află în situaţia unei întârzieri la plată şi urmează să fie forţat să aplice split TVA, atunci această „forţare” nu trebuie să se producă automat, ci numai după ce contribuabilul este avertizat de problema şi i se lasă un termen rezonabil să regleze situaţia sau să explice o eventuală inexistenţă a debitului. (N.B. – sunt foarte multe situaţii practice când fişa de plătitor a multor contribuabili arată debite care nu sunt reale şi sunt urmare a unor erori ale ANAF, dar deseori contribuabilii află de aceste inconsistenţe doar când le sunt poprite conturile bancare!)

A doua problemă este răspunderea contribuabililor care nu vor fi în split TVA, dar vor avea de a face cu cei care vor fi, fie cei în insolvenţă, fie cei încadraţi forţat din cauza întârzierii de 30 de zile explicate mai sus. În mod ironic, deşi formal în afara split TVA, aceşti contribuabili vor trebui să facă plăţi defalcate către cei în sistemul split TVA, şi mai mult de atât, vor fi responsabili pentru eventualele greşeli la plată, cu sancţiuni de 50% din sumele plătite în conturi „greşite”. Se pune problema, în acest caz, ce mai este opţional pentru contribuabilii care formal nu sunt în sistemul de split TVA?

Precizez că niciuna dintre aceste două probleme nu se regăseşte în sistemul opţional aplicabil în prezent. Evident că este de dorit ca aceste probleme să fie evitate şi din 1 ianuarie 2018, aşa cum sunt ele inexistente acum. La prima problemă cel puţin, e necesar un mecanism de avertizare a contribuabilului, iar la a doua nu trebuie impus celor care nu aplică split TVA să facă plăţi defalcate în beneficiul celor care îl aplică. În acest caz se va putea evita vasta majoritate a problemelor practice cu acest split TVA „opţional”. Mai sunt şi alte probleme, însă ele apar în diverse situaţii particulare, care nu afecteză chiar pe toţi contribuabilii. De aceea, nu insist asupra lor în acest moment.

Ce măsuri antifraudă are în vedere Comisia Europeană?

E interesant de menţionat că, la nivelul Comisiei Europene, lupta antifraudă merge în altă direcţie, aceasta propunând o serie de principii fundamentale şi de reforme pentru teritoriul de TVA al UE. Printre acestea se numără o serie de simplificări disponibile doar pentru persoane impozabile certificate, măsură ce are rolul de a întări disciplina fiscală a contribuabililor.

Printre criteriile pentru acordarea statutului de persoană impozabilă certificată regăsim următoarele:

* plata regulată a taxelor

* existenţa controalelor interne

* dovada solvabilităţii.

Adică exact ce îşi doresc autorităţile fiscale române de la contribuabili. Niciuna dintre aceste măsuri avute în vedere de Comisia Europeană nu include plata defalcată a TVA. Acesta este un proiect pentru viitor al Comisiei Europene, care, dacă va fi adoptat, va trebui implementat şi de România. Până atunci, autorităţile fiscale române pot stimula deja conformarea voluntară, acordând facilităţi contribuabililor cu un grad mic de risc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp