Foto: Inquam Photos / Cornel Putan
Vă mai aduceți aminte de discursul memorabil de opt minute a lui Donald Tusk din ianuarie 2019, când a venit în România în calitate de președinte al Consiliului European? Dacă vreți să vibrați de emoție patriotică, îl puteți (re) viziona în online. Discursul a fost rostit în totalitate în limba română, dar asta nu a fost totul. Căldura și pasiunea și referințele la trecutul și prezentul României, la George Enescu, Nichita Stănescu, Mircea Eliade, Dacia și Steaua, Nadia Comăneci și Simona Halep ne-au arătat atunci că trebuie să vină un străin la noi ca să ne țină discursuri motivaționale. Și în 2019 ne-a picat bine un discurs motivațional, vă aduceți aminte ce vremuri erau.
Donald Tusk a revenit în România, de data asta în calitate de prim-ministru al Poloniei, după cinci ani extrem de grei pentru toată lumea, cu pandemie, inflație, război. În acești ultimi cinci ani, companiile și mărcile poloneze gen Tymbark, CCC, Sinsay, 4F, Pepco, Coccodrillo, Sizeer, Inglot (așa-i că nu știați despre multe dintre ele că sunt poloneze?) și multe altele au investit exponențial și au devenit campioane în afacerile de la noi, deschizând în jur de 600 de magazine în toată România. Polonia a făcut trecerea pe nevăzute de la „merele poloneze” la afacerile cu valoare adăugată reală pentru economia lor - la asta duce în cele din urmă o strategie politică de internaționalizare.
Aștept să îmi dați un nume de retailer român, de orice firmă sau marcă mai notorie, indiferent de domeniu, care să aibă o prezență semnificativă în Polonia – excepție poate Dacia Duster, despre care tot Donald Tusk ne povestea în 2019.
Nu vă obosiți să căutați, nu există. De altfel Polonia are un excedent de balanță comercială (date din 2022) de peste 3 miliarde euro în relația cu România și, la modul general, avea un excedent de balanță comercială de peste 12 miliarde euro, la polul opus față de România care avea un deficit de peste 30 de miliarde euro - iată, 10% din acesta fiind creat de importurile din Polonia.
Donald Tusk și Polonia au ceea ce se cheamă „leverage”, o condiție cu un sens ascuns greu de tradus în limba română, o condiție despre care știm că nu se obține prin obediență, slugărnicie și plecăciuni, ci urmărind consecvent directiva care spune că politicul este expresia concentrată a economicului. Când România va avea politicieni curajoși care vor avea argumentele economice prin care să arate, la fel cum au arătat politicienii polonezi, că am dat Uniunii Europene la schimb cel puțin cât ne-a dat ea nouă, atunci vom avea și noi „leverage”.
Mașina cu care s-a dus Emil Boc la congresul politic european este unul dintre „leverage”-urile de care avem nevoie.
Mai jos, discursul din 2019 al lui Donald Tusk, la București:
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Așa că aveți mare grijă pe cine admirați, nu fluierați în biserică...
Cei mai mulți vând produse fabricate în China, dar și în vestitele sweatshopuri din Bangladesh, Malaiezia și alte țări capitaliste sărace din Asia, unde muncitorii, inclusiv copii minori, lucrează în cele mai crunte condiții de exploatare a omului de către om, de la 14 ore pe zi în sus, fără apă și hrană, pe caniculă, încuiați în hale să nu fugă și plătiți cu 1 dolar pe zi.
Samsarii polonezi doar brănduiesc aceste produse fabricate la cele mai mici costuri, sau uneori nici măcar asta. Și apoi le vând la prețuri mult nai mari, dar produsele au trecere pe sărăcia asta, fiind mult mai ieftine decât brandurile de fițe.
Produse identice se găsesc pe platformele online Shein și Temu la prețuri mult mai mici.
Și atunci ce ar fi de admirat la bijnițăreala asta a polonezilor?
La fel despre masina lui boc: nu văd ce e de admirat la nesimțitul de boc, care a ținut morțiș să se afișeze cu un prototip de mașină de 500.000 de euro, pe sărăcia asta, în loc să folosească o mașină normală, ca tot omul! Ce, nu încăpea într-o Dacia Spring? Sau îi e rușine cu ea? De ce, fiindcă e doar vreo 25.000 de euro sau fiindcă e fabricată în China? Nu i-ar fi rușine!
Comparativ, lui José Mujica aka El Pepe, fostul președinte al Uruguayului, nu i-a fost niciodată rușine de Broscuța lui...
politicianul roman nu o sa aiba curaj si argumente economice atat timp cat el nu vine din economie privata. recent, am fost sunat de un organizator al unui eveniment Rotary pentru o invitatie. Nu numai ca nu se invitau politicieni, dar nu se doreau persoane din politica. Dar se invitau oameni de scucces din business! Adica auntem inca in paradigma ca oamenii de succes in afaceri nu se pot intersecta cu oamenii din politica. De unde sa aiba politicianul roman curaj pe propriile pareri economice? de unde sa aiba pareri economice? poate ni se trage intradevar de la curaj, de la curajul celor din business de a se implica in politica, de la curajul de a afisa o opinie politica! si ma refer la opinie in adevaratul sens al doctrinei politice. afaceristii romani au in schimb obedienta si plecaciuni fata de politic, sa nu vina sa ii controleze, sa nu cina sa ii caute, ca sigur "gasesc ceva".
e mult pana departe!