Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu
Mai că mă apucă mila de politicienii români. Trebuie să fie aproape imposibil să-ți faci bine meseria de politician într-o țară cu atât de mulți oameni pretențioși.
Să fim serioși, românii au, de cele mai multe ori, niște pretenții mult prea exagerate. De exemplu, și este cel puțin stupid, am sesizat că românii și-ar dori ca trenurile să circule mai repede și, eventual, să ajungă la timp la destinație. Nebunie curată! Bine, nu chiar toți românii, din momentul ce dl. Barna a stat în studenție 7-8 ore în tren, fără a fi prea deranjat de acest lucru. Și dacă domnia sa a stat, de ce să nu stea și ceilalți și să piardă o asemenea experiență?
O altă așteptare stupidă din partea românilor este să ajungă în siguranță la destinație. Aproape că îmi vine să și râd scriind aceste rânduri. Este clar că suntem un popor cel puțin rupt de realitate.
La fel, ne-am mai dori să fim cât de cât ajutați dacă se întâmplă totuși ceva și rămânem blocați într-un câmp. Aici vorbim deja despre niște planuri de reacție create anterior unei crize. Doar că este dificil ca în 2021, chiar și la 1 noaptea, să găsești o metodă prin care, fie să recuperezi oamenii din câmp, fie să le duci mâncare și apă.
Foto: Inquam Photos/ George Călin
Vă spun, presiunea pe politicienii români, incluzându-l aici și pe directorul CFR, este enormă.
Nu în ultimul rând, naivul român și-ar dori ca cineva să își asume și cea mai mică urmă de responsabilitate când lucrurile merg prost. De exemplu, o demisie. Sau o demitere. Sau o schimbare din funcție. Sau ceva….orice…. Măcar aduși niște oameni din exterior care să îi învețe ce au de făcut. Un mic training… ceva… orice… Orice altceva, mai puțin scutul creat pentru a se proteja unul pe celălalt.
Știu! „Decât” tâmpenii vorbesc aici.
Și cred că și-ar mai dori și un dram de competență în funcțiile cheie. Nu sunt 100% sigur, dar mă gândesc că nu sunt chiar departe de adevăr. Știți cum este… dacă ai stat o noapte întreagă să „deblochezi situația”, iar rezultatul a fost cel pe care bine îl știm toți, mă gândesc ( nu dau cu parul ) că poate altcineva s-ar fi descurcat mai bine.
Doar că întreaga situație nefericită a fost amplificată și de o gestionare catastrofală a crizei de imagine, marcată de erori grave de comunicare.
Citind declarațiile bravilor noștri eroi, care au petrecut nopți pentru a rezolva problema (ca și cum nu asta era treaba lor), am rămas cu 3 întrebări cât se poate de retorice cu privire la gestionarea crizei de imagine.
1. Ați văzut pe cineva cerându-și scuze la modul real și profund?
Și nu mă refer la niște scuze aruncate într-o declarație de un milion de alte cuvinte și informații. Nu, nu.. O scuză din aceea reală, pură, prin care să demonstrezi că îți pasă. Am citit o declarație interesantă: „Îmi pare rău pentru oamenii care au suferit de aceste lucruri, însă situația se poate repeta…” (vicepremierul României ). Păi… orice spui înainte de „dar” sau „însă” nu prea contează.
2. Ați văzut pe cineva demonstrând empatie reală?
Da, da, chestia aia numită empatie, crucială în gestionarea unor crize de imagine. Ajută să demonstrezi că îți pasă de situație, de oameni, de opinia lor. Chiar ajută. Dacă îți pasă, evident…
Domnul director, prin celebra sa declarație, chiar a demonstrat orice, mai puțin empatie. Da, și-a cerut scuze a doua zi pentru declarație. Era obosit, la naiba, făcându-și treaba. Dar mai contează? A spus-o, iar scuzele nu mai valorau nici cât negrul de sub unghie, strâns după o noapte întreagă de muncă.
3. Ați văzut vreun gest de asumare sau vreo decizie prin care să demonstreze că fac tot ce pot pentru a evita astfel de situații în viitor?
Ar fi și culmea. Ar însemna să demonstrezi gândire strategică, pe termen lung. Premierul l-ar fi demis, dar nu a putut. Ministrul ar fi putut, dar nu a vrut, directorului nici nu i-a trecut probabil prin cap. Cum spuneam mai sus, scut.
Ce ne facem, domnule, cu așteptările acestea exagerate ale românilor? Și cu imaginea proastă pe care o au despre mediul politic. Firește, „total nejustificat”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dvs personal ati fost managerul unei companii mari sau mici sau macar a unei echipe, fie ea mare sau mica din cadrul unei companii? Din modesta mea experienta, exista o inertie imensa in orice echipa formata din oameni. Aceasta inertie o estimez eu grosolan la 1.5 ani pt 10 oameni, 3 ani pt 50 de oameni, 20-30 de ani pt o tara de oameni.
Daca eu as vrea sa reformez complet si total o companie/echipa de 10 oameni am doua variante, ori astept 1.5 ani timp in care sa ii re-educ ori ii inlocuiesc pe toti cu oameni noi care sunt direct "reformati" si am rezolvat in 3 saptamani.
Bun, acum hai sa incercam sa scalam sa vedem ce ar insemna asta pt o companie foarte mare cum ar fi un minister, care presupun ca are cateva sute, sau mii de angajati. Pai daca pretentiile sunt sa ai rezultate "imediate" atunci ii dai afara pe toti si aduci in locul lor oameni seriosi si profesionisti. Numai ca avem o mica problema, nu prea exista romani seriosi si profesionisti si specializati fix pe industria asta, sau cel putin nu atat de multi si atunci trebuie sa importi cateva sute/mii de austrieci. Dar si facand asta nu o sa se rezolve toate problemele peste noapte, fiindca noua ta echipa de austrieci nu transporta calatorii la ei in carca, ci tot in aceleasi trenuri pe care le avem care ruleaza pe aceleasi cai ferate pe care le detinem. Deci ne mai trebuie niste banuti si niste ani ca sa reparam toate caile ferate si sa inlocuim toate garniturile vechi/defecte.
Dar am observat ca aceste lucru nu se intampla nicioadata in Romania, si nu neaparat numai la nivelul de politicieni, ci la toata populatia. Sa ceri scuze, sa empatizezi este considerata o slabiciune in cultura noastra traditionala. Prin urmare nu cred ca vom vedea astlfel de lucruriin perioada urmatoare.
Iar ultima intrebare, chiar nu isi are rostul, atata timp cat la noi nu exista o responsabilitate ministeriala. Indiferent cat de prost gestioneza - cu sau fara intentie - daca nu au comis o ilegalitate - chiar daca bagat tara in faliment - nu se intampla nimic. Doar nu o sa credeti ca a venit USR-ul si gata, se face reforma. Nu se va face pentru ca NIMENI din institutiile de stat nu doreste reforma.