Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Postul de la Banca Centrală Europeană poate fi o pilulă otravită, atât pentru Christine Lagarde, cât și pentru Uniunea Europeană

Christine Lagarde - Getty

(Foto Guliver/Getty Images)

Lumea pare că ignoră sau nu acordă suficientă atenție alegerii șefului Băncii Centrale Europene (BCE), concentrându-se pe cine conduce Comisia Europeană. Ceea ce nu e neapărat greșit, dar lasă în umbră una dintre instituțiile cheie ale Uniunii. 

Christine Lagarde va deține cea mai importantă funcție din ecosistemul european ca șefă a BCE. Asta e un lucru care nu poate fi subliniat suficient de mult. 

Europa, spre deosebire de SUA, a fost lovită de o serie de crize economice. Cea din 2009 fiind urmată de criza datoriilor suverane. Singura instituție echipată să facă ceva în acest sens a fost BCE. Mai întâi, cu niște decizii proaste ale lui Jean-Claude Trichet, apoi cu arsenalul scos de Mario Draghi: dobânzi zero chiar negative și QE (quantitative easing)-cumpărarea de obligațiuni, credite, datorii publice, private etc.

Asta a făcut ca efectele crizei să se reducă. BCE, fiind singura instituție în zona euro cu acest arsenal, se regăsește acum, când va începe mandatul lui Lagarde, cu un activ umflat cu toate creditele cumpărate și cu rata dobânzii atât de jos, încât nu mai poate fi folosită ca instrument expansiv de politică monetară. Îi rămâne însă încă un mecanism (Outright Monetary Transactions), care nu a fost încă pus în practică, dar care poate fi executat în caz de nevoie.

Iar asta în condițiile în care BCE e banca centrală a unei uniuni monetare, nu fiscale. Politicile fiscale ale statelor rămân nealiniate, nu există mecanism credibil de politică fiscală comună și în caz de o nouă criză, BCE va rămâne tot destul de izolată în fața oricărui tip de recesiune ce poate urma. Asta este diferența esențială față de Statele Unite, care reprezintă o federație în adevăratul sens al cuvântului, cu o politică fiscală comună, care poate fi folosită în tandem cu politica monetară.

În același timp, inflația rămâne foarte jos, mult sub target-ul de 2%, în ciuda politicilor expansioniste duse timp de opt ani. Există un risc real de deflație la care Lagarde trebuie să răspundă. 

De ce este periculoasă deflația? (a se deosebi de desinflație, care înseamnă o încetinire a inflației; deflația este o scădere a prețurilor). Pentru că într-un context deflaționist, deciziile de investiție și consum sunt amânate, pentru că se așteaptă ca prețurile să scadă în continuare, ceea ce gripează creșterea economică.

Așa că, în spatele cortinei, postul de la BCE poate fi o pilulă otrăvită, atât pentru Lagarde, cât și pentru Uniune, care trebuie să navigheze apele tulburi ale unei coabitări forțate cu sentimentul izolaționist și naționalist întruchipat atât de Brexit, cât și de noii apostoli ai scepticismului italian și din Europa de Est. Avantajul lui Lagarde este că are mai mult fler politic decât predecesorul ei, lucru care o poate ajuta să formeze un consens atunci când e necesar și să forțeze o uniune bancară și un început de uniune fiscală.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce frumos prezinta keynesisti expansiunea monetara si stabilirea artificila a dobanzilor ca masuri anticriza, cand de fapt astea sunt masuri care provoaca un lant de fenomene care fovoaca pana la urma criza. Criza e doar rezultatul unor cresteri artificiale si excese, provocate tocmai prin expansiune monetara si dobanzi scazute artificial, stabilite in stil comunist de catre o entitate creata de stat. Au demonstrat-o foarte bine teoreticienii scolii austriace de economie (Mises. Rothbard, Hayek) insa, bineinteles, decidentilor politici nu o sa le placa niciodata o piata complet libera si o sa continue cu politicile debitate de Keynes. Ceale mai bune politici anticriza sunt o rata naturala a dobanzii si o masa monetara care nu creste mai mult decat productia tarii. E noaptea mintii sa crezi ca tiparirea de bani poate aduce bunastare.
    • Like 0
    • @ Daniel Ardelean
      O piață complet liberă e o aberație, e o utopie că piața rezolvă totul iar secolul 19 și începutul secolului 20 au dovedit asta plus că a avut efecte politice catastrofale.
      • Like 0
    • @ Daniel Ardelean
      Criza este culesul viei, la vremea când strugurii s-au copt de promisiuni și himere voluptoase, cu coapsele belșugului zvâcnind în ochii plătitorului de taxe și impozite, al zvârlitorului de vot democratic în urna zâmbetului cinic că alegerea
      i-ar aparține. De fapt e invers, un înțelept aruncă piatra și o sută de profesori în economie explică cum se vor propaga undele 'pleoșcului' provocat de atingerea luciului de apă!
      • Like 0
  • Alex S. check icon
    Eu tot nu inteleg ce sugeareaza baiatul asta cu articolul. Titlul imi spune ca e naspa ca UE are BCE si e naspa si pentru Lagarde daca ia postul. Asta inseamna ca ar trebuit desfiintat BCE sau cum?
    • Like 1
    • @ Alex S.
      Vrea să spună că de aceea nu s-a luptat elita europarlamentarilor români, în frunte cu președintele, pentru acest post ! Europarlamentarii români au obținut ... o mulțime vidă de „succesuri” la masa negocierilor pentru posturi în noua arhitectură a puterii UE, de aceea campania electorală a fost axată pe „jos PSD” și „Dragnea la pușcărie”.
      • Like 0


Îți recomandăm

Statuie mască

„Primul lucru care contează atunci când faci o donație este ca gestul respectiv să te facă să te simți că ai făcut cu adevărat o faptă bună. Dacă cauza respectivă reușește să te facă să te simți ca un mic erou, te face să te simți bine că ai ajutat, reușește să te facă donezi”, spune Nicoleta Deliu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult