Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Povestea micuței Meghan. Despre basmele pe care părinții le citesc copiilor înainte de culcare

Nunta dintre prințul Harry și Meghan Markle continuă să ocupe paginile ziarelor din întreaga lume. Planeta a fost cu ochii pe acest eveniment pe care unii mai cinici îl consideră „privat” (a se citi „nu e de interes public, de ce să ne batem capul cu asta, s-au terminat subiectele?!”). Cu toate acestea, de ce s-au uitat atât de mulți oameni la această nuntă devenită un adevărat eveniment „planetar”? Ce i-a fascinat deopotrivă pe oameni atât de diverși între ei, locuind la mii de kilometri distanță unii de ceilalți, cu interese, preocupări și probleme atât de diferite?

Ceva ne captivează, într-adevăr, chiar dacă în ziua de azi prinții nu mai merg pe un cal alb, ci pe un Jaguar electric, iar prințesele nu mai sunt „una la părinți și mândre-n toate cele”, ci sunt deja la al doilea mariaj.

Ce anume ne atrage? Poate aspectul glamour, poate rochiile frumoase, poate atenția permanentă a celor din jur, poate speranța că vor trăi „fericiți până la adânci bătrâneți” ca în povești? Ce mi-a atras mie atenția au fost imaginile difuzate cu micuța Meghan, interpretând rolul de prințesă din diverse povești. Peste ani, Meghan și-a găsit Prințul, iar asta spune întregii lumi o poveste despre reușita unei fete simple de a-și îndeplini visul de copil. Lumea trăiește prin povești, iar aceasta este deja una „clasică”.

Meghan Markle

Meghan Markle (Foto: Guliver/Getty Images)

Sub aspect psihologic, poveștile și basmele joacă un rol esențial în viața noastră în perioada copilăriei. Poveștile ne incită imaginația. Totuși, poveștile sunt mai mult decât o modalitate de a ne încânta emoțional și imaginativ. Sunt un mod de a iniția copiii în diverse roluri sociale, de a promova anumite calități și valori, cum ar fi curajul, perseverența, istețimea si de a oferi avertismente asupra pericolelor ce pot apărea.

Identificăndu-se atât cu personajele pozitive, cât și cu cele negative și proiectând asupra acestora părți din ei înșiși, basmele și povestile devin o scenă prin care copiii își trăiesc conflictele interioare. 

Există o legătură între povestea preferată și povestea vieții noastre?

  • Răspunsul simplu este da. Din perspectiva analizei tranzacționale dezvoltată de Eric Berne, basmele și poveștile sunt legate de scenariul de viață (script). Prin scenariu de viață se înțelege povestea inconștientă pe care copilul, ca un regizor, o creează încă din primii ani și care se completează cu alte detalii pe parcursul copilăriei. Copilul din noi a creat această poveste în funcție de propriul temperament, mesajele părinților, evenimetele ce au întărit sau contrazis ceea ce am observat.
  • Acest tipar despre cum suntem, care este rolul nostru, cum este viața - bună, grea -, ce așteptări avem de la ceilalți oameni, ne ghidează în modul în care acționăm ca adulți. Mai mult decât atât, putem distorsiona realitatea pentru a se potrivi scenariului nostru, rămânând captivi credințelor mai mult sau mai puțin sănătoase.

Cum de exercită poveștile o putere atât de mare asupra scenariului de viață? Prin atmosfera creată, prin modul în care este construită, prin mesaj și nu în ultimul rând prin gândirea plină de fantezie a copilului.

Atmosfera care se creează în jurul poveștilor este una relaxantă, chiar ușor hipnotică, seara înainte de culcare, la gura sobei, facilitând astfel învățarea emoțiilor. Gândirea copilului mic este una magică, iar unele povești aduc o soluție feerică unei probleme. Astfel, poveștile preferate pe care le-am cerut seară de seară înainte de culcare pot întări sau pot completa scenariul nostru de viață. Pentru că scenariul de viață este unul decizional, există posibilitatea de a ne identifica atât de puternic cu anumite personaje din povești, până acolo încât să preluăm anumite comportamente, calități sau chiar să decidem că vrem să fim un erou, Prințesă, Cenușăreasă.

Fiecare element al poveștii pe care persoana l-a integrat spune ceva despre lumea sa intrapsihică, despre credințele sale, despre poziția pe care o are față de viață, despre rolurile pe care le-a adoptat (victimă, persecutor, salvator), despre modul în care se comută de la un rol la altul, despre cum va fi finalul. Povestea preferată devine astfel instrumentul prin care putem facilita procesul de schimbare si putem rezolva un anumit impas, mai mult sau mai puțin conștientizat.

nunta regala - Getty

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult