Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

S-a însurat Prinţul Harry. Şi ce-i cu asta?

Nunta regală, Prințul Harry și Meghan Markle

Foto: Guliver Getty Images

Sâmbătă, Prinţul Harry al britanicilor, al şaselea în linia de succesiune la tron, s-a însurat cu Meghan Markle, o actriţă oarecare din America, şi au devenit amândoi Ducele şi, respectiv, Ducesa de Sussex. Ce înseamnă asta pentru omul obişnuit din UK? Mai nimic în termeni concreţi. Nici măcar o zi liberă în plus, cum s-a întâmplat în cazul căsătoriei Prinţului William cu domnişoara Middleton, Guvernul hotărând că, nefiind vorba de nunta unui moştenitor cu şanse reale la accederea la tron, nu e cazul ca oamenii să-şi ia vacanţă în cursul săptămânii şi deci sugerând, dar mai degrabă impunând, alegerea unei zile de weekend. Pentru a se evita aglomeraţia, obişnuită la astfel de evenimente, în Londra, s-a decis ca nunta să aibă loc undeva mai în provincie, la castelul Windsor. Cu alte cuvinte, nimic special: un holtei trecut binişor de vârsta fecioriei şi cu un comportament nu tocmai regal până nu demult şi o doamnă divorţată îşi unesc destinele, la fel ca multe alte cupluri din lume. Şi totuşi atenţia mediatică internaţională şi popularitatea de care se bucură evenimentul sunt atât de disproporţionate în raport cu semnificaţia sa publică, încât merită să te întrebi de unde vine acest interes pentru o frivolitate luxoasă într-o ţară aflată, din punct de vedere politic, într-o serioasă dificultate (prim-ministrul Theresa May de-abia reuşeşte sa-şi ţină în frâu propriul Partid Conservator, iar Guvernul său, depinzând, la votul oricarei legi în Parlament, de DUP, o facţiune dubioasă din Irlanda de Nord, nu are nici cea mai vagă idee de ce va însemna Brexit-ul şi ce impact va avea asupra britanicilor). Precizez că nu sunt vreun republican gata să se ia la trântă cu monarhia. Dimpotrivă. Cu toate acestea, ca monarhist, găsesc că nu evenimentul privat în sine – altminteri cât se poate de legitim, oricine având dreptul de a se căsători şi de a fi fericit –, ci abordarea lui în spaţiul public face mai mult rău decât bine monarhiei prin tabloidizarea excesivă a acesteia.

Cum se explică interesul britanicilor pentru monarhie şi cât de real este el?

O privire fie şi sumară pe cifrele date de sondajele de opinie din ultimii ani arată că sprijinul de care se bucură monarhia şi mai ales Regina Elisabeta a II-a în UK se situează confortabil în jurul a 70%. Ca urmare, mişcarea republicană, care are grijă, în mod democratic, să vocifereze la orice eveniment public ce include monarhia şi folosirea banului public, “has a long way to go”, cum zice englezul. Deşi la prima vedere monarhia este o instituție vetustă, conservatoare şi blocată în ritualuri, se pare că ea are trecere inclusiv la generaţia tânără, astfel că aproximativ 65% dintre tinerii între 16 şi 24 de ani ai Marii Britanii îşi doresc perpetuarea actualului sistem de guvernământ, cu tot fastul ceremonios ce-l însoţeşte. Este doar o operaţiune de PR şi de lobby inteligent al casei regale? Este cumva vreo conspiraţie politică şi mediatică menită să menţină acest status quo prin oferirea de entertainment maselor avide de show? Greu de spus, deşi nunta Prinţului Harry, care, teoretic, nu ar fi trebuit să suscite un interes atât de accentuat dat fiind că acesta a căzut şi, foarte probabil, va mai cădea, în urma căsătoriei lui William şi Kate, în linia de succesiune la tron, ar putea oferi câteva răspunsuri.

  • Britanicii sunt la fel de vulnerabili la influenţa presei ca orice alt popor. Dacă, vreme de şase luni, li se spune zilnic oamenilor pe toate canalele cât de importantă este căsătoria lui Harry cu Meghan, ce face mirele, cum se pregăteşte mireasa, ce planuri au după nuntă, ce părere are Regina, ce a declarat prim-ministrul, cine va fi invitat şi cine nu, se organizează ample dezbateri privitoare la alegerea mirelui şi se discută programul nunţii şi chiar meniul în cele mai mici detalii, mulţi chiar ajung să creadă că nunta în cauză este un eveniment public major şi să nu-şi mai exercite în niciun fel spiritul critic faţă de ceea ce li se livrează ca „ştire".

Nunta regală (Guliver Getty Images)

  • Britanicii iubesc aparenţele şi show-ul, vor să fie minţiţi frumos şi să li se spună basme moderne cu Feţi-Frumoşi şi Cenuşărese, chiar dacă realitatea în care trăiesc ei nu are absolut nimic de-a face cu „realitatea” în care trăiesc membrii familiei regale. Neputând spera să aibă vreodată acces la „realitatea” regală, se mulţumesc şi cu realitatea tabloidă pre-filtrată de „Daily Mail”, „The Sun”, „Daily Telegraph” şi alţii eiusdem farinae. În acest sens, nu sunt cu mult diferiţi de români, ei înşişi în bună măsură prizonieri ai televiziunii, poate mai puţin ai ziarelor.

Nunta regală (Guliver Getty Images)

  • Britanicii sunt, în ciuda aparenţelor, o societate frundamental conservatoare şi ierarhizată pe clase, dar cei mai mulţi încă nu au o problemă cu acest neajuns. Nu este de mirare că majoritatea covârşitoare a monarhiştilor hardcore au votat Brexit. Aceştia văd în monarhie un simbol al unui timp de mult şi pe nedrept apus, când Marea Britanie era ceva mai mare decât este acum şi avea altă greutate în politica mondială. Desigur, s-au schimbat multe în societatea britanică în ultimii 70 de ani, iar faptul că Harry se poate însura cu o fată de origine nu tocmai albă, şi divorţată pe deasupra, fără ca nimeni să ridice o sprânceană este o mărturie directă a acestor schimbări. Dar acestea sunt schimbări de suprafaţă, inevitabile în vremurile moderne, căci în adâncul ei, în structurile de rezistenţă profunde, Marea Britanie nu s-a schimbat prea mult. Dimpotrivă, suferă enorm, deşi ştie că nu e frumos să o spună pe faţă (de altfel, niciun britanic autentic nu-ţi va spune niciodată adevărul în faţă), că fostul imperiu britanic cu toate valorile lui s-a dezintegrat, iar Brexit-ul şi iubirea faţă de monarhie, chiar şi faţă de un prinţ aşa-zis rebel, sunt ultimele strigăte ale unui popor aflat într-o profundă criză de identitate.

Nunta regală (Guliver Getty Images)

  • Britanicii sunt foarte narcisişti: le place să se simtă speciali, sunt convinşi că ceilalţi ar trebui să-i trateze ca atare şi se miră sincer când asta nu se întâmplă. De fapt, se simt superiori celorlalţi şi se aşteaptă ca aceştia să le recunoască fără discuţie superioritatea (vezi abordarea lor, lipsită de orice flexibilitate, în negocierile cu UE), iar monarhia, cu tot fastul ei şi atenţia internaţională de care se bucură, este una dintre ultimele instituţii care le oferă temeiul acestei superiorităţi, validându-le sentimentul de aroganţă mascată. Dacă este să spunem adevărul aşa cum un britanic niciodată nu l-ar spune, ieşirea din UE s-a datorat în principal acestui narcisism care-i făcea să nu se simtă bine la aceeaşi masă cu ţări din uniune pe care, cinstit vorbind, le privesc cu maximă condescendenţă.

Desigur, acestea sunt generalizări ce pot părea grosiere dacă sunt scoase din context. Trăind în UK de 7 ani şi fiind pe cale de a deveni eu însumi cetăţean britanic, iubesc acest loc care mi-a devenit casă, cu toate bunele şi relele lui. Şi pot depune mărturie că nu toţi britanicii sunt conservatori, au votat Brexit, citesc „Daily Mail”, au nostalgii imperiale şi urmăresc cu aviditate non-ştirile despre nunta regală: aş spune că 95% dintre prietenii mei britanici sunt exact opusul a ceea ce am descris mai sus, făcând, din contră, o băşcălie teribilă de conservatorismul şi – s-o spunem pe şleau – prostia compatrioţilor lor. Cel mai trist este însă că monarhia s-a lăsat şi se lasă târâtă în acest proces de tabloidizare, având falsa impresie că datorită imensei maşinării de lobby de care se bucură aparenţele pot înşela. Ele pot înşela încă o populaţie, dacă nu îndoctrinată, cel puţin învăţată să iubescă familia regală şi pe Regină, dar, cum timpul nu va mai avea, inevitabil, prea multă răbdare cu aceasta din urmă, monarhia va trebui să-şi găsească în curând alte resorturi de existenţă decât cel mediatic. Poetul latin Iuvenal îşi satiriza compatrioţii romani obişnuiţi să primească panem et circenses (pâine şi circ) ca un fel de „anestezic” al propriilor convingeri politice într-o societate devastată de dictatura personală a împăraţilor. Sâmbătă, britanicilor li s-a oferit numai „circ” la televizor, şi, câtorva mai „privilegiaţi” din afara cercului de adevăraţi privilegiaţi, un loc de picnic pe lângă castelul Windsor unde să-şi aducă, care va să zică, „pâinea” de acasă în schimbul „privilegiului” de a vedea „circul” mai de aproape. Chiar şi aşa, vremea a ţinut cu nuntaşii, care s-au bucurat nevoie mare că-şi pot mânca pâinea de acasă la circul altora de rang mai mare ca al lor. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • dalex check icon
    Iubirea si respectul fata de monarhie pot parea ridicole pentru un observator extern.
    Cei 7 ani de U.K. nu sunt suficienti pentru a intelege rolul familiei regale britanice care isi iubeste poporul si este iubita de popor.
    Nivelul de trai este rezultatul nivelului de incredere si iubire. Evident ca teoria marxista ne-a invatat ca lucrurile stau invers - dezvoltarea mijloacelor de productie ar duce la dezvoltarea societatii.
    Romania este republica si se vede cat de bine functioneaza.
    Sper, pentru binele lor, ca britanicii vor ramane monarhisti, conservatori si "aroganti".
    • Like 0
  • O noua ocazie pentru fetele de la pravalie si micile burgheze de pretutindeni, mai mult sau mai putin pantecoase, sa stea cu ochii lipiti de televizoare, ca sa vada ce palarii se mai poarta prin palate.
    • Like 0
  • Este istoria Angliei in acest eveniment de care engliezii nu se dezic nici o clipa si o trateaza cu respect in ciuda unor fluctuatii spre deosebire de alte natii care si-au denaturat istoria si au pus vulgaritatea minciuna si hotia la loc de cinste!
    • Like 1
  • Asta arata cat de usor pot fi manipulati oamenii prin intermediul mass-media transformand un eveniment de importanta minora intr-unul de mare importanta si creand impresia ca fiecare participant ( inclusiv de pe margine ) la eveniment este la fel de important.
    • Like 2
  • Și eu mă mir foarte mult că la această nuntă—simbol n-a fost invitat de onoare George Soros.

    Un prinț a cărui mamă a părăsit Anglia ca să se fff,...—plimbe prin Franța cu fiul arabului Al Fayed, se însoară.

    Cu cine se însoară?

    Cu fiica unui olandezo–englezo-irlandez și a unei negrese din Georgia, cu străbunicii sclavi.
    Maică-sa a divorțat de taică-său pe când Meghan avea doar 6 ani.
    Meghan simpatizează corectitudinea politică, și este o actriță divorțată, care a concubinat din 2004 până în 2011 cu un actor, după care a stat căsătorită cu el și a divorțat, doi ani mai târziu,
    Acum are 36 de ani, și s-a măritat cu un prinț din familia regală britanică, cu 3 ani mai mic de cât ea.

    Nu cred că această căsătorie va dăinui mai mult de 4 ani.
    • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      dalex check icon
      Persoana cu "străbunicii sclavi" este altruista fata de strainii aflati in suferinta in timp ce toapele din politica romaneasca fura din saracia compatriotilor pentru a-si construi resedinte luxoase in tari exotice. Comentariul eticheteaza oamenii dupa cat s-au ff parintii si arata doar o respingere a unor modele de empatie, generozitate si iubire. Ar trebui contactat un psihanalist.
      • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult