Foto: Sin See Ho / Alamy / Alamy / Profimedia
Nu ne mai săturăm să rămânem surprinși. Zilele acestea este un festival, pe alocuri haiducesc, cu dezvăluiri despre oameni angajați pe pile, categorii de lux, pensionari speciali etc. Fostul ministru al finanțelor, actualul premier, rămâne surprins de sporurile pe care le-a plătit din fosta poziție.
Și dăm din colț în colț pentru a acoperi un gol de vreo trei procente pentru bugetul de anul acesta, ies la iveală, ca după ce ai scutura „un pulover vechi din care sar moliile”, tot felul de bizarerii și defecte de sistem, privilegiați fără nicio competență cu CV-uri goale de conținut. Știu că este un subiect care încinge multe abordări, dar soluția haiducească cu luatul, tăiatul, înghețatul are logică doar până la un punct de astă dată, din simplul motiv că atâta timp cât dominantă rămâne decizia politică în privința acestor beneficii ele vor apărea și vor dispărea în funcție de rostogolirea guvernelor și agenda de partid.
Haideți să lămurim câteva aspecte, dar în special de ce aceste sporuri nu au însemnat de-a lungul timpului altceva decât o sursă bună de dublat, uneori, veniturile la stat. Și insist, mă refer aici în special la compensațiile decuplate de realitatea zilelor sau pur și simplu fără niciun bun simț: prin ce calvar poate trece cineva care trebuie să deschidă zilnic computerul, de are nevoie de o recompensă financiară suplimentară pentru asta?
Pentru început e bine să spunem, și ăsta este un alt defect al sistemului, că nu toți bugetarii primesc aceleași sporuri, deși desfășoară aceeași muncă. Iar asta e primul nonsens în privința acestor beneficii. Sunt 1,2 milioane de bugetari care primesc sporuri, adică aproape toți, indiferent de agenția sau de instituția la care lucrează.
Cât despre motivele din spatele acestor beneficii, iată câteva exemple:
Angajaţii de la Parlament primesc lunar un spor de 15 la sută din salariu pentru condiţii vătămătoare. Explicația constă în faptul că funcţionarii de aici sunt afectaţi de undele electromagnetice care se propagă prin clădire. Deşi toţi bugetarii de aici lucrează în aceleaşi condiţii vătămătoare, sporul şefilor ajunge să fie şi de opt ori mai mare faţă de al angajaţilor de rând.
Angajații de la instituția Avocatului Poporului primesc spor pentru că își obosesc ochii în fața computerului, lucrează în praf, dar și pentru că pe birouri se găsesc diverse bacterii.
Fiecare judecător al Curţii Constituţionale primeşte lunar două sporuri pentru acelaşi lucru: spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, iar al doilea se numeşte spor pentru muncă în condiţii vătămătoare.
Angajații din Ministerul Educației primesc bani în plus la salariu, pentru că lucrează într-un mediu toxic.
Funcționarii de la Ministerul Transporturilor primesc sporuri și pentru că pe clădirea în care lucrează se află antene. La CNAIR există chiar un spor pentru cumul de funcții.
Așa se face că 85 la sută din taxele și impozitele încasate de stat se duc pe salarii, iar din suma mare cu care se plătesc salarii și pensii, 80 la sută vine de la buget, iar 20 la sută vine din împrumuturi.
Toate partidele au fost de acord cu pozițiile acestea acoperite de sporuri pentru diferite polițe de plătit. În lipsa unor criterii transparente de angajare, a unor chei de performanță evaluate continuu și a unor mecanisme de autocurățare și control, subiectul se stinge și ne vom trezi din nou surprinși. Tăierea, înghețarea sau ce s-o mai întâmpla, în lipsa celorlalte măsuri, pot fi cel mult o soluție de moment și praf în ochii celor ce, pe bună dreptate, sunt frustrați de veniturile de mii de euro. Și un succes în a antagoniza și mai mult două categorii de angajați.
Zilele acestea mai există o încleștare de forțe și față de ideea listărilor unor companii de stat. Unii reclamă că e vândută țara, ceilalți se caută prin buzunare, ca să pună bani în buget. Cred că transparența care va veni la pachet cu aceste ieșiri pe piață e singurul lucru care poate în mod real speria pe cineva, dacă este susținătorul sistemului pe care l-am descris mai sus. În cele mai multe dintre aceste companii statul poate rămâne majoritar, în altele va fi în poziție de control, cu șanse mari să fie cel care „deține tortul și îl și mănâncă”. De ce, de exemplu, în locul unor sporuri aruncate în gol, să nu oferi, ca stat, acțiuni aliniate la performanță în interesul țării?
Nu ne mai săturăm să rămânem surprinși.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dl.Catu,poate in secunda unu sa anuleze aceste indemnizatii,si astfel fabrica de doctorate se autodesfiinteaza.
Bugetarul X. O mărturie sinceră despre munca la stat
800,001 views•Jun 14, 2019
Rasu-plansu iti vine .
495
SHARE
SAVE