Predicțiile de la București ale profesorului Nouriel Roubini. Notițele mele de la o discuție cu economistul care a prezis criza din 2007

Foto: Nicola Marfisi / Avalon / Profimedia

Prezența profesorului Nouriel Roubini la București a fost binevenită, iar întâlnirea tihnită față în față cu această minte luminată a fost o gură de aer proaspăt și rece. Binevenită pentru că prezența unui personaj de asemenea calibru a oferit celor care l-au auzit sau avut ocazia să converseze cu el posibilitatea de a asculta idei, teorii, raționamente economice și geopolitice de primă mână la nivel mondial într-un context extrem de complicat și cu mari provocări în fața tuturor țărilor importante sau cheie din lume. Un alt efect pozitiv a fost și acela că pentru scurt timp am putut vedea cum elitele noastre devin ascultătoare, iau notițe și tac iar intervalul acesta - mic - pe care l-am putut cu toții dedica gândirii și nu orgoliilor a fost un timp umplut cu valoare.

Nu știu cât de bun analist geopolitic este domnul Roubini și nici dacă prezicerile sale se vor adeveri sau nu și de data acesta. Ce spune însă administrează o doză substanțială de optimism pentru europeni și aliații acestora în ce privește ce au de făcut, alegerile, viitorul NATO, competitivitatea continentului și atractivitatea sa pentru China și sudul global. Cu condiția solidarității europene și a păstrării relevanței de mare putere. E și nu e ironie în ce spune, ne dorim cu toții asta, cei care trăim pe acest continent.

Nu același optimism reiese și din analiza sa în legătură cu situația macroeconomică și cu privire la țările cu deficite bugetare mari - cum este și România. Aici el vorbește răspicat despre nevoia unui deficit sustenabil. Aproape că spune: nu e important dacă deficitul e mare sau mic, ci este important dacă este sustenabil. Adică te poți împrumuta, poți cheltui mai mult decât produci cu condiția să știi și să ai de unde să susții pe termen mediu și lung acel deficit. Cum se face asta? Fie prin creșterea veniturilor la bugetul statului, fie prin scăderea cheltuielilor publice. Cum cresc veniturile în principal? Prin creșterea de taxe generale, prin eliminarea excepțiilor de la mecanismele fiscale, prin simplificarea cadrului fiscal, digitalizarea acestuia pentru o mai bună colectare a taxelor deja existente, prin crearea de mecanisme reale favorabile investitorilor și companiilor care creează locuri de muncă care la rândul lor susțin creșterea consumului etc.

În ce privește scăderea cheltuielilor publice, este clar că un program sever de reducere a acestora nu poate fi cuplat decât cu reforme structurale transformative pentru țările din Estul Europei în drumul lor spre integrare. Ne îndeamnă să flexibilizăm puternic piața muncii, să investim masiv în educație și mai ales în inovație. În special pentru România și Polonia dezvoltarea infrastructurii de toate genurile - rutieră, navală, căi ferate, aeriană, digitală, birocratică este, în opinia, sa un pilon esențial de dezvoltare și de reducere a riscurilor marilor deficite nesustenabile. Înclină să creadă că reducerea cheltuielilor publice pare să fie cheia obținerii unui deficit sustenabil pentru România.

Mai spune că, într-un anume fel, lumea se află deja într-un mare război, pentru că războaiele de acum au și vor avea implicații profunde pe termen mediu și lung. Cu cât durează mai mult, cu atât vor costa mai mult și vor pune presiune pe statele finanțatoare. Acest lucru, cuplat cu efectele de-globalizării și accentuării politicilor izolaționiste în creștere în multe state, va crea efecte negative în serie asupra Europei și lumii. Intervin în acest proces - pe care el îl numește „broasca care stă în oala cu apă caldă de pe foc” ceea ce definește Megathreats - fenomene mondiale cu potențial material de mare impact și anume: cele două mari războaie în curs, inegalitățile economice între regiuni și state, degradarea climei. Un exemplu despre funcționarea în lanț a acestor mega-amenințări mondiale - conflictele geopolitice afectează aprovizionarea cu energie, lucru care duce la creșterea prețurilor, iar asta la rândul său determină ascuțirea inegalităților sociale pentru că oamenii nu mai pot plăti energia scumpă.

Crede în avansul tehnologic important pe care blocul occidental îl are încă, speră la armistiții de genul celor două Corei în estul Europei sau două state în Orientul Mijlociu, crede că o schimbare la Casa Albă va obliga Europa la contribuții substanțiale pentru propria apărare și o linie dură față de Rusia, spune că blocul occidental trebuie să facă comerț cu China, dar în mod inteligent și nu în zonele de mare risc/valoare, se teme de slăbirea ritmului de creștere al Chinei și de posibilele consecințe, crede în continuare în capacitatea noastră de a lupta chiar și pe mai multe fronturi pentru a depăși mările obstacole ale momentului în care ne aflăm.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp