Încă o aberație emblematică pentru modul în care se raportează statul român - prin instituțiile și reprezentanții săi - la firme și cetățeni:
Hotnews scrie azi că „sute de mii de operatori economici riscă să fie sancționați contravențional, începând cu 1 noiembrie 2026, întrucât distribuitorii de aparate de marcat electronice fiscale (AMEF) nu cunosc cerințele tehnice impuse pentru implementarea codului QR pe bonurile fiscale. Este vorba, mai exact, de structura și formatul datelor, codificarea, dimensiunea și poziția pe bon, eventuala adresă de verificare. Camera Consultanților Fiscali a transmis Ministerului Finanțelor o adresă în acest sens.”
Statul cel lacom, abuziv și cheltuitor (care știe numai să se întindă, să crească și care îi sufocă pe cei corecți din mediul privat) a dat o lege la care nu a venit și cu normele de aplicare.
Sute de modificări fiscale în ultimii ani, schimbări legislative, schimbări ale codurilor CAEN, trecere de la REVISAL la REGES, impunerea e-Factura, e-TVA, e-Transport, SAF-T, creșterea taxelor și impozitelor și câte și mai câte au fost făcute pe nervii, banii, dar mai ales timpul antreprenorilor și angajaților din mediul privat.
Rata colectării a crescut, însă e foarte greu de stabilit cât din această creștere a fost adusă de digitalizarea despre care vorbește statul român de ani și ani încoace. Însă România stă în continuare foarte prost la un capitol pe care nu a reușit niciodată să-l rezolve și nici să-l îmbunătățească: reducerea GAP-ului de TVA.
Ce îi oprește pe decidenții zilei să mute cea mai performantă parte a ANAF-ului, cu toate structurile sale, la marile porți de intrare pentru mărfurile care ajung în România, adică în Portul Constanța, si anumite în vămi? De ce nu se concentrează toate structurile secrete, cu atribuții specifice, în locul numărul 1 generator de evaziune fiscală? Există experți care spun că încasarea TVA ar crește cu procente spectaculoase dacă instituțiile s-ar concentra pe Constanța. Rămâne un mister faptul că autoritățile preferă să toace resurse imense pentru verificări irelevante, stresând antreprenorii corecți pentru eventuale sume nesemnificative, dar lasă marea evaziune - pe care o pot ataca la rădăcină - nesupravegheată sau controlată timid.
De ce nu adoptă România o strategie limpede pentru aplicarea taxării inverse, despre care au vorbit fiscaliștii? Iarăși, un mare semn de întrebare (dincolo de procedurile birocratice ale spațiului comunitar, care pot fi depășite).
Dacă încasările la buget ar crește consistent prin TVA și combaterea evaziunii, România ar avea un spațiu foarte larg de manevră, și-ar permite să indexeze și pensii, s-ar împrumuta mai puțin și cu dobânzi mai mici, ar așeza economia pe piloni sănătoși, unde cel care face evaziune nu l-ar concura neloial pe cel care-și achită dările la centimă.
Premierul Luca Niculescu poate scoate România din criză concentrând resursele pe următoarele linii:
- evaziunea din Portul Constanța;
- creșterea încasărilor din TVA;
- scăderea prețului gazelor naturale și energiei electrice;
- scăderea cheltuielilor statului.
Desigur, există o condiție: să nu se opună PSD.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.