Foto: Inquam Photos
De câteva zile, presa occidentală nu contenește în a descrie puterea din România în termeni foarte duri, dar foarte corecți, de altfel: nu e nicio surpriză pentru noi să aflăm că suntem conduși de niște infractori, al căror singur scop politic e să scape de brațul legii, chiar tăindu-l și amputând astfel statul de drept în România. Ceea ce ne poate surprinde, pentru o clipă, este să descoperim acuratețea cu care presa din toate marile capitale occidentale redă situația din România, precum și unitatea de abordare a temei: da, aflăm că toată lumea știe cine sunt Dragnea și Dăncilă, un sforar corupt și o figurantă.
Mai aflăm că manipulările primitive ale presei și televiziunii de partid au un public foarte restrâns, public needucat și captiv, ale cărui dimensiuni sunt limitate. Nu există practic nicio posibilitate pentru Antena3, RomâniaTV și alte canale de propagandă să influențeze un public mai larg, în România și, mai cu seamă, în afara țării. Stilul brutal, linșajul și lipsa de profesionalism nu se pot dezvolta în spațiul mediatic al unor societăți care dezvoltă o conștiință critică în privința informațiilor din presă.
Încă un lucru pe care îl aflăm cu această ocazie, deopotrivă uimitor și hilar: provincialismul, analfabetismul politic și mediatic al oamenilor puterii care, lipsiți de imaginație, de cultură și de experiență internațională, văd în articolele apărute în presa occidentală aceeași mână lungă a complotului universal împotriva lor și a țărișoarei lor dragi. Având desigur tot interesul să spună că cine dă în Dragnea dă în România, ei devin incapabili (prin ordin de la partid, dar și prin lipsa de inteligență) să iasă din confuzia Dragnea/Dăncilă = România. De unde și frecvența în discursurile lor de anii 50 a ideii de trădare națională.
Dar mai aflăm un lucru, în legătură directă cu ce am spus anterior, și care trebuie să ne dea bătăi de cap și să ne facă să reacționăm creativ: lângă numele lui Dragnea și Dăncilă se află întotdeauna și România. Oricât de mult insistăm noi să distingem între clica infractorilor care ne conduc și țara pe care o conduc, prezentarea lor împreună este inevitabilă. Adică se alunecă ușor dinspre „guvernul corupților”, către „țara corupților”, țară care nu doar că este și a noastră, dar este formată și din noi înșine. Cei care trăiesc în alte țări cunosc zâmbetul condescendent al celor care vorbesc în fața lor despre România descriind-o prin termeni precum „hoți”, „corupți”, „plagiatori” etc. Şi chiar dacă niciunul dintre noi nu este nici hoț, nici corupt, nici plagiator, suntem, în cele din urmă, români, iar unii dintre români sunt în acest fel. Dacă ne asemuim oarecum cu Brâncuși, Cioran sau Halep, atunci trebuie să ne asumăm și crucea Dragnea/Dăncilă.
Opinia publică occidentală spune ceea ce vede și vede că românii pot să dea lumii și genii, lideri ori campioni, dar că pot în același timp și să-și aleagă în fruntea lor niște analfabeți, incompetenți sau oameni certați cu legea. Pe un umăr al nostru stau geniile, pe celălalt stau infractorii. În aceste șase luni Europa, și nu numai ea, va vedea cât putem să stăm de drepți și demni sub această dublă povară, cum vom ști să negociem un viitor mai bun pentru toți europenii, dincolo de șansă și blestem, dincolo de mândrie și rușine.
Şi mai ales, mai ales, va trebui să învățăm să ieșim noi de sub această dublă presiune, a geniului și a prostiei, pentru a deveni în sfârșit un popor capabil să se reinventeze în funcție de provocările lumii actuale. Să fim mai puțin obsedați de propria imagine și de ce vor zice alții despre noi, dar mult mai preocupați de contribuția noastră la construcția Europei și lumii de mâine. Nu avem de demonstrat nimic lumii, nici cât suntem de deștepți, nici cât suntem de proști. Iar după ce ne vom dezbăra de poverile autoinventate de pe spatele nostru, va trebui, cât mai repede posibil, să punem umărul la clădirea unei lumi mai bune pentru toți europenii, nu doar pentru cei din țară.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
,,...În burta lui pluteau cartofii țărănești pe un Muscat Otonel așa cum pluteau corăbiile lui Columb în drum spre America lui Vespucci..."
După 1989, mai de voie și mai ales de nevoie, România a intrat într-un proces de trecere de la economia centralizată de stat la o economie capitalistă. Acest proces a fost unul ocult, netransparent pe baza principiului „vreți capitalism, foarte bine, dar noii capitaliști vom fi noi”. Noțiunea de „noi” din sintagma de mai sus a constat din: politicienii de la putere și foștii lucrători din diviziile de comerț exterior ale securității. A urmat un iureș de lupte pentru acapararea capitalului prin privatizări, desființări, transformări, iar noii proprietari au rămas conectați la cordonul ombilical al bugetului de stat. Dacă la această luptă internă, care numai de etică, echitate și legalitate nu poate fi bănuită, adăugăm și interesul capitalului străin pentru acapararea pieței de consum care o reprezenta România, avem un tablou mai apropiat de ceea ce s-a întâmplat în România postdecembristă.
Dacă se va analiza acest proces din punct de vedere al legalității, vom ajunge la concluzia că suntem o țară de hoți și plină de corupției la nivel înalt.
Ce se poate face ? Ar fi vreo trei căi de intrare în legalitate și anume:
1. Ministerul Public să deschidă dosare pentru toate actele de privatizare, lichidare și înstrăinare a proprietății de stat. În acest caz procesul va fi unul de durată, în care va fi greu sau aproape imposibil de probat ilegalitățile comise, iar la finalizare probabil se va ajunge la un capitalism de stat.
2. Continuarea tendințelor actuale în care se urmărește de fapt schimbarea actualilor proprietarii cu alții considerați mai merituoși. Nici această cale nu va duce la un rezultat fezabil și de durată.
3. Declanșarea unui proces transparent de amnistie pe baza următoarelor principii:
a) recunoașterea publică a modului incorect prin care s-a obținut accesul la capital;
b) amnistierea proceselor de privatizare recunoscute public ca fiind incorecte și care au avut ca urmare crearea/menținerea de locuri de muncă, cu obligația de plată unor procente din cifra de afaceri către bugetul de stat, precum și decuplarea acestora de la subvenții de la bugetul de stat;
c) toate acele constituiri ilegale de capital care au avut ca urmare falimentarea sau numai realizarea de bunuri mobile și/sau imobile în interes personal nu intră în actul de amnistie și se vor pedepsi conform legii;
d) stabilirea de măsuri publice de constituire, sprijinire și întărire a capitalul autohton.
Raspuns : Nu, si-o fac cu multa placere, eu sunt repartizat pe acest site, si punct.