Foto: Joe Biden Facebook
Așa cum se așteptau cei mai mulți, aceasta a fost săptămâna în care a fost făcută publică alegerea candidatei democrate pentru postul de vicepreședinte al țării. Ea este senatoarea californiană Kamala Davi Harris.
Din primele ore de la anunț s-a văzut limpede cum cea care vizează postul secund al administrației îl eclipsează deja pe cel care ar dori să ajungă cel mai puternic om de pe planetă, cum este frecvent numit președintele american.
Kamala Harris este o juristă fost procuror șef al orașului San Francisco și al statului California, care a devenit senatoare în anul 2016.
Atât din aparițiile legate de cariera ei politică, cât mai ales din intervențiile din comisia juridică a senatului care l-a audiat pe Brent Kavanaugh și din dezbaterile la care a participat anul acesta, în calitate de candidată la nominalizarea partidului democrat, ea a apărut tuturor ca o femeie puternică, curajoasă, de multe ori agresivă și care nu lasă mult spațiu celor cu care argumentează.
Este o bună vorbitoare și are o apariție atractivă, inclusiv telegenică.
Mulți se așteptau să facă mai mult în preliminarii, dar - în afară de câteva intervenții, între care și acuzarea de rasism pe care i-a aruncat-o în față lui Joe Biden chiar pe scena de dezbatere - Harris nu a strălucit, a avut procente slabe, s-a clasat în coada plutonului și a fost nevoită să renunțe la visurile prezidențiale destul de devreme.
Presa susținătoare o prezintă pe Kamala Harris ca o politiciană „de culoare", dar acesta este un adevăr parțial: mama ei, cercetătoare în domeniul medical este indiancă, iar tatăl, un jamaican de culoare, a ajuns în Statele Unite ca student bursier abia în anul 1964.
El a făcut o carieră universitară remarcabilă în domeniul științelor economice.
Amândoi părinții s-au naturalizat în USA la maturitate și Kamala este prima membră de familie născută pe pământ american (n. 1964).
Din punctul de vedere al unui african-american, deși are un ten mai închis, Kamala nu are multe lucruri comune cu cei din comunitatea de culoare nord-americană și nu este legată în nici un fel de istoria și tradițiile ei.
Politic, Kamala Harris aparține aripii de extremă stângă a partidului democrat: este pentru creșterea taxelor, susține politica orașelor sanctuar, se opune controlului imigrației ilegale, vrea să se introducă un control al armelor individuale, favorizează un control al guvernului în toate domeniile vieții sociale, se opune pedepsei capitale și este o partizană a cauzelor feministe contemporane.
Democrata Harris este mult mai aproape de Barack Obama și de Bernie Sanders decât de Jack Kennedy sau Bill Clinton.
Cu toate acestea, strategii electorali democrați vor face tot posibilul să o prezinte ca o democrată moderată, estompând pozițiile ei publice din trecut.
În istoria alegerilor americane, numirea senatoarei Harris pentru candidatura de vicepreședinte este cea de a patra încercare a unei femei să devină secundul președintelui.
La alegerile din anul 1972, Tonie Nathan a fost numită candidata partidului libertarian pentru tichetul în fruntea căruia se afla John Haspers.
Walter Mondale, candidatul democrat pentru postul de președinte din anul 1984 a ales-o pe Geraldine Ferraro să-l secundeze.
Republicanul John McCain, care nu era într-o poziție favorizată în anul 2008, când încerca să-l învingă pe Barack Obama, a sperat să atragă alegătoarele numind-o pentru postul de vicepreședinte pe Sarah Palin, guvernatoarea statului Alaska.
Nici unul dintre aceste cupluri politice mixte nu a avut succes și prezența femeilor candidat a fost câteodată identificată ca una din cauzele nereușitei.
Cel mai vizibil efect nefavorabil a fost în cazul tichetului McCain-Palin, care nu s-a urnit și a atras noi critici după anunțarea candidatei.
Campania de alegeri prezidențiale de anul acesta are mai multe elemente noi: convențiile naționale ale partidelor nu se vor ține, mitigurile de întâlnire directă cu publicul vor fi puține (dacă vor fi) și vor fi limitate de restricții pentru protecție, principalele confruntări vor fi cele din media clasice și cele de socializare, influența conducătorilor de campanie va fi mai mare ca în trecut și inspirația lor în formularea mesajelor, pozitive și negative, va fi hotărâtoare.
Mai sunt neclarități despre ținerea dezbaterilor, ca și despre modalitatea de votare: directă, prin corespondență, mixtă, sau printr-un vehicul electronic nou, invulnerabil la fraudă.
La aceste caracteristici de premieră se adaugă și câteva legate de candidata Harris.
Este pentru prima dată când o candidată femeie este de origine multirasială, asiatică și de culoare.
La fel, nu s-a mai întâmplat ca o candidată să fie dintr-o prima generație rezultată din părinți imigranți și nici ca să fie o profesionistă cu experiență în două domenii majore: procuratură și membră a senatului.
Unii au remarcat că, diferit de alegerile trecute, nici unul dintre cei doi de pe tichetul democrat nu este absolvent al unei universități Ivy League.
Dar se poate anticipa că senatoarea Harris va avea o performanță bună în campanie, va fi subiectul unor știri interesante și posibil controversate și va avea o contribuție majoră la poziționarea echipei în sondaje și rezultate.
Cu umor, cineva a remarcat și că numirea Kamalei Harris face ca cel puțin 50% din echipa democrată să poată duce la bun sfârșit propozițiile.
Nu se poate trece sub tăcere faptul că sunt clar vizibile deosebirile de energie, vitalitate, prezență, spirit și farmec dintre Joe Biden și proaspăta numită Kamala Harris.
Și, ținând cont de faptul că Biden va împlini 78 de ani chiar în luna alegerilor, apare ca foarte justificată întrebarea dacă schimbarea „tichetului” se va face înainte sau după alegerile din 3 noiembrie.
Să fie această desfășurare de lucruri o a doua șansă prezidențială pentru Kamala Harris?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Kamala e departe de a fi perfecta cum de altfel si Joe Biden, dar avand in vedere ce ofera partea cealalta, i-as alege oricand pe primii.
Situatia nu e similara cu ce am avut in Romania cand in turul doi de scrutin au ajuns Vadim Tudor si Ion Iliescu. In primul rand in politica americana, partidele nu vin ca in Romania cu un candidat si zic "asta e alegeti-l". In America exista alegerile "de dinainte de alegeri" in care oamenii au vazut la tv si nu numai pe cine au de ales din grupul de candidati republicani cat si democrati. Din toata lista de republicani care s-au jignit cum au putut mai bine, l-au ales pe Trump. Asta au vrut ei, si referitor la procentul de 20% probabil ca procentul e mai mare, atata timp cat 60+ milioane de americani au votat un bufon.
In al doilea rand, mai de graba conservatorii americani se apropie de votantii PSD din Romania si nu democratii (nu ca ei ar fi perfecti). Diferenta dintre cei din Romania si cei din SUA e ca primii nu au arme ca sa trambiteze tot timpul ca li se ia drepturile, in rest acelasi nationalism, aceeasi inclinare spre biserica, pentru ca pe oi asa le controlezi mai bine. Mai le spui ca Soros si Bill Gates sunt aia rai si tablou e complet,
Domnul Martin continua sa promoveze ideile conservatoare, subtil (crede dansul), in timp ce pretinde ca doar prezinta neutru fapte de peste ocean. CIteste ce a scris despre mineriadele din Portland. Calupuri intregi culese din urmarirea intensa a Fox News-ului.
Trist ca cei de la Republica permit unui domn ce prezinta distorsionat realitatea sa scrie in draci.
Pt ca se pare ca Ms Harris a profitat din plin de atuurile fizice pentru a se propulsa in cariera.
In conditia psihica in care se afla Biden, chiar daca ar cistiga alegerile, nu cred ca va ramane mult ca prez, si atunci democratii insisi vor fi interesati sa publice rezultatele unui cognitive test, din care sa reiasa ca e unfit sa-si faca job-ul.
Iar un presedinte ca Ms Harris va fi o adevarata catastrofa pentru America, atit extern cit mai ales intern.
Banuiesc ca acel Willie Brown, fostul primar al SF era si el de culoare, nu?