Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Președintele și premierul României nu felicită decât de la aur în sus. Cum s-a auzit discursul-manifest al lui David Popovici la Cotroceni şi Victoria?

David - bronz

Foto: Mickael Chavet / Zuma Press / Profimedia

Cei mai importanți oameni în stat, Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu l-au felicitat imediat pe David Popovici. Imediat cum a luat aurul olimpic. La bronz...? La bronz au rămas lucrurile așa, ca înainte de toate intrările în bazin ale lui David. Sportivul rămâne să fie sprijinit de echipă/familie, de propria-i performanță și de un munte de bun simț. Care munte de bun simț e fix ceea ce licăre, ce fascinează și strânge atâta admirație.

Tot muntele de bun simț i-a modelat sportivului nostru și discursul de după finala la 100 de m, când a reclamat lipsa bazinelor. (Bănuiesc că știm cu toții cum stă Budapesta la săli de sport și bazine de înot.)

De ce suntem noi acum datori să amplificăm reclamația lui David Popovici? Pentru că România e azi, joi, in primele 20 de națiuni, la Olimpiadă, exclusiv pe baza medaliilor lui, aur și bronz. Iar felicitările lui Klaus și Marcel nu îmbunătățesc cu nimic situația.

Ambii au puterea să facă enorm. Clar mai mult decât să posteze pe Facebook. Dacă mândria și recunoștința ar fi la cote înalte, precum postează, i-am vedea cu-adevărat preocupați de soarta sportului. Doar că ei par a se uita la fenomen luând o pauză de la Insula Iubirii de sine.

Știu că podiumul reușit de tânărul de 19 ani, indiferent de treaptă, înseamnă o imensă bucurie ce nu trebuie alterată. Dar felul lui de a ajunge la performanță rămâne o insulă într-un ocean de ipocrizie. De care politicienii nu doar că nu sunt străini, ci direct responsabili.

Vor urma și alte medalii la Paris. Și alte postări sau ceremonii cu protocol de stat. Vor urma și alegeri și promisiuni. Care vor face ca aerul din balonul de la Lia Manoliu să fie și mai sufocant. Mai ales pentru tânărul înotător devenit legendă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere

Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult