Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Președintele și premierul României nu felicită decât de la aur în sus. Cum s-a auzit discursul-manifest al lui David Popovici la Cotroceni şi Victoria?

David - bronz

Foto: Mickael Chavet / Zuma Press / Profimedia

Cei mai importanți oameni în stat, Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu l-au felicitat imediat pe David Popovici. Imediat cum a luat aurul olimpic. La bronz...? La bronz au rămas lucrurile așa, ca înainte de toate intrările în bazin ale lui David. Sportivul rămâne să fie sprijinit de echipă/familie, de propria-i performanță și de un munte de bun simț. Care munte de bun simț e fix ceea ce licăre, ce fascinează și strânge atâta admirație.

Tot muntele de bun simț i-a modelat sportivului nostru și discursul de după finala la 100 de m, când a reclamat lipsa bazinelor. (Bănuiesc că știm cu toții cum stă Budapesta la săli de sport și bazine de înot.)

De ce suntem noi acum datori să amplificăm reclamația lui David Popovici? Pentru că România e azi, joi, in primele 20 de națiuni, la Olimpiadă, exclusiv pe baza medaliilor lui, aur și bronz. Iar felicitările lui Klaus și Marcel nu îmbunătățesc cu nimic situația.

Ambii au puterea să facă enorm. Clar mai mult decât să posteze pe Facebook. Dacă mândria și recunoștința ar fi la cote înalte, precum postează, i-am vedea cu-adevărat preocupați de soarta sportului. Doar că ei par a se uita la fenomen luând o pauză de la Insula Iubirii de sine.

Știu că podiumul reușit de tânărul de 19 ani, indiferent de treaptă, înseamnă o imensă bucurie ce nu trebuie alterată. Dar felul lui de a ajunge la performanță rămâne o insulă într-un ocean de ipocrizie. De care politicienii nu doar că nu sunt străini, ci direct responsabili.

Vor urma și alte medalii la Paris. Și alte postări sau ceremonii cu protocol de stat. Vor urma și alegeri și promisiuni. Care vor face ca aerul din balonul de la Lia Manoliu să fie și mai sufocant. Mai ales pentru tânărul înotător devenit legendă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere

Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

2.000 de ani greșeala generării spontanee a vieții din neviu, a lui Aristotel, a făcut legea. Ilustrul filosof n-a încercat niciodată s-o probeze experimental, cu bucăți de carne putrezită sau fecale și vase închise și deschise. A făcut asta Francesco Redi în 1668. Apoi, Lazzaro Spallanzani a folosit bulionul. Finalmente, Louis Pasteur a pecetluit principiul omne vivum ex vivo (tot ce e viu provine din viu).

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult