Foto: Mickael Chavet / Zuma Press / Profimedia
Cei mai importanți oameni în stat, Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu l-au felicitat imediat pe David Popovici. Imediat cum a luat aurul olimpic. La bronz...? La bronz au rămas lucrurile așa, ca înainte de toate intrările în bazin ale lui David. Sportivul rămâne să fie sprijinit de echipă/familie, de propria-i performanță și de un munte de bun simț. Care munte de bun simț e fix ceea ce licăre, ce fascinează și strânge atâta admirație.
Tot muntele de bun simț i-a modelat sportivului nostru și discursul de după finala la 100 de m, când a reclamat lipsa bazinelor. (Bănuiesc că știm cu toții cum stă Budapesta la săli de sport și bazine de înot.)
De ce suntem noi acum datori să amplificăm reclamația lui David Popovici? Pentru că România e azi, joi, in primele 20 de națiuni, la Olimpiadă, exclusiv pe baza medaliilor lui, aur și bronz. Iar felicitările lui Klaus și Marcel nu îmbunătățesc cu nimic situația.
Ambii au puterea să facă enorm. Clar mai mult decât să posteze pe Facebook. Dacă mândria și recunoștința ar fi la cote înalte, precum postează, i-am vedea cu-adevărat preocupați de soarta sportului. Doar că ei par a se uita la fenomen luând o pauză de la Insula Iubirii de sine.
Știu că podiumul reușit de tânărul de 19 ani, indiferent de treaptă, înseamnă o imensă bucurie ce nu trebuie alterată. Dar felul lui de a ajunge la performanță rămâne o insulă într-un ocean de ipocrizie. De care politicienii nu doar că nu sunt străini, ci direct responsabili.
Vor urma și alte medalii la Paris. Și alte postări sau ceremonii cu protocol de stat. Vor urma și alegeri și promisiuni. Care vor face ca aerul din balonul de la Lia Manoliu să fie și mai sufocant. Mai ales pentru tânărul înotător devenit legendă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.