Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Prietena mea și-a deschis o cofetărie și a intrat de a doua zi în laboratorul avizelor stupide. În decembrie a plătit 1000 de lei pentru o autorizație valabilă „până la sfârșitul anului”

Cofetărie

Foto: Guliver Getty Images

Am o prietenă care şi-a deschis recent o cofetărie cu fonduri obţinute printr-un proiect de start-up. O cheamă Andreea. Înainte de sărbătorile de iarnă, am prins-o în frenezia alergăturilor zi de zi. Nu după cadouri, ci după acte. De la tot felul de direcţii şi instituţii. Pentru tot felul de direcţii şi instituţii. Într-o zi, am auzit-o că vine veterinarul la cofetărie pentru un aviz. Veterinarul?! Ce caută veterinarul la o cofetărie? Am întrebat-o. Şi ea era la fel de zăpăcită de vestea că are nevoie de aviz de la veterinar, pentru că foloseşte produse de origine animală, precum brânza sau laptele. De parcă ar fi muls vaca în camera din spate.

Avize peste avize, sute de lei daţi pentru fiecare dintre ele. Funcţionari publici care aşteptau să fie luaţi şi duşi cu maşina pentru a preleva probe de apă în sticle de apă plată din comerţ. Şi care îi transmiteau cu nonşalanţă la telefon să aibă două locuri libere în maşină.

Am văzut pe chipul prietenei mele preschimbarea unui om tânăr, entuziast şi optimist, muncitor şi ambiţios, într-un om covârşit de absurdul sistemului, care, în unele seri, ajunge acasă şi plânge. Prietena mea e o tipă tranşantă. S-ar fi revoltat, în mod normal, în faţa acestor mizerii întâmpinate la fiecare pas. Dar ştia că nu are nicio şansă de a mai pune pe picioare afacerea asta dacă se revolta. Pentru că este legată de acordul unor indivizi care profită la maximum de puterea pusă în mâinile lor de birocraţia statului român. De ţara dosarului cu şină.

În ţara dosarului cu şină, prietena mea a plătit în jur de 1.000 de lei pentru o autorizaţie care era valabilă, din ce ştia ea, un an. S-a întâmplat în decembrie. A aflat de la funcţionarii din primărie că, de fapt, e valabilă până la finalul anului. I-au spus asta după ce a plătit. Şi cum anul se sfârşea cam în două săptămâni, a plătit 1.000 de lei pentru câteva zile, pentru ca în ianuarie să fie nevoită să plătească din nou acea sumă, pentru anul 2020. Absurd. Şi revoltător că nimeni nu i-a pus în vedere acest absurd înainte să plătească 1.000 de lei practic degeaba, când ar fi putut să mai aştepte două săptămâni.

Peste tot în jur, oamenii aleargă ca nebunii în această ţară a dosarului cu şină. De la doamna din Constanţa trimisă într-o ruină să îşi caute singură actele pentru pensionare prin saci de hârtii lăsate de izbelişte, la profesorul de lângă mine obligat atâţia ani să facă tot felul de hârtii inutile cu programe şi planificări, de parcă planificările seci, forme fără fond, ar ajuta cu ceva copiii din clase.

Antreprenorii sunt ţinuţi pe loc şi descurajaţi să investească. Umblăm bezmetici după hârtii într-o lume în care alţii testează maşini fără şofer şi deschid afaceri în câteva zile. La ghişee, întâlnim adesea funcţionari care se cred dumnezei şi ne vorbesc de la înălţimi intangibile, ştiind că eşti legat de actul ăla nenorocit pe care nu îl poţi obţine fără a trece, mai întâi, pe la ei. 

Sunt printre noi oameni cu vise şi curaj, care vor să clădească prin forţele proprii ceva. Şi, din cauza ţării dosarului cu şină, renunţă. Se amestecă în masa amorfă a resemnării sau a oboselii. Sau, dacă refuză să renunţe, îşi iau valiza şi pleacă.

O admir pe Andreea pentru că încă rămâne. Dar oare pentru cât timp?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cunosc oarecum problema. La un moment dat ne-am gandit sa deschidem un gen de cofetarie. Absolut nicaieri nu am gasit reglementari clare despre cum trebuie sa fie spatiul. M-am deplasat la Politia sanitar veterinara Ilfov, ora 09:00 a.m., toata lumea pe holuri la cafeluta, se uitau la televizoarele din dotare! din sut in sut (pe care le-am incasat in tacere) am ajuns la secretariat unde mi s-a spus raspicat (ca sa nu zic rastit) mergeti la CEC si achitati in contul nostru 90 ron, dovada platii o veti anexa la cererea tip catre directorul nostru. Veti fi primita in termen de 30 de zile lucratoare!!!!!!! Ies ametita de raspuns, si aud in spatele meu " doamna, asteptati putin". Ma aflu in fata unui domn (cca 40 de ani) care parea ca vrea sa ma ajute; ii explic "stiti noi dorim sa deschidem un gen de cofetarie si am vrea sa stim ce conditii trebuie sa indeplineasca spatiul". Raspuns: mergeti si inchiriati si noi va vom spune daca e bun sau nu. Halucinant! Pai as vrea sa stiu ce sa caut, ca sa nu platesc niste chirii degeaba (la orice spatiu se cere chiria pe primele trei luni+ garantia). In acest caz, va trebuie un spatiu cu 2 cai de acces, una pentru clienti si una pentru materiile prime, dar ideal este sa aveti si a treia cale de acces pentru lucratori, etc plus inca niste chestii demne de muncile lui Fat Frumos. Dau sa plec si din reflex intind mana, sa multumesc frumos, dansul imi cuprinde mana cu ambele maini si ma retine 2-3 secunde privindu-ma insistent. Si imi vine revelatia! Iesise la gagicareala!!!! Mi-am continuat cautarile si m-am lovit de alte stupizenii. Spatiu pe Magheru, cineva cu smoothie, cafea, sandwich tocmai ce daduse faliment, d-na care mi-a deschis pt vizionare zice: "ultima chirie a fost 2000 eur/luna, dar proprietarul se gandeste sa o majoreze". Da' pentru care fapte, ntreb; ca zona este slab frecventata, nu mai este ce a fost candva. De retinut faptul ca spatial nu avea decat o usa de acces, deci insufficient si illegal pt obiectul meu de activitate (dar majoritatea spatiilor in Bucuresti au aceeasi problema). Drintr-o intamplare am ajuns la Hala Obor, cea veche. Cineva din staff-ul cladirii ne-a perzentat cateva spatii pe care le aveau de inchiriat. Doamne Dumnezeule mare, o mizerie cum nu am vazut in viata mea, depozitele - incaperi unde nu s-a dat cu cu apa niciodata, cu miros pestilential, undeva lipsea o bucata din tavanul de rigips. O gaura neagra prin care venea un current de aer infect, asteptai sa iasa bestia. La plecare nu am putut sa nu remarc, cu cate frenezie se facea business in jur. Cum toate astea intr-o lume in care pentru deschiderea unui start-up ca exemplul din articol, inebunesti facand dosare si luand aprobari, dand spagi si platind tot felul de autorizatii ridicole! Am abandonat proiectul.
    • Like 1
  • As putea sa scriu romane legate de ce hartii iti trebuie sa iti faci cate o casuta sau gard. Zici ca faci bombe nucleare.

    Cel mai mult imi plac avizele de la ANIF, unde dai vreo 500 lei ca sa confirme ANIF-ul ca nu deranjezi niste sisteme de irigatii furate din 1991 pe care ei inca le au in administrare pt ca nu le-a radiat nimeni de 30 de ani.
    • Like 0
  • La noi unicul lucru functional este batjocura unul fata de celalalt in toate posibele forme inventate si ceva pe deasupra
    • Like 1
  • Când vor veni 30 de părinți plângându-se că pe plozii lor i-a luat burta la grădiniță de la tortul făcut la cofetăria prietenei tale, o să înțelegi de ce e nevoie de atâtea avize.
    • Like 0
    • @ Lucian Sarbu
      alex check icon
      stai linistit bugetarule , ca birocratia asta nenorocita facuta ca unii sa aiba job caldut nu este doar la cofetarii ci peste tot.
      • Like 5
    • @ Lucian Sarbu
      Mr.Oh check icon
      Asa. Cine nu stie sa faca nimic, semneaza avize. Pot sa jur ca nu s-a deplasat nimeni sa vada despre ce e vorba.
      Bugetarii vand hartii. Cea mai buna afacere. Dai o lege ca trebuie un aviz. Si pe urma vinzi hartia cu 1000 de lei.

      De aceea avem si "colectiv". De aceea avem si bugetari hartogari. Fiindca cum altfel sa faca statul bani sa le plateasca nepasarea.
      • Like 5
    • @ Lucian Sarbu
      Si daca se va intampla asa ceva, tot pe capul ei va cadea si institutiile nu vor contribui cu nimic sau nu vor fi trase la raspundere...
      • Like 3
    • @ Lucian Sarbu
      Problema e ca oameni ca tine chiar cred ca acele hartii ajuta la ceva.
      Stiu mamici ce au cumparat de pe facebook torturi, iar certificatele de calitate erau copiate de pe net!


      1. Tu realizezi ca cel mai des se iau probe de apa de la sursa, iar sursa este de fapt Apanova (sau ce oras e acolo)?
      Adica platesti ca dobitocul analize pt sursa de apa, desi aceeasi apa curge la robinetul de acasa al clientului!
      Nu e ca si cum ai put propriu...

      2. Daca iti vine un angajat cu un panaritiu sau care nu se spala vine dupa ce merge la WC, faci toti clientii bucurosi, dar asta nu tine de hartii/control, tine de acel angajat.
      Teoretic toti au cursul de igiena!
      Daca tu iti inchipui ca sta cineva dupa ei la WC, traiesti o utopie.
      Sa iti mai spun ceva, in cofetarie se lucreaza fara manusi!

      3. Daca vrei sa iti deschiz acum un laborator de cofetarie, zici ca pui un grajd de animale in mijlocul orasului, pt ca se considera a fi productie, posibil poluanta!
      Cei vechi nu sunt afectati, doar cei ce intra acum pe piata.
      Vezi Ordinul de Ministru al Sanatatii 994/2018@

      "1) Unitățile cu capacitate mică de producție, comerciale și de prestări servicii, discoteci, cluburi de noapte, care prin natura activității acestora pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populație prin producerea de zgomot, vibrații, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc., se amplasează numai în clădiri separate.

      (2) Unitățile menționate la alin. (1) se amplasează la o distanță de minimum 15 m de ferestrele locuințelor.

      (3) Distanța minimă specificată la alin. (2) se măsoară între fațada locuinței și perimetrul unității."

      4. La parte de vanzare e nenorocire, zici ca vinzi droguri.
      Cate aprobari, semnaturi pe stampila, case de marcat, stoc, poza, licente muzicale etc.
      Toti de jupoaie pana sa vinzi prima prajitura!

      Daca vrei sa iti vinzi tu cornutelele facute acasa, nu se poate!
      Nu se poate la noi, ca prin tarile alea afriane, din UE, se poate!

      La noi fara flux HACCP teoretic (Ca practic e o poveste), nu se poate!
      • Like 0
    • @ Lucian Sarbu
      Daca taceai, filozof ramaneai! Sau, cel putin, asa e vorba in popor....
      Crezi ca hartoagele alea, pe care, pompos le numesc avize si autorizatii, ar preveni un asfel de incident regretabil?!...Esti naiv si te inseli amarnic daca crezi ca da! In alimentatie publica, oricand si datorita unei multitudini de factori externi, independenti de tine, se pot intampla astfel de incidente. Hartiile alea cu care crezi ca iti faci scut de aparare impotriva toxiinfectiilor alimentare si a altora de acelasi gen si pe care (culmea!) esti obligat de lege sa le afisezi pe pereti, nu fac altceva decat, prin simpla lor afisare, sa contribuie foarte serios la cresterea riscului ca un incident mentionat de tine sa apara!
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Ștefan Briceag

De la externarea din spital, Ștefan Dănuț Briceag a făcut totul ca să poată relua controlul asupra propriei vieți. În februarie 2018, la 6 luni după accident, s-a mutat împreună cu prietena sa, Iulia, care care i-a fost și îi este alături. „Nu știam că există acest gen de femeie. Iar când cunoști o fată ca ea, te întrebi: Chiar există? După un astfel de accident, când te aștepți ca și mama să plece de lângă tine, ea mi-a zis: Plec când vreau eu, nu când vrei tu.” (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult

Am mulţi cunoscuţi, prieteni si multe rude care au emigrat şi au demonstrat că pot fi cei mai buni evoluând în deplasare. Au demonstrat-o prin muncă asiduă, seriozitate şi perseverenţă. (Foto: Ionel Pop Doncilă)

Maradona din Bacău
Citește mai mult