(Foto: Facebook/Cătălin Rotundu)
Reporter: „Cât aţi stat acasă fără să munciţi?”
Dumitru, fost asistat social: „Nu am stat mult, vreo 5-6 ani.”
Reporter: „Dar dumneata?”
Eugen, fost asistat: „Vreo 14 ani am luat ajutor social.”
(sursa: ȘtirileProTV)
Aproape 400 de așa numiți „asistați social” erau în comuna Dângeni (Botoșani) în urmă cu șase ani. Mai bine de 100 nu munceau de peste 10 ani, mulți dintre ei, oameni în putere, apți de muncă. În presă, localitatea căpătase renumele de „comuna leneșilor”.
„Dom'ne, eu stau acasă și primesc ajutor social de 400-500 de lei pe lună, iar dacă mă duceți la muncă eu iau un salariu de 1.000 de lei”, suna prima obiecție, își amintește primarul din localitate.
După ce a făcut o evaluare a tuturor locuitorilor, ca să afle exact ce pregătire are fiecare, primarul din comună, Cătălin Rotundu, a început să le caute locuri de muncă la AJOFM. Cine refuza de trei ori, pierdea ajutorul social.
În Dângeni, Botoșani, toate clișeele referitoare la „asistații social” se confirmau, după cum povestește primarul. Inclusiv cel referitor la bărbații în putere care deschideau și închideau cârciuma, cheltuindu-și „ajutorul” pe băutură.
Ce să facă însă cu cei care se înființau în cârciumă de la prima oră a dimineții? Aici a avut un rol important psihologul pe care l-a angajat. Apoi a recurs și la coarda sensibilă. Cei aflați sub influența alcoolului nu au mai fost primiți în audiență la primar. „Avem două soluții: ori merg și eu cu tine în crâșmă și consum, ca să putem să ne înțelegem, ori vii tu treaz și stăm de vorbă”, le-a transmis ferm edilul.
În comuna de 3.000 de locuitori mai sunt acum doar șapte asistați social. Peste 100 de persoane fac naveta în Botoșani, unde și-au găsit de muncă. Zilele trecute două firme trimiseseră adrese către primăria Dângeni pentru a solicita sprijinul în angajarea de personal.
Șomerii, calificați ca pomicultori într-o comună fără pomi
Un alt bai al primarului e legat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă. AJOFM-ul a adunat și a școlit acum câțiva ani toți șomerii din Dângeni de la acea dată. Vestea bună e că au fost calificați. Vestea proastă e că au fost calificați ca pomicultori, iar în comună nu prea sunt pomi fructiferi. Adunat, nu e mult de un hectar de pomi.
Ar fi nevoie însă de muncitori calificați în alte domenii, dar agenția nu ține cont de ce le trebuie localităților și firmelor din zonă, ci organizează cursurile „după interese”, acuză edilul. Banii statului sunt astfel irosiți.
Din chestionarele completate de săteni în fiecare an reiese clar de ce fel de meseriași ar fi nevoie.
În schimb cinci ani nu au fost calificați de AJOFM niciun instalator, niciun electrician, niciun tâmplar, niciun bucătar.
„AJOFM și ANOFM stabilesc - atât pe fonduri europene, cât și pe fondurile de la bugetul de stat - diferite cursuri de calificare în funcție de profesorii pe care îi au și în funcție de ce interese au. Ceea ce e total greșit, atât timp cât un primar are posibilitatea, printr-un compartiment, să își verifice resursa umană din comună, să stabilească împreună cu agenții economici ce fel de oameni au nevoie pe termen scurt, mediu si lung, ce afaceri urmăresc să le dezvolte un comunități. Eu cred că sunt singurii care ar putea să spună în ce domenii au nevoie de forță de muncă calificată”, observă primarul Cătălin Rotundu.
Dintr-o poză de pe contul său de Facebook primarul privește mândru. „Muncim și noaptea, ne pregătim de Sf. Gheorghe!”, este mesajul care însoțește fotografia. (Foto: Facebook/Cătălin Rotundu)
La fiecare început de an, în ianuarie-februarie, locuitorii din Dângeni completează un chestionar. O echipă de la primărie merge din casă în casă pentru a realiza un studiu sociologic. Oamenii sunt invitați să răspundă la întrebări legate de gradul de satisfacție față de serviciile oferite de administrația locală, dar și de agenții economici din localitate. Un alt chestionar este cel care ajunge la psihologul din comună, iar în funcție de răspunsuri el vede ce s-a schimbat în localitate la nivel de mentalitate și unde ar mai fi de lucru.
Impozitele pentru casele lăsate în paragină, majorate cu 100%
Se mândrește că Dângeni e „singura comună” care are compartiment propriu pentru realizarea de proiecte. „Avem contracte semnate în valoare de 8-9 milioane, proiecte cu finanțare de la stat și din fonduri europene”.
O măsură care a stârnit inițial nemulțumirea unora: consiliul local a aprobat majorarea cu 100% a impozitelor pentru imobilele lăsate în stare avansată de degradare. „Totul a plecat de la lipsa de teren intravilan pentru construirea de noi proiecte”. În Dângeni sunt 121 de gospodării în această situație.
Viitorul comunei Dângeni nu arată bine. Doar patru elevi au terminat 12 clase, în fiecare din ultimii ani. Numai unul s-a întors în comună, în fiecare an. „Părinții nu mai încurajează copiii să meargă la școală să își continue studiile și am ajuns să avem analfabeți în clasele a opta, cu chiu cu vai termină unii clasa a opta”, ne spune primarul.
Interviul pe care ni l-a acordat primarul Cătălin Rotundu îl puteți citi mai jos.
400 de asistați social și 100 de angajați
Cum a scăzut de la 400 la 7 numărul de asistați social din Dângeni?
În 2012-2013 în comuna Dângeni erau peste 380 de beneficiari de ajutoare sociale potrivit legii 416/2001, privind venitul minim garantat. Eram la limita de jos cu numărul de angajați. Erau până într-o sută de angajați în comună.
După ce am făcut o evaluare am încercat să îmi asum niște obiective anuale și pe termen mediu. Am început prin a-i constrânge, legal, să meargă la muncă. Le-am explicat că trebuie să fim mai responsabili față de ce înseamnă munca.
A fost înființată o societate deținută de primărie și am început prin a face construcții în regim propriu cu cei ce erau beneficiari ai legii 416 și aveau o minimă calificare. Circa 20 de oameni am angajat la societate. Așa am făcut un cămin cultural, sediul primăriei. Doi ani am avut profit, dar am intrat în conflict cu constructorii. Conducătorilor societății le-au fost create avantaje în altă parte și au fost angajați la concurență. Nu am mai avut director competent care să conducă și am fost nevoiți să oprim activitatea.
(Foto: Facebook/ Cătălin Rotundu)
Pe de altă parte am început colaborarea cu diferiți agenți economici. Am luat în fiecare an posturile libere pe care le anunțau cei de la AJOFM și le făceam cunoscute persoanelor care nu lucrau la noi în comună. Celor ce aveau calificare pe domeniile solicitate le trimiteam adresă acasă cu rugămintea de a se prezenta la angajator. Și pentru cei necalificați apăreau posturi, iar noi îi anunțam. În felul acesta cei ce refuzau, conform Legii 416/2001, pierdeau dreptul de a mai primi ajutor social.
Treptat o parte din ei s-au angajat. Azi avem 100 de persoane care sunt navetiști, își desfășoară activitatea în municipiul Botoșani, la abatorul de păsări, la abatorul de vite și animale mari, la procesatori de lapte, în domeniul confecțiilor sau în construcții.
Recent am primit adrese de la două firme care ne solicită sprijinul în căutarea de forță de muncă. Este o firmă din Botoșani în domeniul textil și una din Iași, în domeniul construcțiilor. Sunt 70 de locuri de muncă, 20 în domeniul textil și 50 în domeniul construcțiilor. Salariile sunt de 1.700-1.800 lei net pentru muncitori necalificați.
Doar patru elevi termină 12 clase
Cât de mare e problema resurselor umane?
Marea problemă e calificarea resursei umane. În ultimii ani situația a devenit îngrijorătoare. În comună avem maximum patru elevi ce termină 12 clase, iar dacă unul din ei revine în localitate e foarte bine.
La primărie am avut concursuri pentru a angaja oameni pentru diverse compartimente. Nu a venit niciun om din comună care să se ridice la minimum nivel de cerințe ale posturilor, nici măcar pentru poziția de debutanți. Problema e destul de gravă. Părinții nu mai încurajează copiii să meargă la școală să își continue studiile și am ajuns să avem analfabeți în clasele a opta, cu chiu cu vai termină unii clasa a opta.
În Dângeni erau peste 100 de persoane care luau ajutoare sociale de mai bine de zece ani. Cum i-ați convins să se angajeze?
Am avut oameni care au beneficiat timp de peste zece ani de ajutoare sociale. Și nu puțini, peste 100 de oameni. Mulți dintre ei se prevalau de faptul că Legea 416 spune că atât timp cât ai un copil minor sub șase ani nici măcar orele de muncă în folosul comunității nu trebuie să le prestezi.
În 2014 la primărie am început un proiect cu o finanțare elvețiană, un centru medico-social. Aici am angajat cinci îngriitori la domiciliu, psiholog și asistent medical comunitar, medic pentru persoanele neasigurate. Ne-am ocupat în primul rând de bătrânii care erau în situația de a nu se putea îngriji singuri, erau abandonați de copii. Costurile de îngrijire la domiciliu sunt mult mai mici decât într-un centru de bătrâni, unde sunt conditionați de un venit minim de 900 de lei. Majoritatea dintre cei ce ar trebui să meargă la centre de bătrâni au pensii de CAP, de maximum 400 de lei pe lună.
(Foto: Facebook/Cătălin Rotundu)
Cât privește persoanele apte de muncă, dar care stăteau acasă cu ajutoare sociale, acestea au fost îndreptate către centrul medico-social. Rolul psihologului a fost acela de a-i ajuta să conștientizeze că omul, dacă nu are un loc de muncă pe o perioadă îndelungată, pierde foarte multe avantaje, între care dreptul de beneficia gratuit de servicii de sănătate. În plus oamenii nu pot să își țină copiii în școli etc.
Prima obiecție în 2014 din partea celor ce stăteau acasă era de genul - „dom'ne, eu stau acasă și primesc ajutor social de 400-500 de lei pe lună, iar dacă mă duceți la muncă - chiar aceasta era exprimarea lor - eu iau un salariu de 1000 de lei sau 1000 și un pic”, atât era atunci. Aici am lucrat cu psihologul foarte mult pe două teme: înlăturarea obiecțiilor și prezentarea avantajelor și reducerea consumului de alcool și orice formă de drog. Acestea au fost două obiective stabilite în 2014. Am lucrat trei ani cu un psiholog foarte bun. Am învățat și eu foarte mult.
„Dacă sunt sub influența alcoolului, sătenii nici nu vin la primărie, pentru că știu că nu îi primesc”
Cum a reușit psihologul să îi convingă pe săteni să nu mai meargă la cârciumă la 8 dimineața?
Li s-a prezentat în antiteză ce înseamnă consumul de alcool, că este doar o formă prin care poți uita de problemele tale, dar acele probleme nu le rezolvi, a doua zi trebuie să o iei de la capăt și nu e o soluție. Li s-a explicat unde duce consumul de alcool - la îmbolnăvire. Mai mult, li s-a prezentat viziunea din exterior - cum te vede societatea pe tine în momentul în care consumi alcool zilnic și ești în crâșmă zi de zi, nu îți pasă de familie și de restul. Nu a fost ușor. Au fost consiliați zilnic. Și, de ce să nu recunosc, eu am constrâns multe servicii de la primărie, inclusiv audiențele. Pe cei ce erau sub influența alcoolului sau în avansată stare de ebrietate - e valabil și acum -, nu îi primesc în birou la primărie. Avem două soluții: ori merg și eu cu tine în crâșmă și consum ca să putem să ne înțelegem, ori vii tu treaz și stăm de vorbă. E e un lucru pe care îl știu toți din comuna Dângeni. Dacă sunt sub influența alcoolului nici nu vin la primar, pentru că știu că nu îi primesc.
Modul în care ANOFM și AJOFM stabilesc cursurile de recalificare e „total greșit”
Acum câțiva ani ați întrat în conflict cu cei de la AJOFM. Despre ce a fost vorba?
Am avut un conflict cu AJOFM. AJOFM oferă două alternative, ori loc de mună, ori recalificare. Recalificarea se face la sediul AJOFM prin cursuri. Numai că niciodată primarii și societățile aflate pe raza localității nu sunt întrebați de ce fel de resursă umane au nevoie, în ce domenii. Niciodată nu s-a întâmplat așa, ci tocmai invers. AJOFM și ANOFM stabilesc - atât pe fonduri europene cât și pe fondurile de la bugetul de stat - diferite cursuri de calificare în funcție de profesorii pe care îi au și în funcție de ce interese au. Ceea ce e total greșit, atât timp cât un primar are posibilitatea, printr-un compartiment, să își verifice resursa umană din comună, să stabilească împreună cu agenții economici ce fel de oameni au nevoie pe termen scurt, mediu si lung, ce afaceri urmăresc să le dezvolte în comunități. Am avut o situație acum doi ani în care AJOFM a luat beneficiari de ajutor social sau șomeri din comună și i-a calificat ca pomicultori. Dar în comuna Dângeni dacă avem, în total, un hectar de pomi! Oameni buni, nu se poate așa! Și, cu scuzele de rigoare, dar se consumă ceva bani de către AJOFM-uri. Eu nu știu dacă există o agenție județeană care consumă sub 500.000 de euro pe an, doar pentru recalificare forță de muncă. Vorbim de o localitate, sunt peste 2.000 de localități în România. Este nevoie de o relație de colaborare între UAT (unitățile administrativ teritoriale), camerele de comerț și AJOFM-uri.
Aveți pomicultori calificați la cursurile AJOFM, dar nu aveți pomi. De ce fel de meseriași ar fi nevoie în comună, în ce domenii să fie calificați?
Am în față chestionarele completate anul asta în cadrul analizei pe care o facem la nivelul celor 1.021 de gospodării din comună și pot să spun că în ultimii cinci ani nu avem în Dângeni niciun sudor calificat, niciun electrician, niciun instalator, niciun tâmplar, niciun bucătar calificat. Cei doi electricieni din comună au ieșit la pensie. Nu avem niciun instalator calificat, dar am avea mare nevoie, pentru că de anul trecut am introdus alimentarea cu apă în două din cele patru sate din comună.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In rest, muncesc ca nu mai au ajutor social. Dar la fabrica de confectii merg 6 zile pe saptamana si sunt in fabrica 10-11 ore pe zi, comunismul s-a intors...
Ce mai citii în articol, că AJOFM-ul mimează că își face treaba și risipește banii calificîd asistați social în domenii care nu ajută, oare în județ era cerere de astfel de calificați?
Când se va înțelege că venitul minim garantat e 150 lei de persoană în România ?
Iar dacă într-o familie se încasează 400-500 lei, e pt. că sunt și copii minori sau handicapuri ?
Cine are grijă de copii ăia dacă adulții merg la muncă pt. 1000 lei pe lună, deseori făcând naveta, rămănând și fără beneficiile aduse de gospodăriile propii, de care nu mai are cine să se ocupe ? Lași copii pe capul bunicilor ? Știți că neglijarea minorilor poate duce la decăderea din drepturile părintești sau alte tragedii, tot văzute la TV ? Să ajungă precum copii de căpșunari, adică ai nimănui ? Îi pasă cuiva ? A suflat mândrețea asta de primar o vorbă ?
... după care ne mirăm că politicile de stânga, populiste sau nu, sunt inevitabile în România, iar dreapta, în lipsă de altceva, umblă cu anticorupția în gură și cu legitimarea polarizării veniturilor, aproape cea mai mare din Europa.
Și că, în continuare, fug oamenii din țara asta.
Omul acesta a făcut eforturi. Ele au dat rezultate!
Acestea sunt fapte!
Dumneata, pe principiul binecunoscut al ”drobului de sare” care ne amenință, dai apă la moară ”jupânilor” din provincie care exploatează efectiv populația!
Ce tot îndrugi cu grădinița care e departe? Păi de ce, domnule socialist? De ce nu faci ceva bun pentru societate scriindu-le celor care așa au câștigat alegerile, mințind populația săracă, să facă, dracului, o dată, ce e scris în programul îla electoral... Sștii dumneata, ăla ”din scoarță-n scoarță”
Stai să critici, de pe margine, pe cel care a întreprins ceva și, culmea! are și rezultate?!
E mai plăcut să stai pe margine, să critici, așa... cult, filosofic?
Despre rușine ar trebui să mai studiați, printre curentele filosofice, să vedeți dacă nu ar fi cazul să o luați în considerare...
E suficient?!
E destul să duci un trai...era să zic decent... un trai de subzistență!
E suficient să trăiești, domnule socialist, cu 150 de lei pe lună?
Da? Câte luni?...
...exact! Nu e de dorit să fie de durată!
Și, totuși, oamenii despre care se vorbește în articol aveau ceva vechime îm câmpul ne-muncii !!
Nu cumva mai ”alipeau” la venitul minim garantat pe care îl emfazați și alte ”pomeni” (dați-mi voie să le spun pe nume)??
Păi altfel cum trăiau?!
Bun. Analiză: avem persoane care nu muncesc (nu sunt înregistrate ca prestând muncă retribuită!) Dar care, de la o lună la alta sunt în aceeași stare. Între timp, ”datorită” geniului conducător, foRța de muncă se îndreaptă în afara țării...! Evident, vina fiind a multinaționalelor care distrug coeziunea clasei muncitoare super- motivate de slujbele ”la stat”! (deci nu la făcut ceva, LA STAT!)
Poate veți spune că nu toți bugetarii stau! Corect! Dar, dacă sunt promovați pe criterii de ne-muncă, oricât ar fi de fermi pe poziție, e posibil să cedeze...
Iar paranteză: au cedat ei ditamai generalii să iasă anticipat, PROMOȚIONAL, doar până la 1 septembrie anul trecut...
Să revenim la ne-muncitorii noștri.
Ani de zile au rămas în aceeași stare!! Așteptând ajutoarele sociale!
E vina lor?? Au fost îndemnați, informați, susținuți să iasă din ”cercul vicios”? după lege, dacă ai întrerupt șirul lunilor de ne-muncă, ți se sistează ajutorul social. E corect?
E! Vina nu e a lor! A cui e? Ce trebuie schimbat?
Facem referendum? Să se mărească ajutorul social minim garantat?
Elveția a făcut-o!
ELVEȚIA! Nu ...Botswana. Adică o țară cu potențial! Chiar are de unde să dea săracilor un venit în plus,..
Elveția a votat NU! Nu trebuie să crească venitul minim garantat! Este contra-productiv, ne trage înapoi, nu ne duce înainte!
Parcă vă pare rău că nu sunt elvețienii socialiști... Ați fi avut motive să-i dojeniți!
Așa, capitaliști păcătoși, fără respect pentru cei care nu muncesc...n-au decât să continue să se îndrepte încotro au pornit...
A...Sunt pe un trend ascendent? Au un nivel de trai de invidiat și e posibil să mai crească??
Ai dracu„ capitaliști...! ”Doamne ferește să ajungem ca ei” cred că vă spuneți, scuipând în sân!!!
NIVELUL DE EDUCAȚIE E CEL CARE DECIDE PROGRESUL!
Părerea mea!
Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea,
Cine-i leneș și chiulește are tot așa.
Așa nu mai lucrează nimeni și devin toți investitori la cârciumă.
De ex:
- ne-am sincronizat timpii de dus/adus copil si celalalt pleaca devreme la munca
-am luat concedii pe rand. Unde a fost nevoie, concedii fara plata
-ne-am grupat cu alti parinti. Adica periodic iau si alti copii de la scoala. Si invers.
-somajul este ultima mea solutie, ajutor social niciodata.
-am plecat din tara. Cu tot cu copil, nu inseamna ca se ocupa vreo bunica, nu s-a ocupat niciodata, si-a trait maternitatea la vremea ei. Personal eu fugii din tara de minti optuze si lenesi.
.... felicitări, ați ajuns la exact aceeași concluzie ca cei două sute de mii de beneficiari de ajutor social de 274 lei (cu tot cu familiile lor) care preferă să-și mulgă vaca de subzistență din bătătură decât să ia în serios oferte de muncă ridicole și zero șanse reale de pensionare, trăind în comunități fără joburi, utilități, creșe, grădinițe, școli, drumuri etc.
Cât despre crescut copii când ambii părinți au joburi full time de 8-10 ore pe zi, plus traficul, prefer să nu vorbesc. Societatea românească e oglinda vie a performanțelor de mai sus
Or, unii mai au și acum impresia că în România se acordă cu adevărat ajutoare sociale, unii e leneși din vina lor și votează PSD și alte distrageri.
Pe de alta parte e mamaia ce si-a cautat ceva timp un ajutor in gospodarie ca singura dupa 70 ani nu mai putea tine 5 vaci. Nu a gasit, si dadea si 70 lei pe zi, acum 10 ani. A vandut toate vacile. Dar pana la 70 ani a tinut cu brio singura ! .
P.S. sunt din judetul botosani, adica fix peste dealuri de Dangeni-ul cel povestit in articol, merg din ce in ce mai rar, problemele sunt fix din lene si alcool si vaicareala -vaicareala fix ca a dumneavoastra.
Ce a facut primarul de atunci pana acum, la acest articol, a fost relativ simplu si aplicat in occident: cine refuza munca li se taie ajutor social (in occident si somajul se taie, unde sunt eu poate 3 luni nu e chemat dar apoi somerul e nevoie sa duca dovezi lunar de mers la interviuri, inscrierea de buna voie la cursuri pt care se aduce apoi dovada ca e absolvit, inscrierea de buna voie la practica sau stagii neplatite dar care sa arate institutiei de somaj ca isi da interesul...). Nimic nou, doar ca a vrut sa aplice.
Tot din cunostintele de acolo pot sa iti zic ca viata muncitorilor nu e grozava in fabricile alea.... programul in confectii ajunge des la 10 -12 ore pe zi si sambete lucrate. Mai trist ca unii primesc banii cu intarziere.
Si mai trist este ca drumul nu a fost refacut de 50 ani poate, asa ca cei 30km pana la Botosani inseamna o ora, in conditii mizere ca nu sunt cu autocare cu aer conditionat. Cunosc caz care au decis sa se mute in gazda la botosani pt ca au si copiii la scoala, fara lamentari si vaicareli au gasit o solutie.