Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Dacă doamna Firea ar fi fost primar în Montreal... Cum se face deszăpezirea la noi, în Canada

masini ingropate in zapada

(Foto: Guliver/Getty Images)

A nins o după-amiază în România și s-a pus lacătul pe jumătate de țară. S-au închis școlile, s-au închis drumurile, au căzut podelele trenurilor, sute de români și-au petrecut noaptea în mașini, iar la cazurile de urgențe medicale s-a ajuns cu sania trasă de cai sau cu tractorul. Dacă ar ninge așa de câteva ori pe an, ca-n țările nordice, România ar intra în hibernare pe perioada iernii.

Locuiesc la Montreal, în Canada. Cred că nu e un secret că în Canada e frig și ninge pentru o bună bucată din viață. Iar când spun Montreal, mă refer la unul din cele mai „ninse” orașe din lume, cu circa cinci metri de zăpadă căzută în medie pe sezon. Iar când ninge, ninge! La Montreal nu fulguiește, nu ninge feeric. La Montreal sablează cu zăpadă 24h când e furtună, iar temperatura nu crește peste minus 15 (care se simte ca minus 25 din cauza vântului). Fulgii mici zboară pe orizontală cu până la 100 km/h într-o pâclă deasă, care nu-ți permite să mai vezi altceva decât o urgie albă. Când mergi pe-afară (da, lumea iese afară și când e furtună) ai senzația că ești sub un duș uriaș care suflă necontenit, cu furie, zăpada; e sufocant; ai senzația că te îneci, că rămâi fără aer, chiar și atunci când doar privești viscolul pe geam. Pot fi chiar și zece astfel de furtuni de zăpadă în fiecare iarnă, care pot dura și 24h/48h, timp în care se acumulează 30-40 cm de zăpadă. Anul trecut au căzut vreo 75 de cm într-o noapte și-un pic. A fost intimidant.  

Pe toată durata urgiei drumurile rămân deschise. Pe toată durata furtunii o luptă pentru supraviețuire se dezlănțuie. O luptă pentru mobilitate, pentru a rămâne deschiși, pentru a rămâne în viață. Utilajele de deszăpezire se perindă cu o frecvență liniștitoare, încurajatoare. Pluguri impunătoare ca niște lăcuste uriașe scrijelesc continuu asfaltul cu lamele lor călite, producând un sunet înfundat, amortizat oarecum de zăpadă, ca niște gemete distante, dar neîncetate, iar când lamele prind câte o denivelare în asfalt, lasă scântei de-o palmă în urma lor. Utilaje cu roți mai înalte decât un om, cu cupe hulpave care mănâncă cu o cadență neistovită din zăpada care acum cade în calupuri. 

Camioane împrăștie constant sare grunjoasă amestecată cu pietriș printr-o elice amplasată la coada remorcilor încărcate cu material antiderapant. Mici buldozere cu șenile și o cabină mică, doar cât să cuprindă un om, trec în viteză pe trotuarele cu a căror lățime se înțeleg perfect, spulberând zăpadă cu lamele lor. Și ele, la rându-le, au mini-remorci din care aruncă sare în cursa lor nebună, lăsând în urmă un trotuar pe care poți merge fără să-ți rupi gâtul, chiar și pe timp de viscol. La Montreal se pune multă sare pe jos. Ți se albesc papucii, pantalonii și tot ce întră în contact cu sarea de pe trotuare.

(Foto: Ovidiu Harfaș)

După o astfel de furtună, orașul arată că după apocalipsă. Când s-a oprit vântul și ninsoarea, un ger năprasnic aduce cu el un cer atât de senin, încât rămâi fără răspuns când privești la el. După furtună rămân doar gerul, cerul și „muzica" produsă de utilajele de deszăpezire. Mașinile parcate pe stradă sunt practic acoperite și se zăresc doar niște ridicături în zăpadă care te lasă să intuiești că acolo ar fi îngropată o mașină. Nefericiților care nu au parcare sub bloc le va lua în jur de o oră de „lopătat” viguros pentru a-și descarcera mașinile, mai ales că partea dinspre carosabil a fost masiv încărcată de lamele care au împins neîntrerupt zăpada. Odată dezgropate, mașinile abia se mai zăresc de după grămezile de zăpadă ca niște mușuroaie uriașe, create de vreun animal mitic al nordului polar.

***

În prima noapte după ce ninsoarea a încetat, se începe eliminarea, la propriu, a zăpezii acumulate pe străzi și pe trotuare. Este eliberată întâi una dintre părți - care a fost în prealabil golită complet de mașini (chiar și prin remorcare, pe cheltuiala proprietarului) - urmând că în noaptea următoare să fie curățată cealaltă parte. 

Durează cam o săptămână curățarea completă a tuturor străzilor, de la cele mai aglomerate bulevarde, până la ultima potecă (curățate... la blană). În fiecare noapte șiruri lungi formate din zeci de camioane care așteaptă docile să fie încărcate de „melcul" mereu nesătul care le împovărează cu o viteză amețitoare. 

Camioanele au luminițe precum cele din reclamele de Crăciun și șerpuiesc prin oraș toată noaptea, încărcate până la refuz cu zăpadă, care se revarsă peste înălțătorele adiționale montate pe remorcă, să cuprindă o încărcătură mai mare. La Montreal, în timpul furtunii, nu se închid drumurile, nu se opresc școlile, nu se închid spitalele, nu se sting cuptoarele la brutării, nu se oprește bitul în silicon. De sub troiene, viața curge neîntreruptă, viață găsește, mereu, o cale.

***

În România ninge similar... o dată la câțiva ani, în februarie, și iadul se dezlănțuie. Se închid toate drumurile, se anulează cursele de tren, iar trenurile aflate pe traseu rămân înzăpezite, înghețate, cu troiene în vagoane. Sute de șoferi sunt ținuți blocați cu zilele în mașini, înghețați, înfometați. La bătrânii din satele izolate se poate ajunge doar cu elicopterul. Iar mai nou se închid școlile; pentru o săptămână! (La București!) La o furtună de zăpadă în România, ne putem deja imagina scenariul: Raed Arafat la televizor dând îngrijorat indicații, o șenilată va reuși să ajungă la o femeie gravidă într-un sat, undeva în Tulcea, iar militarii vor da la lopată pe un DN în Buzău, în mijlocul lui nicăieri. Utilaje de deszăpezire sunt detașate cu miile, conform autorităților, dar nu le vezi nicăieri, sau dacă le vezi, sunt fie parcate în fața primăriilor, fie înzăpezite și ele, alături de restul României.

***

Păi, dacă la o furtună de zăpadă, în România șoferii rămân blocați pe drumuri, copiii lipsesc de la școală, părinții lipsesc de la serviciu, iar traficul de orice fel este anulat, atunci de ce mai există echipe de deszăpezire și comandamente speciale de iarnă? Același ar fi rezultatul și fără ele. Care e diferența? De ce mai există astfel de programe? Nu mă aștept că România să aibă expertiza țărilor nordice atunci când vine vorba de deszăpezire, dar nici să fie mereu surprinsă de zăpadă, ca o țară mediteraneană; nu e. Avem în vocabular „crivăț”, n-avem cum să nu știm ce-i aia iarnă.

Când am ajuns, totuși, să închidem școlile la minus 10 grade? De când a devenit o temă de dezbatere națională dacă să iasă sau nu copiii afară, să se joace în zăpadă, iarna? Iarna!  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eeee.. La fel put each sa zici si de primarul Parisului, ca si acolo doar 2-3cm de zapada dau totul peste cap
    • Like 0
  • check icon
    Asta este „potența„ autorităților în fața naturii, bazată exclusiv pe incompetență.
    • Like 0
  • Comparatia nu prea isi are locul. Daca dna Firea ar fi primar in Montreal, atunci Montrealul ar fi locuit de bucuresteni. Poate uitam ca dna Firea nu s-a cocotat singura in functia de primar ci a fost aleasa! O comparatie a nivelului de civilizatie ar fi oportuna! Spuneti ca deszapezirea se face pe rand mutandu-se masinile sau chiar ridicandu-se pe cheltuiala proprietarului! Incercati asta si in Bucuresti sau in orice oras din tara! Uitati-va cum parcheaza romanii la supermarket, desi parcarile poate sunt pe jumatate goale, deci sunt locuri, sunt destui idioti care parcheaza blocand caile de acces, pe trotuare, uitati-va la imaginile cu incendiul de la colectiv ca pompierii mutau masinile cu mainile ca sa poata intra cu autospecialele!
    Pe de alta parte, cand ninge viscolit in orice tara din lume se inchid drumurile pt ca nu ai cum sa deszapezesti. Chiar dvs spuneti ca in Montreal deszapezirea incepe cand se opreste ninsoarea! Or cand se opreste ninsoarea banuiesc ca nici in montreal nu sunt destule utilaje incat sa deszapezeasca orasul in 5 minute astfel ca raman zone inzapezite pana cand le vine randul... Noi ne asteptam ca primaria sau firmele de deszapezire sa aiba cate un om sau utilaj la fiecare metru patrat si pe fiecare straduta... Tb sa ne gandim si ca daca nu se inchideau scolile asta insemna un trafic mai mare, strazi blocate ore in sir, imposibilitatea ca utilaje sa actioneze pe strazi. Poate ar fi fost mai bine ca un parinte sa piarda toata ziua pe drumurile din bucuresti ca sa duca si sa aduca copilul de la scoala, bolcat in trafic. Atunci tot primarul era de vina ca nu intervin utilajele si ca strazile sunt blocate.
    In plus copiii au avut parte de o vacanta de iarna asa cum aveau si noi in copilarie. Au avut timp sa se joace in zapada si cei care nu au ajuns la munte, pt ca sa fim seriosi asta nu a prea fost iarna...
    • Like 3
  • "La Montreal, în timpul furtunii, nu se închid drumurile, nu se opresc școlile, nu se închid spitalele, nu se sting cuptoarele la brutării, nu se oprește bitul în silicon...". La o cautare de maxim 30 de secunde am gasit asta:
    http://montrealgazette.com/news/local-news/winter-storm-warning-heavy-snow-zero-visibility
    si asta:
    http://montrealgazette.com/news/local-news/weekend-traffic-update-closed-roads-and-detours-for-nov-24-27

    Sunt de anul trecut. Cine stie, poate dezinformeaza...
    Asta nu inseamna ca nu e aberant sa inchizi scolile la -10 grade si ca deszapezirea nu se poate face mai bine la noi (chiar luand ca exemplu Montrealul). Doar ca majoritatea romanilor tinde sa idealizeze spatiul in care a emigrat. Poate pentru a=si justifica decizia de a emigra. O zi buna.
    • Like 2
  • „nu se oprește bitul în silicon” ... ?
    Cred că v-ați referit la bitul din cipurile de siliciu, nu la silicon, în română silicon e materialul ăla, care etanșează și lipește. Altfel, am înțeles și mi-a plăcut figura dvs. de stil.. :)
    • Like 0
  • Cateva observatii:
    1. In RO ninge relativ putin ==> nu poti avea unitati specializate in numar suficient; ar costa prea mult. Dar se poate face o evaluare clara si o abordare etapizata care sa duca la un trafic ok. Deasemenea nu sunt abordate solutiile preventive pt evitarea acumularii de zapada.
    2. Unitatile centrale sunt relativ ok; unitatile teritoriale nu. Asa ca de acea nu ajunge ambulanta la sate pt ca se asteapta ca judeteana sa faca tot. (ca exemplu - se poate verifica cate sate/comune au depozitele de alimente si apa in caz de dezastru cf legii - ca sa nu se mai faca ajutoare la TV pt fiecare baba; daca se respecta legea ==> vor fi si alimente in caz de calamitate.
    3. CEL MAI IMPORTANT - in proiectarea urbana si teritoriala in RO - chiar daca normativele sau noile cerinte o impun - nu sunt luate masuri pt perioadele de iarna extrema sau vara extrema. De ex - trotuarele de care se povesteste in articol - sunt pline de obstacole - chioscuri, fire, mobilier urban prost amplasat, etc de unde rezulta imposibilitatea de a dezapezi rapid trotuarele. Pe langa asta - lipsa unor treceri la nivel corecte (lucru ce afecteaza si persoanele cu dizabilitati si carucioarele mamelor cu copii) fac iarasi greoaie operatiunea. Daca vrei eficienta totul trebuie proiectat si realizat pt asta.
    In teritoriu - de ex pe DN Buzau-Braila - nu sunt parazapezi antiviscolire pe camp si altele.
    Vara - liniile CFR se deformeaza - chiar nu se poate sti in RO ca temperaturile ajung si la 50-60 grade la soare si duc la dilatarea sinelor?!?!
    • Like 1
    • @ Ciprian Ionut Popa
      check icon
      Cam asta arata.. o abordare sanatoasa - ca asta pe care ai prezentat-o tu. Asa cum spui - totul trebuie reproiectat sau reorganizat. In Romanika... cand vine primavara toata lumea uita ca pamantul orbiteaza si se si inclina pe eliptica in jurul soarelui. Altfel, tot circul asta mediatic = vax albina, crema puka !
      • Like 0
  • Când astfel de fenomene sunt normale, spui tu și 10 într-o iarnă, investești în utilajele, angajezi o armată de deszăpezitori . Când urgia albă vine odată la câțiva ani, e normal sa închizi tot și să aștepți să treacă. Nu investești în deszăpezire aceeași sumă ca orașul Montreal..
    Cu alte cuvinte, să nu comparăm elefanții cu crocodilii.
    • Like 1
  • ,,Când am ajuns, totuși, să închidem școlile la minus 10 grade? De când a devenit o temă de dezbatere națională dacă să iasă sau nu copiii afară, să se joace în zăpadă, iarna? Iarna! " răspuns simplu ,de când am devenit neispăviți şi impotenți .
    • Like 2


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult