Ideea de tehnocrat este discutabilă. Nu există oameni puși să gestioneze o țară care să fie independenți de o ideologie, de o orientare politică sau de un grup de interese. E o mare iluzie să credem că există astfel de „roboți” care să acționeze rece și fără nici o aplecare către propriile interese. Mai mult, ideea că schimbând oamenii „vechi” cu oameni „noi”, acordând o importanță scăzută schimbării/reformării sistemului, ar genera un efect pozitiv.
Românii de prea mult timp își pun speranța în oameni (tătuci) salvatori pentru națiune trecând în plan foarte îndepărtat reformele structurale de care are atât de mult această țară nevoie.
Guvernul de tehnocrați care să guverneze fără sprijin politic nu poate face mare lucru. Acest sprijin îl poate cere unei coaliții creată ad-hoc pe proiecte sau îl poate cere tuturor partidelor guvernând cu speranța că va găsi din toate partidele sprijinul politic necesar.
Este dificil de caracterizat guvernarea Ponta pentru că a fost una foarte haotică ideologic: pe de o parte am asistat la reduceri de taxe trâmbițate pe toate canalele de comunicare care șmecherește au fost dublate de taxe noi sau de măriri de taxe; este o guvernare care a obținut creștere economică prin expandarea statului; o guvernare care a mărit datoria publică (guvernare pe datorie).
Haosul din deciziile de guvernare s-a văzut și în rezultate: un PIB care crește fără ca el să se vadă în bunăstarea individuală și care a fost însoțit de prăbușirea investițiilor străine, de o stagnare a formării de capital fix, o stagnare a consumului sau de un șomaj imposibil în rândul tinerilor.
Pe finalul mandatului Ponta au fost aruncate în cârca guvernărilor viitoare o serie de pilule otrăvite sau cartofi fierbinți, lucruri pe care inclusiv fostul premier le-a amânat cât a putut de mult pentru că nu avea o soluție concretă la ele.
Creșterea salariilor bugetarilor este o necesitate pentru mulți care lucrează în acest sistem sau pentru cei care depind de calitatea serviciilor din sistemul public. O astfel de creștere fără un sistem de evaluare a performanței nu garantează cu nimic un spor de calitate sau productivitate.
O creștere de tipul acesta fără reformarea schemelor de salarizare în domeniul public va duce la și mai multă inegalitate și nedreptate. Guvernul tehnocrat va deveni inevitabil paratrăsnetul tuturor acestor probleme, în condițiile în care partidele stau la adăpost și își pregătesc în liniște campania electorală. O campanie în care nu știu cu ce vor ieși în fața electoratului.
Guvernul tehnocrat va deveni inevitabil paratrăsnetul tuturor acestor probleme, în condițiile în care partidele stau la adăpost și își pregătesc în liniște campania electorală.
O problemă aparte este legată de Codul Fiscal: deși aduce acea reducere de TVA absolut vitală nu doar pentru consumul final, ci și pentru producătorii autohtoni care deservesc acest consum, Codul Fiscal vine cu foarte multe poveri adiționale aplicate mai ales la nivelul micilor antreprenori.
Codul Fiscal, așa cum a rezultat el după reîntoarcerea în Parlament, a devenit foarte ostil IMM-urilor, în condițiile în care în țările dezvoltate acest sector e de o importanță maximă. Codul Fiscal a fost adoptat în forma sa finală în lumina aceluiași haos ideologic asociat guvernării Ponta: cu o mână dăm ceea ce luăm cu mai multe mâini, important este să luăm de la cât mai puțini (micii antreprenori) și să dăm la cât mai mulți (principiul de aur al redistribuirii socialiste).
Fără o ideologie în spate, guvernarea tehnocrată nu va putea rezolva într-o manieră logico-economică aceste probleme sociale stringente. Nu are busolă și va eșua lamentabil în demersul său producând și mai mult haos la cel deja existent.
Principalele priorități macroeconomice ale noului Guvern
Având în vedere că este vorba de o perioadă de doar un an, 3-5 priorități pot fi prea multe. Cu atât mai mult cu cât vorbim de un an electoral, de o mare încordare și tensiune socială, de partide incapabile sau care nu își doresc să fie asociate actului de guvernare.
[1] Bugetul și echilibrul bugetar (un deficit nu prea mare) ar trebui să fie prima prioritate. Chiar dacă există o schiță oferită cu mare „generozitate” de guvernarea anterioară, actualul guvern nu ar trebui să acționeze comod și confortabil și să preia această schiță așa cum este ea. Trebuie trecut la analiză și la tăieri de cheltuieli inutile care, sunt sigur, au fost dibace ascunse în bugetul propus.
[2] Guvernarea ar trebui să își propună apoi să nu mai împrumute bani în numele țării care apoi să fie îngropați într-un buget resursofag care ascunde sistematic ineficiența, incompetența și corupția politicienilor. Mare parte a datoriei publice (internă/externă) acumulată de România ultimilor ani nu se regăsește în bunuri publice de calitate (autostrăzi, căi ferate, servicii de sănătate etc.).
[3] Cred că trebuie analizat cu mai mare atenție acordul cu instituțiile internaționale. România de foarte multă vreme dă impresia unei țări neguvernabile, fără oameni capabili de acțiuni reformatoare. În ochii multora suntem o țară mai degrabă bananieră decât una emergentă, prezența FMI și a instituțiilor conexe întărind această impresie.
Cred că trebuie să ne luăm destinul în propriile mâini și să nu mai căutăm acest aparent sprijin extern. Iluzia că dacă suntem asistați de FMI suntem mai credibili e comodă pentru toată lumea. Politicienii au pe cine da vina dacă lucrurile merg prost sau dacă trebuie aplicate măsuri corective mai dure. Trebuie să ieșim din acest "club" deloc select și să conectăm România mai degrabă la capitalurile private autentice și nu la acești pseudo-finanțatori.
[4] Sunt câteva probleme structurale majore care grevează bugetul de stat de resurse: un sistem public de pensii falimentar, o serie de companii de stat care acumulează pierderi masive, un sistem de sănătate de stat căpușat de tot felul de grupuri de interese. Pentru toate aceste probleme există soluții. Privatizarea trebuie să rămână prima opțiune a oricărei guvernări care dorește să obțină rezultate.
Din păcate deja guvernul tehnocrat s-a pronunțat destul de clar în această privință continuând o serie de proiecte cel puțin dubioase ale guvernării Ponta: fond național de investiții (de stat) care să preia companiile de stat, bancă de stat pentru investiții etc. Lipsa unei ideologii este foarte riscantă în acest caz și va conduce la aceleași pseudo-măsuri care pot fi asimilate eșecului managementului privat în companiile de stat propus de tehnocrații de la FMI.
[5] Guvernarea actuală trebuie să înțeleagă rapid și bine cum funcționează o economie de piață și să acționeze ca atare în sprijinul mediului privat. Simplificarea fiscală, reducerea taxelor, reducerea birocrației, diminuarea corupției trebuie să fie priorități zero ale oricărei guvernări de acum înainte. Și astfel de obiective generale trebuie atinse prin măsuri specifice măsurabile. Aș adăuga și o transparență mai mare în actul de guvernare. Nu am văzut nici un plan al actualului guvern legat de diminuarea / comasarea numărului de ministere. Dimpotrivă am văzut un nou minister pe firmament, fapt care mă convinge de intențiile acestui guvern. Guvernul de tehnocrați trebuie să guverneze cu fața spre mediul de afaceri și să încerce să îl încurce cât mai puțin prin acțiunile sale.
Privatizarea trebuie să rămână prima opțiune a oricărei guvernări care dorește să obțină rezultate.
Cât despre bugetul pe 2016, acesta ar trebui să fie un buget al bunului simț, al austerității înțeleasă ca ban public cheltuit strict pe lucrurile de care chiar avem nevoie și un buget echilibrat (fără deficite prea mari). Trebuie să fie un buget care să conțină și spațiul fiscal necesar pentru proiecte care depășesc un orizont de timp de un an (cât are la dispoziție un guvern tehnocrat).
Trebuie să fie un buget al reformelor și dezvoltării economice autentice care să pună în prim plan piața și antreprenoriatul român puternic lovit de criză și de o clasă politică mereu cu ochii pe voturi și pe conservarea unui status quo economic foarte convenabil și foarte profitabil pentru ei. Acest buget din păcate a fost deja servit cu multă dibăcie pe ultima sută de metri de către ministrul de finanțe care tocmai își încheie mandatul. Primul ministru trebuie să aibă tăria să reia acest buget împreună cu specialiștii săi în economie (prea puțini în cabinetul său) și să îl rediscute rapid cu partenerii sociali în punctele sale esențiale.
În concluzie, acest nou guvern apărut din vâltoarea străzii și pe fondul unei mutări la sigur a politicienilor actuali care s-au pus la adăpost de furia mocnită, dar încinsă a unui popor mereu mințit și mereu trecut în plan secundar are multe de făcut într-un timp mult prea scurt pentru a putea spune despre el că a performat. Provocările sunt mari, dar și miza este mare. O guvernare în aceste condiții nu poate decât să te scoată în prim plan sau să te afunde definitiv în plan politic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Un principiu din management spune ca nu poti administra ceea ce nu poti masura.
(You can't manage what you can't measure.)
Societatea Academica Romana a derulat un proiect prin care voia sa vada cat au cheltuit autoritatile centrale si locale pe infrastructura pe o perioada de 7 ani.
Deoarece aceste informatii nu sunt in format electronic obtinerea si prelucrarea lor dureaza foarte mult timp si costa mult.
( http://www.romaniacurata.ro/dar-chiar-aveti-nevoie-afla-cat-de-transparente-nu-sunt-consiliile-judetene-si-cat-costa-transparenta/ )
Cum se fac strategii cand nu stim pe ce se cheltuiesc/risipesc banii?
Cum se pot imbunatati lucrurile daca nu stim unde sunt potentialele probleme?
2. Cand vom avem acces la astfel de informatii atat publicul cat si presa pot pune presiune pe clasa politica.
In plus, asta ar usura enorm si munca institutiilor juridice sau DNA.
Romania are nevoie de Open Data si transparenta ca sa poata avansa economic.
Tot legat de eficiența cheltuirii banului public: De ce nu se face un sistem în care cheltuielile bugetare să fie stabilite pe baza eficienței? Dacă am un proiect de construire a unei șosele în Iași și una în Dolj, de ce nu compar cele două proiecte și să-l finanțez doar pe cel făcut de-adevăratelea, fără șpăgi, comisioane și aranjamente? Astfel i-aș încuraja pe primarii și președinții de CJ-uri să solicite strict bani pentru investiții, nu și pentru aranjamente.