Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Vă mulțumim că ne-ați așteptat, în prima zi de școală, cu coifuri pe care ați scris numele noastre”. 10 profesori extraordinari, premiați la Gala Merito

„Atunci când s-a creat acest sistem industrial al școlii, în care intră în clasă 30 de inși și stau acolo șapte ore, nu s-a gândit nimeni că elevii ar trebui să vină cu plăcere. Eu am făcut o școală în care, dacă erai excentric în raport cu clasa, erai tuns drept sancțiune. Nu cred că școala a fost concepută așa cum am vrea noi să fie astăzi”, spune Dumitrel Toma, care predă filosofie la Liceul „Danubius” din Călărași. Este încă o voce care vorbește despre infinitele probleme ale școlii românești, însă acest profesor este o parte a soluției.

„Dacă nu poți reduce realitatea complicată la o explicație simplă, e un eșec personal”

Ne aflăm la Gala Merito unde zece dascăli pasionați și entuziaști sunt premiați, în cadrul summitului Romanian Business Leaders, pentru felul în care reușesc să le transmită elevilor lor bucuria de a descoperi și de a învăța. Rețeta lui Dumitrel Toma nu este una complicată, ba dimpotrivă. Înainte de facultate acesta a făcut Școala Normală și a învățat, încă de la 14 ani, să le explice copiilor mici chestiuni dificile într-un limbaj accesibil. Acest lucru îl ajută și astăzi, când predă la liceu. Dacă nu reușești să comunici o informație complexă pe înțelesul unui copil, înseamnă că faci ceva greșit. 

Foto: Doria Drăgușin/Proiectul Merito

„Nu am plecat niciodată de la premisa că elevii ar trebui să știe, că au fost alți profesori înaintea mea. Există în școală obiceiul de a spune: Asta ați făcut-o înainte, de ce nu o știți? Nu funcționează așa. De multe ori, copiii uită, ca și noi, lucrurile pe care le-au învățat într-o anumită conjunctură. Mie îmi plac mult lucrurile simple. Dacă nu poți reduce realitatea complicată la o explicație simplă, e un eșec personal”, crede profesorul. 

La ore, încearcă, prin discuții, să își ajute elevii să pună sens în cuvinte precum empatie. După ore, face cu ei activități extrașcolare, cum ar fi să meargă cu feribotul pe Dunăre. Iar în timpul festivității de premiere, îi cheamă pe scenă pe câțiva dintre foștii săi elevi: „Voi ați fost profesorii mei!” Proiectul Merito se află la cea de-a doua ediție, alți zece profesori înzestrați fiind premiați la ceremonia de anul trecut.

Libertatea de a crea lumea în care vrei să trăiești

Dan Solcan este profesor de Istorie la Colegiul Naţional „B.P. Haşdeu” din Buzău. Vreme de 12 ani a lucrat la teza sa de doctorat despre procesul lui Socrate văzut de Platon, care a ajuns astfel să numere 822 de pagini. A avut apoi nevoie de încă doi ani ca să o reducă la 262 de pagini astfel încât să poată fi publicată de o editură din Paris.

Foto: Doria Drăgușin/Proiectul Merito

Vorbește, după ce își primește premiul, despre experiența dezamăgitoare pe care școala românească o oferă elevilor. 

„Ei s-au născut într-o țară în care reforma educației este mai degrabă un succes lexical. Cred că ar trebui să le spunem că există soluții și că ei pot fi o parte majoră a soluției. Dacă vorbim despre valori, ar trebui să le spunem copiilor că una dintre ele este libertatea. Și o formă foarte particulară de libertate este aceea în care tu trăiești într-o lume pe care ți-o creezi tu. 

O lume în care să încerci să convingi fără să minți, o lume în care să trăiești decent fără să furi, în care îți alegi modelele cu înțelepciune, în care te asociezi cu alți oameni pentru a face proiecte frumoase și a încerca să împingi un pic lucrurile spre direcția bună. Și, cel mai important, o lume în care să îți faci treaba cât poți tu de bine în locul în care ești chemat să o faci!”, spune profesorul. 

„Bunicul meu m-a învățat să îndrept cuiele. Nu să le arunc, nu să iau altele noi”

La clasa Geneliei Petrescu, profesoară de biologie la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova, orele se desfășoară altfel decât s-ar aștepta tooți ceilalți. Câțiva copii stau la catedră, ceilalți în primele rânduri, iar în spatele clasei ea, profesoara. Copiii joacă într-o scenă petrecută într-un cabinet medical, în timpul căreia își demonstrează cunoștințele la biologie. 

Lecțiile Cătălinei Cocan, profesoară de engleză la Şcoala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”, Cluj-Napoca seamănă cu un teatru de păpuși, în timpul căruia cei mici sunt captivați cu tot felul de personaje colorate și jocuri pline de imaginație.

Foto: Doria Drăgușin/Proiectul Merito

Părinții ei au fost profesori, dar nu doar de la ei a învățat să facă totul pentru a scoate ce este mai bun din oameni. „Buniul meu m-a învățat să îndreptăm cuiele. Nu să le aruncăm, nu să luăm altele, să le îndreptăm. Pentru mine, asta înseamnă să îndrepți oameni, relații, pe tine însuți”, crede ea.

Slăbuță și solară, Adriana Berindeie este învăţătoare la școală primară din Valea Mică, jud. Alba. Zilnic le predă simultan pe cele trei table din clasă elevilor din cinci clase, de la clasa zero până la a patra. „Într-un an, când predam și franceza, a venit un inspector de la Alba. I-a testat pe copii la toate materiile și când a văzut că știu m-a întrebat: Doamnă, dar cum reușiți? Cred că este o combinație între dragoste de copii, multă răbdare, sacrificiu cât cuprinde și insistență”, dă ea rețeta aproximativă. 

Foto: Doria Drăgușin/Proiectul Merito

O altă învățătoare, Mariana Rusu, de la Liceul Teoretic „Gheorghe Șincai”, Cluj-Napoca, este premiată pentru felul în care a reușit să îi facă pe elevii săi să iubească școala. „Vă mulțumim că ne-ați așteptat în prima zi de școală cu coifuri pe care ați scris numele noastre și că ne lăsați să ne jucăm afară, în zăpadă, la prima ninsoare”, îi spune, în clipul de prezentare proiectat înainte ca învățătoarea să urce pe scenă, o tânără care i-a fost elevă. În timpul discursului spune câteva versuri despre ceea ce ea crede că ar trebui să fie esența școlii: să îi învățăm pe cei mici carte și omenie, fără să scurtăm a lor copilărie. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • e acolo o subliniere boldata, care tine de discreditarea studiilor temeinice:
    „Dacă nu poți reduce realitatea complicată la o explicație simplă, e un eșec personal”
    e o ideie proasta sau macar incorecta;
    am intalnit adeseori diversi,prieteni, care imi spuneau - apropos de mecanica cuantica- (cu teoria relativitatii nu sunt probleme, de regula) : "mie sa mi-o explici simplu, ca sa inteleg si eu"; (neaos, tovaraseste)
    cum/ce sa explici pe intelesul oricui, se studia prin anul 4 la facultatea de fizica, acum ca s-au redus anii de studii la 3, banuiesc ca se face prin anul 3, totusi;
    asta ca un contra exemplu
    scoala trebuie sa aibe si dificultati, e un antrenament pt viata, nu e chiar o excursie placuta si mai e si o sursa de selectie sau ierarhizare a valorilor (nu e politic corect ce spun, nu e nici socialist)
    • Like 0
    • @ corneliu apostol
      Sunt de acord cu observația, dar nu total. Pentru un profesor, capacitatea de accesibilizare a conținuturilor, cu atât mai mult în condițiile lucrului cu grupe mari de elevi, neomogene valoric, reprezintă o prioritate și poate face diferența între a avea succes sau a eșua. Nu există trambulină care să-i permită unui elev să înțeleagă și să devină curios în privința complexității vieții, dacă nu are o minimă speranță că poate, că este înzestrat, că are instrumentele cognitive necesare pentru procesarea marilor interogații și răspunsurile lor. Ori, pentru a ajunge la această încredere și la această curiozitate, ai nevoie de un traducător, de un interpret, care să-ți deschidă apetitul și care să-ți hrănească propria curiozitate. Nu cred că există alt rost al profesorului. Altfel, i-am putea pune elevului în față direct "Critica rațiunii pure" și ar fi de ajuns. Kant a fost un profesor, în definitiv. Nu am avea a ne teme că elevii vor eșua cumva.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult