Sursa foto: proiectulmerito.ro
Ana-Maria Rusu ar merge la muncă și fără să fie plătită: „Eu vin cu drag la școală”. Este profesoară de Educaţie Muzicală la Şcoala Gimnazială „Anghel Saligny” și Colegiul Național „Unirea” din Focșani. Iar asta nu ar fi nimic. Elevii săi participă cu mare bucurie la orele ei.
O dată la două luni profesoara îi pune pe copii să scrie, pe caiet, ce ar putea face ei, profesorii, astfel încât copiii să vină cu mai mult drag la școală. Admite că răspunsurile lor au îngrozit-o oarecum. „Ei nu au o problemă nici cu materiile, nici cu temele. Știți ce vor? Îmi spun așa: Ne dorim să avem profesori cu chef. Noi vrem ca profesorii să vină la școală cu chef. Eu le spun: Să știți că și eu poate am zile în care nu am chef. Și știți ce îmi spun? Dar tot timpul păreți că aveți chef.”
Profesoara își face meseria cu multă pasiune. Putea să facă altceva - să cânte într-o filarmonică sau într-un cor. Dar s-a nimerit într-o clasă. Și și-a zis că ea trebuie să îi învețe pe copii care e treaba cu muzica.
11 ani a lucrat ca profesoară în Bârlad, iar de trei ani este la Focșani, unde s-a mutat pentru a fi alături de soțul său.
Vede cum sărăcia, lipsurile sunt probleme în comunitățile din zonă.
„Am avut elevi care își așteptau frații să vină de la școală, ca să le ia ghetele”, povestește profesoara. Și-a luat titularizarea cu 9,90, din primul an. Și-a ales postul. Dar lecțiile adevărate viața i le-a ținut. Fără proiect didactic. Le enumeră repede pe puncte, pe degetele subțiri, așa cum le are la cele 42 de kilograme ale sale, la 1,65 metri.
„Unu: Nicio școală nu m-a pregătit pentru ceea ce am găsit eu la ore. Și doi: copiii aceia nici nu puteam să îmi dau seama câte șanse au ei față de mine, acum 20 de ani.” „E o problemă mare și faptul că universul lor e un pic mai mic, mai strâmt, că informația, acolo, nu că ajunge greu, dar poate că au profesori care nu sunt atât de dornici să culeagă informații noi.”
Vorbește și despre abandonul școlar. Motivele sunt simple, la țară. Fetele se căsătoresc de la vârste mici. Sau rămân însărcinate de la vârste mici. Profesorii nu se ocupă de educația socială, civică, părinții nu-s interesați de educația copiilor.
Ar avea o soluție, ca să îi facă pe elevi, în general, să le placă școala. Dar asta ar implica toți profesorii, care ar trebui să colaboreze.
„M-am gândit că dacă noi, profesorii, am lucra în folosul copiilor, dacă noi am colabora între noi, nici nu ne dăm seama cât de util i-ar fi unui copil și cât de frumoasă i s-ar părea școala. De exemplu Bogdan, profesor de limba română, e rugat de profesorul de matematică să lase un pic mai jos garda cu temele de limbă română, timp de 3 zile, pentru că el are de predat Teorema lui Pitagora și trebuie să facă aplicații 3 zile la clasă. Dau eu teme mai multe și dă tu mai puține. Dar vezi că între timp Ana, profesoara de muzică, predă doina și balada folclorică, mergi tu cu doina și balada literară”, vede Ana-Maria Rusu o posibilă cale de a-i face pe copii să le placă școala mai mult.
Profesoara simte „mai mult decât frustrare”, când materia ei, educația muzicală, este considerată o materie neimportantă de către mulți dintre părinți. Iar pentru că notele contează la admiterea într-un liceu bun, părinții au pretenția ca la aceste materii copiii să aibă nota maximă.
„Dvs nu vă dați seama ce vânătoare de note este pentru acel procent de 20 la sută, cât contează la capacitate”, spune profesoara.
Ana-Maria Rusu și Bogdan Rațiu, profesori MERITO, au fost invitații ediției din această săptămână a emisiunii „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu. Emisiunea poate fi urmărită la Digi24 sâmbăta și duminica, de la ora 14.05.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mulţi încearcă adevărate tururi de forţă în a jongla cu programa, în a comprima conţinuturile care depăşesc clar capacitatea de vârstă. Asta cere efort şi timp pierdut de pomană.
Oare nu era mai bine sa fi invatat mai domol insa macar ordinea operatiilor sa o stie? Astia-s generatia mea, la BAC au dat integrale, limite, siruri, grupuri, trigonometrie.... cu ce-au ramas? Nu-s nici macar maimute dresate, ci maimute care au uitat dresajul.
https://adevarul.ro/locale/craiova/un-exercitiu-matematica-creat-haos-printre-parintii-elevi-craiova-cum-calculeaza-22x2-2x2-1_5da7e727892c0bb0c6a70320/index.html
Nu inteleg rostul îngrijorării dumneavoastra. Elevii nu au nicio problemă cu muzica si desenul.
Pe vremea mea (ehe, 1900 toamna), TEORETIC, proful de desen ar fi trebuit sa te noteze dupa calitatea produsului. Ori, ma rog, eu nu am apucat media din gimnaziu conteaza la liceu, asa ca proful dadea 10 tuturor - insa schema lui de notare, ca si la educatie fizica si sport era una fixa. Nu mai stiu cum este acum, dar, din nou, proful de desen ar fi trebuit sa dea note in functie de cum ti-a iesit 'Vaza Ceramica Luminata Din Dreapta Sus', in guache.
Ma cunoasteti, sunt spirit enciclopedic (:P fac eu misto de mine, inainte sa faca altcineva), dar de desenat nu pot sa desenez. Am inteles foarte bine ideea de lumini/umbre, etc., dovada ca mai tarziu m-am descurcat binisor in 3DS, dar sa pictez, cu manuta mea, o vaza, imi era practic imposibil.
Si este asa pentru multi; ganditi-va ce presupune numai ideea de vaza ceramica - e o anumita textura, lumina se reflecta altfel, sunt un milion de detalii pe care un om fara 'mana' nu le poate reproduce. Pur si simplu nu 'vede', sau nu ii da prin cap sa foloseasca alta pensula, alta tusa pentru a reda textura ceramicii, s.a.m.d.
Ce rost are sa il chinui pe un copil complet netalentat cu asemenea chestii? Repet, ar fi trebuit sa fim notati dupa calitatea executiei. Daca profa de desen s-ar fi tinut de baremul de notare, ramaneam corijenta la desen intr-a VI-a, sau eram a doua micuta Picasso...ca nici macar nu se intelegea ca e o vaza in pictura mea, daramite una luminata fistichiu.
Diferenta, deci, este din nou, cum evaluam totul. Daca Maria o inteles ca daca bate lumina din dreapta sus, pata de lumina e in dreapta sus si umbra in stanga jos, e super. Daca vreau ca Maria sa produca un Corneliu Baba pentru 10 la desen, nu e bine.
Ce cred ca spune Valentin (si aici voi fi un pic dura, sorry) este ca in general profesorii si cei care construiesc programa si baremele la aceste materii - desen, muzica, sport - sunt ori artisti sau sportivi ratati, ori oameni care nu au de-a face cu artele sau sportul.
Daca suntem in cazul A) poti sa dai peste o persoana pentru care altceva decat Corneliu Baba nu este suficient, si acest lucru va fi reflectat in notele de la desen, care acum au putere; nu este nimic mai periculos decat exigenta unei persoane frustrate. Daca suntem in cazul B) nici cei talentati, nici cei netalentati nu vor invata nimic.
Bineinteles ca daca se face educatie poti sa (si) mazgalesti; daca nu vei fi notat pentru ce ti-a iesit, si vei retine un concept de baza, toata lumea castiga.
"Diferenta, deci, este din nou, cum evaluam totul. Daca Maria o inteles ca daca bate lumina din dreapta sus, pata de lumina e in dreapta sus si umbra in stanga jos, e super. Daca vreau ca Maria sa produca un Corneliu Baba pentru 10 la desen, nu e bine." - absolut de acord. Programa insa nu obliga la standarde de Corneliu Baba asa cum cea de matematica nu obliga la axiomele lui Peano pentru invatarea numerelor naturale sau taieturi Dedekind pentru cele reale in liceu. Evaluarea se face la standarde de gimnaziu, liceu, ma rog, dupa caz.
"Ce cred ca spune Valentin (si aici voi fi un pic dura, sorry) este ca in general profesorii si cei care construiesc programa si baremele la aceste materii - desen, muzica, sport - sunt ori artisti sau sportivi ratati, ori oameni care nu au de-a face cu artele sau sportul." - ca unii or fi artisti/sportivi ratati e posibil, ca nu au de-a face cu artele sau sportul...not so much. Daca va uitati pe programe pe net veti observa ca cei care fac programele respective sunt majoritatea profesori, majoritaea de scoala generala sau liceu, cu un prof universitar si un reprezentant din partea ministerului (a carui pregatire nu e neaparat specificata).
1. Trusa de desen nici nu are 14 tipuri de pensule :D
Erau cel putin 6-8 pensule in trusa obligatorie; poate dumneavoastra ati scapat de ea, dar eu am fost full on.
Kit-ul obligatoriu la desen in 1988 era nelipsitul caiet de desen si cel putin sase pensule, cu perii de plastic - asa mai procopsit cu ale bunicului, cand bunica s-a uitat la pensulele mele de la librarie si a zis ntz, ntz, alea nu-s bune, ia de aici... (Bunicul a fost pictor [de biserici, mediocru spre slab, mai dadea cate o natura moarta, peisaj sau portret, dar...], Insa avea un instrumentar, din nou, vai de ai mei. Kit-ul meu de desen, nu ca il luam la scoala, avea aproape 200 de pensule, din par de cal, de pisica, cel putin 16 dimensiuni, diverse seturi pentru un anumit tip de vopsea, instrumentar de suflat foite de aur, terebentina pentru pregatit panze si curatat pensule, uleiuri peste uleiuri, pensule pentru pictat pe pereti, in fine, o nebunie pentru un copil de 8-10 ani.)
Plus, acuarele si guache. Erau insa cel putin sase pensule care se cereau, efectiv, la clasa, din clasele primare pana la sfarsitul gimnaziului.
Erau la fel de nelipsite in 'ce trebuie sa aduci la scoala' ca si kit-ul de mate, cel cu linie, echer cu unghi drept, compas.
Ca sa-l citesc pe Sorescu, alea trebuiau, si ne cam controla invatatoarea daca le avem sau nu. Acelasi tip de - ai trusa sau nu ai trusa de macar 6 pensule a continuat si in gimnaziu.
2. Suntem de acord - insa (but) ce spune Valentin e ca un prof de desen asa ar trebui sa noteze: dupa calitatea desenului. Teoretic are libertatea sa o faca, si multi, mai ales acum, cand parerea lor conteaza, pot sa te chinuie aiurea, si unii o fac.
3. Pe mine nu ma apasa foarte tare programa; ma apasa baremul, si faptul ca la arte si sport este subiectiv. Nu sunt la fel de apropiata de educatia si arta plastica precum Valentin. Corneliu Baba era o exagerare. La mate si fizica, insa nu exista: Nu-mi place cum ai demonstrat, 5. Matematica este obiectiva. Fizica este obiectiva. Da, poti obliga pe cineva sa invete o anumita demonstratie, dar atata vreme cat rezultatul este corect...Nu stiu daca au cum sa te sunteze profii rai, sau fauritorii de curriculum.
Nu ar mai exista nicio revoltă, nici pe net, nici altundeva daca ar intelege si părinții si copiii ca 5,6, 7 sunt tot note.
Programa prevede anume cunoștințe, competente pe care elevul trebuie să le aibă. Chiar dacă gimnaziul și liceul presupun o educație la nivel de cultură generală, nu toti copiii vor avea o cultură generală de nota 10. Si în sistemele de învățământ pe care le apreciati dumneavoastra unii obțin nota maxima, unii nota minima. Nu toti asimilează tot.
Eu nu am avut de-a lungul anilor de școală niciun profesor adevarat la muzica sau desen. Fiul meu la fel. Majoritatea celor pe care îi cunosc la fel. Nu simt lipsa lor acut, deci din punctul meu de vedere la liceu cel puțin nu prea au ce cauta. Dar simt acut lipsa cunoștințelor de chimie si istorie ( profesori care nu aveau ce cauta in invatamant), pe care am incercat sa le capăt adult fiind.
Admit ca pot fi rămasă în urmă, dar pentru mine matematica, fizică, științele în general, limbile străine, informatică sunt cele care te fac functional în lumea actuală si probabil în cea viitoare. Si e nefiresc sa vrei sa simplifici programa la matematica, de exemplu, pe motiv că le e greu copiilor. Viața noastră e mai usoara datorită unor inventii ale unor oameni care inteleg matematica la nivel înalt.
Adică muzica si desenul nu sunt problemă noastră principală acum, în niciun caz problemă principală a învățământului românesc.
In ciclul primar invatatoarea folosea desenul/muzica pentru departajarea la premiul I cu coronita - lucru pe care mama si-l dorea cu inversunare. Pe mine ma interesa mai putin coronita, dar era totusi frustrant sa vezi ca esti bun la mai toate, asa ca se calculeaza cat de mica ar trebui sa fie nota la desen sau muzica astfel incat sa nu iei premiul I.
In clasele a V-a si a VI-a am avut o persoana tulburata (probabil ca de aceea am ramas cu pasarele la desen) care iti cerea un nivel de calitate mult peste medie. Imi era mai frica de desen decat de chimie, jur. Si nu ca nu iti dadea 10, iti dadea 3. Ce povesteam mai sus cu textura ceramicii e o intamplare reala - tipa facea comentarii de tipul: Pai asa se vede lumina pe ceramica? Nu, Xulescu, asa se vede pe lemn lustruit! Pac, 5. Aia e vaza, Zamfir? Pac, 3.
Nu aveam curaj sa facem revolta Teodorei si sa dam cu chestii de pamant, deh, insa parintii s-au plans, si li s-a spus ca doamna are dreptate si puncteaza ca la carte. Cartea fiind standardul din capul domniei sale, pe care are voie sa il aplice. Si nu, nu ne arata nimic. Ne punea obiectul in fata si spunea: Pictati!
Spunea Teodora mai sus, asa cum spuneti si dumneavoastra, ca si 5, 6, 7 sunt note, dar aici iar intram in discutia fara sfarsit a materiilor care ar trebui sa conteze pentru admiterea la liceu. Daca un 5 la desen strica un 9 la mate, nu mi se pare in regula.
In ultimele doua clase de gimnaziu am avut o profa de desen super (cred ca pot sa o numesc, pentru ca o laud, era sotia actorului Boris Petrov, Liliana) - care imbina 'teoreticul' cu 'mazgaleala'. Depinzand de ce ar fi trebuit sa ne invete, ne aducea planse cu diversa tablouri, povestea despre curente in arta, si, in principiu, nota dupa efort, nu dupa rezultat. La 'teorie' nu ne lua cu - intre ce ani s-a manifestat curentul impresionist? ci ne cerea, la sfarsit de trimestru sa vorbim despre un tablou care ne-a placut (oricare) cu detalii de tipul carui curent ii apartine, care au fost tehnicile utilizate, cam asa. Nu ne lasa sa alegem toti acelasi tablou, in principiu daca la o ora de desen de pe parcursul trimestrului iti placea o anumita plansa, te duceai la sfarsitul orei si spuneai: il aleg pe acesta, si era off the list pentru altii.
Iar la sfarsitul trimestrului, cand venea vorba de 'ascultat' invatam, vrand-nevrand de la altii. Culmea, metoda ei chiar a generat un oarecare entuziasm, pentru ca elevii aveau gusturi diverse, si vorbeau despre ceva care ii interesa direct, ceva care le placuse.
In plus, chiar ne-a invatat cate ceva 'practic'; mi s-a inaltat inima cand mi-a aratat cum sa desenez si eu o vaza, pe intelesul meu. In principiu, a descompus mult uratul obiect in elemente de geometrie spatiala: burta vazei e o sfera, stii sa desenezi o sfera de la mate; gatul, doi cilindri cu baza inegala, unul cu baza mare jos, unul cu baza mare sus, deseneaza cum ai desena la mate, si dupa aceea mai rotunjesti contururile - uite, vezi ca poti? Eu ramasesem atat de intepenita in proiect incat nu gandisem niciodata asa, desi era la mintea broastei.
Cred ca asta inseamna un profesor 'cu chef' - si se descurca foarte bine cu programa de atunci.
La matematica, nivelul din gimnaziu mi se pare la indemana oricui. La liceu cred ca e alta discutie. Si, intr-adevar, nu trebuie sa ai o cultura generala de nota 10 (cred ca nimeni nu poseda asa ceva), insa mi se pare OK sa mai stii cate ceva care nu este strict util, dar care, ma scuzati daca sun poetic, te intregeste ca persoana.
Poti sa apreciezi un tablou sau o secventa muzicala fara sa stii nimic despre ea, e adevarat, dar cred ca te bucuri de ea mai mult daca stii si un pic de context.
Ori asta lipseste peste tot. Nu ar deveni fizica mai interesanta pentru elevii de gimnaziu daca ar intelege faptul ca touch-screen-urile de la diverse telefoane sunt construite din condensatori variabili? Cred ca ar fi mult mai captivant decat predarea clasica a condensatorului variabil - am vedea o aplicativitate directa, si ar usura asimilarea partii matematizate a fizicii, pentru ca elevul ar intelege de ce invata asta.
La noi totul e rupt de contextul sau real. Poate sa fie desen, muzica, literatura, matematica, chimie, fizica - toate sunt intr-un vid, fiecare sub propria cupola de sticla, si toate perfect izolate de viata de zi cu zi.
Ori si noi, ca adulti, invatam mai repede si mai usor lucruri care ne intereseaza. Copiilor le cerem insa sa invete multe, fara sa stie de ce o fac.
Nu cred ca e nevoie de o simplificare a materiei; cred ca este nevoie de o revolutionare a modului de predare, cu mult mai multa interdisciplinaritate si cu siguranta mult mai mult accent pe importanta practica a teoriei.
Cat despre 'si 5, 6, 7 sunt note'...Or fi. Insa in conditiile in care departajarea la admiterea in liceu se face la zecimi de punct, un 5 la desen sau la sport te ustura rau de tot. Metoda curenta de includere a mediilor din gimnaziu este absolut toxica - elevii si parintii sunt tinuti ostatici de materii pe care le considera secundare.
Mai sanatos ar fi ca elevul sa isi aleaga trei materii ale caror medii sa conteze, si asta intr-a VII-a, in functie de preferintele proprii si dorinta de specializare intr-un anumit domeniu. Nici macar nu spun ca matematica si romana ar trebui sa fie printre cele trei; ele sunt testate oricum la capacitate.
Astfel, un copil care stie ca va da la Tonita nu va fi terorizat de matematica, atata vreme cat trece de nota 5. Invers, un copil care vrea sa mearga la mate-info nu va fi terorizat de desen.
Si poate, fara sabia lui Damocles asupra capului, copilul va invata si materii secundare din ambitie, poate curiozitate...
Si da, e frustrant sa iti scadă șansele din cauza notelor la muzica, desen, sport. Deși pot scădea din cauza notelor la oricare altă materie.
Dacă am fi o nație sănătoasă, faptul că media din gimnaziu conteaza pentru liceu nu ar fi o problema. Dacă notele ar fi note. În realitate, eu am avut 10 la desen, fara sa fac niciun efort, dumneavoastra dimpotrivă. Lucru valabil si la alte materii. Media din gimnaziu depinde, printre altele, si de școală de unde vine copilul.
Totusi, în general, un copil cu 10 la matematica, romana, fizică, etc nu va lua 5 la muzica. În general, repet. Sigur ca exista si cazuri in care nu e asa.
Nu pretind ca detin adevărul absolut, dar predau la un liceu din mediul rural, un liceu de nivel mediu, ca multe altele, de asta cred ca ceea ce observ în școală mea, în celelalte din jurul meu, ceea ce aflu de la colegii mei care predau în alte școli obișnuite reprezintă situații cel mai des întâlnite în sistemul nostru de învățământ.
Spun mereu "în general" pentru ca stiu ca nu e valabil în toate școlile ce spun eu.
Si am terminat Politehnica.
Durerea era, de exemplu, ca in liceul meu cei care au ales sa dea BAC-ul la sport n-au luat 10 pe linie. Au mai luat si 6, 7, 8 - dupa care au intrat in competitie la admitere cu elevi de la diverse licee rurale care au luat 10 fara ca macar sa sustina proba.
Asta era in 2000, nu stiu daca asa ceva ar mi fi posibil acum, dar daca pentru 10 sutimi cazi de la Automatica la Automatizari din cauza faptului ca ai avut 6 la sport iti cam plangi in pumni. Acu', ce i-a posedat pe vajnicii mei colegi tocilari de la mate-info (si eu sunt si am fost tocilara, si tot mate-info :D) sa dea BAC-ul la sport...e alta discutie. Probabil ca si ei sperau ca vor fenta un pic sistemul.
Tocmai de aceea nu este bine ca notele de la materiile 'secundare' sa fie dictate de notele de la materiile 'primare', din orice unghi am privi problema. Si stiu ca asa se practica mai peste tot, si am fost, in felul meu, 'beneficiara' sistemului, pentru ca eram olimpica si profesorii la materiile la care eram foarte slaba (chimia, chimia!) mai inchideau ochii. Asta in liceu.
Aveti dreptate, nota nu e nota, dar nici nu poti impune standarde de notare uniforma. Cine le-ar crea, cine le-ar implementa, cine le verifica? Si atunci, de ce as introduce un criteriu de departajare a priori discutabil intr-o competitie?
Ma rog, imi cer scuze, acesta este un off-topic mare: chiar acum purtam pe FB o discutie cu fostul meu profesor de informatica, prof de mate la baza, caruia i-au sarit in cap un grup de parinti foarte suparati de faptul ca 2+2x2-2x2 este un exercitiu ambiguu. Ca lor le da 12 pe calculator, si ca nu trebuie sa le depuncteze ingerasii daca s-au incurcat. Sa le scada 0.5 puncte, pentru acest exercitiu de o dificultate extrema - Nu se poate asa ceva!
Nu imi aduc aminte ca parintii generatiei mele - si nu sunt chiar atat de in varsta - sa incerce asa ceva. Si daca nu as fi stiut ordinea operatiilor in clasa a VII-a, mama m-ar fi facut fasii.
Prestigiul meseriei de profesor este ingrozitor de scazut, iar in curand meseria va atrage numai persoane care nu si-au gasit un alt loc pentru a-si etala incompetenta, sau idealisti ca mine, care vor abandona dupa doi ani.
Cei cu 'chef' se vor imputina din ce in ce mai mult, si...
Si in fond stilurile de predare au legatura cu ... modul de predare. Nu cu programa sau examenele.
E o problema de siguranta in unele licee? OK, hai atunci sa rezolvam intai ACEA problema. N-au programa sau examenele legatura cu asta, solutia buna nu este reducerea standardelor. Aia e solutia lui Sorin Campeanu. Care e un bou.
"La matematică nu poţi preda prin joculeţe la clasa a VIII-a, când îţi bate evaluarea la uşă. Chiar nu poţi." - un profesor capabil va putea sa capteze atentia elevilor si sa-i ajute sa inteleaga, indiferent de an. Noi ne-am jucat cu plastilina in clasa a 8-a cand faceam geometrie, cand standardele erau cel putin la fel de ridicate ca cele de azi, si aveam inca si istorie/geografie la examen. Si nu a fost nici o problema, materia s-a acoperit integral, s-a facut si fixare, tot in regula. Tine de prof.
"Stilurile de învăţare ţin de construcţie, nu de preferinţe" - este absolut imposibili pentru cineva cu un stil de invatare preferat sa invete dupa alt stil? Nu. E cel mult ceva mai incomod. Daca ar fi clasele mai mici s-ar putea preda mai usor si pentru acei 5% (procent urias, intr-adevar). Mai multe scoli, mai multi profi, asta tine de investitii, n-am o problema cu a se face mai multe investitii in acest sens. Astea insa nu sunt lucruri care tin de programa.
@Jonn Jonzz: E o problema de siguranta in unele licee? OK, hai atunci sa rezolvam intai ACEA problema.
Daaaaa, sigur! Şi până se rezolvă ce facem? Ştim ce facem: tragem tare cu comentarii ca să trecem evaluarea şi nimerim la un liceu unde avem profesori cu 8 sau 9 la titularizare.
Asta până se rezolvă, că pe urmă facem cum ziceţi dvs.
Cu standardele aţi înţeles greşit. Niciodată n-am pledat pentru reducerea standardelor, ci pentru libertatea de aţi alege standardul. Aici e problema.
@Jonn Jonzz: este absolut imposibili pentru cineva cu un stil de invatare preferat sa invete dupa alt stil?
Tipurile de învăţare reies din anumite structuri ale elevilor. Un vizual sau un kinestezic vor avea întotdeauna probleme cu matematica. Nu cu educaţia matematică, pe care o vor asimila uşor. Sigur, e important să-ţi testezi limitele şi să vezi dacă poţi mai mult, dar dacă timp de 7 ani zaci pe caietul de matematică e clar că nici matematica nu e de tine, nici tu de ea.
Repet, aici nu intră bazele, acele "standarde scăzute" de care vorbiţi. Sunt milioane de oameni care n-au treab[ cu matematica, în afara unor noţiuni elementare, după cum sunt milioane de oameni care nu vor cânta niciodată la operă sau nu vor putea obţine o tentă picturală, pur şi simplu pentru că nu sunt construiţi pentru aşa ceva.
Şi? Care e problema? Fiecare ar trebui să fie lăsat să facă ce vrea cu viaţa lui.
Sigur, fiecare trebuie să aibă şansa de a încerca. Poţi descoperi că îţi place matematica. Poţi descoperi că ai un talent nativ pentru matematică, dar dacă după 7 ani tot ai greutăţi în domeniu atunci e clar că nu aia e calea.
"Daaaaa, sigur! Şi până se rezolvă ce facem?" - nu ne canalizam energia pe lucruri care nu au legaura cu problema care ne deranjeaza de fapt. Ne concentram sa rezolvam problema principala, ca sa terminam mai repede.
"Cu standardele aţi înţeles greşit. Niciodată n-am pledat pentru reducerea standardelor, ci pentru libertatea de aţi alege standardul." - acea libertate deja exista. Dupa clasa a 8-a elevul isi poate alege un liceu cu un profil care sa i se potriveasca, si in care se lucreaza la standarde care i se potrivesc.
"Sigur, e important să-ţi testezi limitele şi să vezi dacă poţi mai mult, dar dacă timp de 7 ani zaci pe caietul de matematică e clar că nici matematica nu e de tine, nici tu de ea." - nu e atat de clar. Doar pentru "zaci" pe caiet nu inseamna ca si faci ceva. Daca pierzi timpul, aia nu se cheama ca ai incercat sa-ti depasesti limitele, inseamna doar ca ai pierdut timpul. Materia de generala e suficient de usoara incat si un kinestezic sa poata trece clasa. Adica sa ia 5. A, nu va avea 10 poate, dar nici nu e obligatoriu sa aiba 10 la mate.
"Şi? Care e problema? Fiecare ar trebui să fie lăsat să facă ce vrea cu viaţa lui." - absolut de acord. 10 clase sunt obligatorii, si nici acea regula nu stiu cat de mult e pusa in aplicare. Nu vrei sa inveti mate, nici o problema, nu invata. Nu mi se pare insa corect sa scrie undeva ca esti de 10 la mate cand clar nu esti. Pentru ca ne-am "ales standardul". Nu. Standardul e unul pentru toti, cel putin pana la un punct. Asa e corect.
În momentul în care torni cu basculanta rezultatul e nul, adică uiţi şi bazele. De aici şi analfabetismul funcţional de care se vorbeşte. Numai că nu elevii dau dovadă de el, ci cei care fac sistemul.
@Jonn Jonzz: A, nu va avea 10 poate, dar nici nu e obligatoriu sa aiba 10 la mate.
Dar nici matematica nu e obligatorie. Poate fi înlocuită cu succes cu educaţia matematică, aşa cum se întâmplă în sistemele normale de învăţământ.
@Jonn Jonzz: Nu mi se pare insa corect sa scrie undeva ca esti de 10 la mate cand clar nu esti.
Păi dacă nu eşti bun la matematică de ce trebuie să faci matematică??? Dacă eu nu sunt bun la atletism de de ar trebui să fac atletism??? Numai învăţământul românesc ţine la o asemenea inepţie. E o inepţie pur şi simplu!
Poţi face foarte bine educaţie matematică, istoria matematicii, matematică pentru dezvoltarea imaginaţiei etc. După cum faci educaţie fizică. Dacă eşti bun la sport, faci separat sport, pe lângă educaţie fizică. Tot în cadrul şcolii. Sau matematică, Sau ce vrei tu. Dar faci pentru că vrei. În rest, faci educaţie elementară.
"Dar nici matematica nu e obligatorie." - este utila in viata, atat matematica in sine, cat si abilitatea de a abstractiza, cel putin pana la un punct + a intelege diferenta intre o ipoteza si o demonstratie etc. Asa ca modul in care se face matematica la noi este cel corect, presupunand desigur un nivel de pregatire corespunzator al profesorului. Invat matematica pentru a sti mai tarziu sa gandesc, pentru a avea mintea antrenata. Frectii legate de istoria matematicii si atat sunt exact asta: frectii. Asa ca e normal ca matematica sa fie obligatorie, cel putin pana la un punct.
"Păi dacă nu eşti bun la matematică de ce trebuie să faci matematică???" - pentru motivele enumerate mai sus plus altele.
"În rest, faci educaţie elementară." - ce se face la noi in scoala generala ESTE educatie elementara, dar este facuta CORECT.
Matematica în sine nu este utilă în viaţă. Există gândirea matematică, dar ea se poate forma foarte bine prin educaţie matematică, aşa cum se face în sistemele de educaţie din afară, unde materia e la jumătate.
Capacitatea de a abstractiza nu se formează cu de-a sila. Ideea că dacă obligi un elev să transpire ore întregi pe caiet şi să-şi blesteme şi clipa în care s-a născut i se formează gândirea abstractă e aberantă.
Capacitatea de a abstractiza se formează foarte bine şi prin educaţie matematică, prin jocuri matematice, matematică distractivă etc. Nu e nevoie de ore interminabile de stat pe caiet ca să-ţi formezi gândirea abstractă.
Nu, la noi în şcoală nu este educaţie elementară. Educaţie elementară se face în Olanda, în Finlanda, în Marea Britanie.
Ce se face la noi e o aiureală care nu funcţionează, dovadă că miile de elevi care stau cocoşaţi pe caiete nu rămân nici măcar cu bazele. Şcoala românească este o fabrică de analfabetism funcţional. Restul se face prin meditaţii sau de unul singur.
"Matematica în sine nu este utilă în viaţă. " - matematica in sine este peste tot, de la functionarea becului din case pana la CERN. Tot ce inseamna stiinta si tehnologie are la baza matematica. Evident ca este utila in viata.
"Există gândirea matematică, dar ea se poate forma foarte bine prin educaţie matematică, aşa cum se face în sistemele de educaţie din afară, unde materia e la jumătate." - pur si simplu nu. In acele sisteme nici nu se invata ca lumea cum se face o demonstratie matematica, iar asta e la baza gandirii matematice.
"Ideea că dacă obligi un elev să transpire ore întregi pe caiet şi să-şi blesteme şi clipa în care s-a născut i se formează gândirea abstractă e aberantă." - nimeni nu-l forteaza la asa ceva, cu exceptia poate a parintilor.
"Nu e nevoie de ore interminabile de stat pe caiet ca să-ţi formezi gândirea abstractă." - e nevoie de exercitiu real. "Educatia matematica" de care vorbiti e un terci inutil, o pierdere de vreme.
"Nu, la noi în şcoală nu este educaţie elementară. Educaţie elementară se face în Olanda, în Finlanda, în Marea Britanie." - ba da, este fix educatie elementara dar facuta corect.
În plus, matematicienii pe care îi cunosc nu sunt nici pe departe atât de fericiți ca restul oamenilor, hai să le zicem „normali”.
placut si am renuntat.
Dar ăia sunt nişte proşti, ce ştiu ei despre învăţământ? Ce ştiu olandezii despre învăţământ, de au materie la jumătate? Ce ştiu britanicii despre învăţământ, de au programe pipernicite?
Nimic. Numai noi suntem buricul pământului, zenul, muntele Kogaion al umanităţii!
Daaa, elevii ADORĂ să rezolve ore întregi probleme de matematică, fizică şi chimie, în special cei care nu au o inteligenţă matematică, în special vizualii sau kinestezicii, cei cu o inteligenţă motorie sau bazată pe imagine.
Alte sisteme de învăţământ împart elevii în grupele respective, au EDUCAŢIE DIFERENŢIATĂ. Altfel se predă pentru un auditiv, altfel pentru un vizual şi altele pentru un kinestezic.
http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/Stilurile-de-invatare-Caracter24242.php
La noi e otova, turnat cu lopata. Toată lumea încolonată, drepţi în bănci, basca pe ceafă şi nu respirăm!
Aşa trebuie, ce mai atâta psihologeală? Psihologeala e o bazaconie, nu e pentru învăţământ.
Elevu' tre să fie CUUUUMINTEEEE şi să înveţe aşa cum zice profesorul, nu cu fiţe de genul auditiv-vizual-kinestezic, fiţe dezvoltate în occidentul acela putred şi decadent.
Sunt foarte mulți părinți nemulțumiți de acest sistem. Cum facem să ne facem auziți acolo unde trebuie, ca să schimbăm ceva în bine?
După părerea mea, problema învățământului românesc este alta: ineficiența. Mai exact, dacă este nevoie ca elevii să muncească și acasă câteva ore pe zi, atunci înseamnă că i-ai ținut cam mult și cam degeaba 6 ore la școală! Adică, materia e cum e, nu sunt expert, deci nu mă pronunț. Profesorii sunt sau nu cu chef, nu-i treaba elevilor să-i psihanalizeze zilnic. Dar, dacă după o oră de curs le dai elevilor un test din ce li s-a predat, și ei sunt aproape complet pe dinafară, asta deja înseamnă indubitabil că respectivul profesor nu și-a făcut treaba. Asta mă interesează, asta trebuie schimbat!
"Numai noi suntem buricul pământului, zenul, muntele Kogaion al umanităţii!" - nu, nu numai noi, si in alte tari se lucreaza cum se lucreaza la noi, cel putin din punct de vedere al materiei. Si da, diferentele se vad la facultate, nu degeaba sunt acceptati elevi romani la facultati in strainatate in numar atat de mare.
"La noi e otova, turnat cu lopata." -nu, nu e. Doar ca standardele sunt setate mai sus ca in alte parti si evaluarea se face corect, nu ia toata lumea 10 din oficiu. Nu de alta, dar nu toti merita.
Sau ca olandezii au p problema cu standardele scăzute.
Problema cu ștacheta e următoarea: la unele materii dacă începi din clasa 1 cu 7, inseamna ca ai goluri. Nu înțelegi adunarea cum trebuie, o sa inveti mecanic înmulțirea. Și ecuația de gradul 1. Si ajungi sa termini liceul analfabet matematic. O maimuță dresata sa aplice mecanic niște algoritmi ca să ia niște note.
Experții spun ca exista cam 2%*din copii care pricep ușor o materie si cu ștacheta ținuta sus aia 2% vor fi performanți oricum. Noi producem 0.9% vârfuri l'a matematica de exemplu . Nu PRODUCEM vârfuri (olimpicii aia cu care ne amăgim singuri) , ci PIERDEM jumătate din copii talentați.
Iar analfabeții aia funcțional sau matematic produși de școlile nostre nu-s neapărat cei cu note mici.
"Nu PRODUCEM vârfuri, ci PIERDEM jumătate din copii talentați." - de unde rezulta ca materia e de vina, in conditiile in care in joc intra lipsa de infrastructura, saracia, parintii plecati etc.?
Pentru matematica nu-ți trebuie infrastructura. Eu vreau minim 2% performeri produși cu creta doar. Cu infrastructura vreau 5%. Tara in care trăiesc eu are o programa aerisita si produce 4%. Insa nu treci clasa cu 80% din materie înțeleasă, ci 100%. Iar dacă repeți anul nu ești considerat retardat, ci poți deveni chiar olimpic (cunosc cel puțin un caz)
Si da, iti trebuie infrastructura pentru matematica. Daca nu ai cum sa ajungi la scoala nu doar ca nu faci matematica, nu prea faci nimic. Iti trebuie curent electric sa nu mori iarna de frig. Sunt locuri in Romania unde se traieste ca acum 2 secole si noi vorbim de programa.
Si acela era un contraexemplu.
Chiar n-ar fi rău să se testeze retenția după predare, „la cald”. Nu folosește nimănui să vină profesorul cu „placa”, să „pună pe play” în ora de curs, dar elevilor să le intre pe o ureche și să le iasă pe cealaltă...
Daaa, sigur că da! Se face doar jumătate din materie, şi asta pot să vi-o spun din experienţă directă, nu din auzite.
JUMĂTATE.
Un copil de clasa a V-a, transferat în învăţământul din afară, arată ca un academician în pantaloni scurţi. Perorează sute de definiţii savante pe care nu le înţelege.
Şi pe asta o ştiu tot din experienţă directă, nu din auzite.
Şi nu,nu este greu să intri la o facultate din afară. Ei practică metoda pâlniei: acceptă necondiţionat, însă filtrează pe parcurs. Fost, verificat, facultate de prestigiu din Olanda, întrebat direct, pentru acceptare îţi trebuie doar fişa de bac şi un eseu despre cum vrei să arate viaţa ta.
Mai greu e să rămâi, pentru că pe parcurs se dau teste care te pot arunca afară instant.
Şi nu rămân toţi elevii români. Mulţi abandonează. Cunosc caz concret. Abandonează, va face facultatea aici.
Cei pe care îi daţi exemplu sunt buni pe o felie, dar dezastruoşi pe alta. Sunt hiperspecializaţi. Nu vă faceţi iluzii că sunt renascentişti, că excelează în tot ce au învăţat în şcoală. Iar la ce excelează o fac prin muntele de meditaţii pe care l-au înghiţit. Nu vă închipuiţi că şcoala i-a format.
Au făcut meditaţii, au urmat cursuri de programare, de matematică etc. Mulţi sunt autodidacţi. Ceea ce e un lucru bun.
Şi-au urmat pasiunea în matematică, fizică sau chimie, dar şcoala mai mult i-a încurcat. Cam asta e realitatea.
Înțeleg ca elevul roman ajunge super avansat in universitatea americana sau olandeza, si termina... Mediu. Deci învățământul romanesc e bun si ala strain prost. Qed
Tu pleci de la ipoteza ca viata (sau succesul) inseamna admiterea într-o universitate. Nici n-a început, viata reala începe abia după doctorat. Pana atunci rămâne un laborator si experiment dirijat un condiții artificiale si controlate.
"Şi nu rămân toţi elevii români. " - da, si eu stiu de un caz din vreo 200, poate mai multi chiar, de elev care s-a intors in tara. Majoritatea insa ii lasa pe toti ceilalti mult in urma si se descurca foarte bine.
"Şi nu,nu este greu să intri la o facultate din afară." - este, daca facultatea este intr-adevar de prestigiu. Se intra pe baza de examene si dosar, si conteaza mult traseul academic.
"Cei pe care îi daţi exemplu sunt buni pe o felie, dar dezastruoşi pe alta." - nici nu stiti despre cine vorbesc. Nu sunt dezastruosi pe nici o felie. Pot foarte bine sa performeze si la facultatea de mate si la fizica sau stiinte socio-umane. Si nu, n-au avut nevoie de meditatii pentru asta si nici nu se plang de ce au facut in scoala, pentru ca nu e cazul.
De facultate de prestigiu vorbeam. Se intră cu dosar şi interviu. Examenele se dau PE PARCURS.
@Jonn Jonzz: Pot foarte bine sa performeze si la facultatea de mate si la fizica sau stiinte socio-umane.
Nu mă refeream la specializare. Mă refeream la cultură generală, ca de exemplu comentariu de imagine plastică. E dezastru, şi asta se poate proba la noi oricând, în orice loc. Dacă acest forum ar fi avut şi mesaj audio, aş fi ieşit cu telefonul în parc pentru o scurtă anchetă, să vedem câţi din cei care au trecut prin sistemul de stat pot face o analiză de imagine plastică aşa cum e cerută de programa V-XII.
Dar cred că ştiţi foarte bine cum e situaţia. Chiar foarte bine.
"De facultate de prestigiu vorbeam." - daca se intra atat de usor atunci nu e de prestigiu. Poate doar prestigiu local. Asta daca nu cumva la dosar nu intra si niste rezultate de examene in plus fata de bac.
"Nu mă refeream la specializare. Mă refeream la cultură generală, ca de exemplu comentariu de imagine plastică." - tocmai ce v-am spus ca pot foarte bine sa performeze la facultati din arii diametral opuse. Adica da, au si cultura generala.
"Dar cred că ştiţi foarte bine cum e situaţia. Chiar foarte bine." - da, nu e asa cum o descrieti dvs. Asta a constat si profesoara citata in articolul de fata.
Jumătate din materie. 50%. Şi când ai 50% ai timp să aprofundezi, nu sprintezi prin programă cu sufletul la gură cum face amărâtul de profesor român, pentru că aşa i se trasează de la centru.
Matematica nu se face prost, se foace doar strictul necesar. Restul se poate aprofunda opţional.
Da, în mare, adică la jumătate. Ca în Olanda, ca în Belgia, ca în Marea Britanie, ca în Finlanda.
@Jonn Jonzz: "tocmai ce v-am spus ca pot foarte bine sa performeze la facultati din arii diametral opuse."
Cred că nu m-aţi înţeles: facultatea înseamnă specializare, nu cultură generală. La politehnică nu se fac comentarii de imagine plastică. Acelea se fac în academiile de arte.
Nu, nu au. Asta poate demonstra oricine, oricând, făcând un sondaj de opinie ad-hoc. Deşi programa prevede comentariu literar, comentariu plastic (la educaţie plastică) şi comentariu muzical (la educaţie muzicală), nu veţi găsi persoane care să articuleze un asemenea comentariu spontan.
"Matematica nu se face prost, se foace doar strictul necesar." - se face prost, superficial. Asta reiese din manualele lor si din ce se vede la facultate mai apoi. Chiar si de la cei care se "specializeaza" pe mate in liceu.
"Jumătate din materie. 50%. Şi când ai 50% ai timp să aprofundezi, nu sprintezi prin programă cu sufletul la gură cum face amărâtul de profesor român, pentru că aşa i se trasează de la centru. " - profesorul roman bine pregatit nu are de ce sa predea prost si sa nu aprofundeze. Am avut profi care au lucrat pe exact aceeasi programa ca si azi si care isi faceau treaba foarte bine, inclusiv aprofundarea. Nu e nevoie sa se reduca standardele. Ca altii vor sa lucreze la standarde scazute, OK, ii priveste, dar doar pentru ca ei lucreaza altfel nu inseamna neaparat ca e si justificat.
"Cred că nu m-aţi înţeles:" - ba da, v-am inteles. Ce spuneam este ca stiu persoane pentru care nu ar fi o problema sa faca una sau mai multe facultati, chiar din domenii diametral opuse. Asta inseamna ca stiu si mate si istorie, psihologie etc., suficient cat sa inceapa o specializare.
"nu veţi găsi persoane care să articuleze un asemenea comentariu spontan." - stiu deja astfel de persoane.
Adică nu se face matematică, ci educaţie matematică, adică o incursiune sumară în matematică, o istorie a matematicii, exerciţii de dezvoltare a creativităţii prin matematică etc.
Acest nucleu poartă numele de CORE CURRICULUM.
Ce se întâmplă însă cu cei care sunt pasionaţi de matematică, şi cărora educaţia matematică nu le ajunge?
Simplu, li se pun la dispoziţie PACHETE EDUCAŢIONALE, unde se face exact acelaşi lucru ca la noi. Avantajul acestui sistem este că lasă elevul să se concentreze pe pasiunea pe care o are.
La noi, un olimpic la matematică e silist să ingurgiteze comentarii sinistre care în afară se fac doar în facultate. Efortul e imens şi inutil, pentru că după bacalaureat, olimpicul nu va mai putea face un comentariu literar, nici măcar unul elementar.
Mai mult, cultura lui generală va avea goluri. El nu se va descurca nici în analiza unei opere de artă (pictură,sculptură), va sta execrabil la geografie, biologie etc.
Cazuri concrete şi foarte multe.
Aceşti elevi pe care îi daţi exemplu sunt produsul învăţământului românesc, ci produsul unei pieţe asidue de meditaţii. Cursurile de programare sunt pline ochi, pentru că programa şcolară pe acest segment e complet absurdă (lucru recunoscut şi de profesori). Nu şcoala îi formează. Se formează singuri, prin basculante de bani pompate de părinţi.
În plus ei nu sunt mulţi. Sunt mii de elevi români care intră în facultăţi din afară şi se întorc acasă mai slab pregătiţi decât au intrat. Nu toţi performează excepţional.
Ies la suprafaţă cei care au o pasiune, dar e greu să-i catalogăm, pentru că asemenea persoane sunt autotidacte. Aţi auzit vreodată de cursuri de matematică pe internet? Există de mare performanţă şi sunt chiar scumpe. Şi sunt copiii care le urmează pentru că sunt pasionaţi.
Asta nu are nicio legătură cu un sistem uscat şi dublat de meditaţii. Absolut niciuna.
Mă tem că cei care făceau aprofundarea erau tot elevii, care petreceau ore lungi, aplecaţi asupra caietelor de matematică şi chimie. Ore lungi şi grele. Foarte lungi şi foarte grele. Nu are legătură cu pregătirea profesorului, ci cu gradul de dificultate al materiei raportat la gradul de maturizare al elevului.
În afară se merge pe standarde normale. Dacă un elev nu este bun la matematică şi nu va face în viaţa vieţilor lui matematică nu-l ţii aplecat pe caiet ore întregi. Nu toţi suntem făcuţi pentru matematică, cum nu toţi suntem făcuţi pentru pictură, muzică, literatură etc. În afară nu se face matematică, ci educaţie matematică. D-aia vi se pare că standardele sunt scăzute, pentru că se predă doar o cultură generală a matematicii, nu matematică propriu-zisă.
Cine doreşte mai mult, are la dispoziţie un modul de matematică, la fel de greu ca al nostru. Nu am nimic cu standardele, dar dacă vezi că după 7 ani de matematică se descurcă greu - şi clar nu va urma matematică - dă-i atât cât îi trebuie pentru cultura generală. Aici e buba.
Daaa, ştiu şi educaţie plastică, ştiu să facă un comentariu de operă plastică aşa cum scrie în cartea de clasa a IX-a. Daaaaa, absolut! Zbârnâie, ce mai! Şi comentariu muzical fac ai noştrii, ceva de tremură Ieuropa!!!!
Şi istorie ştiu. Şi psihologie. Şi fotbal. Şi de toate. E jale. Analfabetismul funcţional e doar o legendă.
"Simplu, li se pun la dispoziţie PACHETE EDUCAŢIONALE, unde se face exact acelaşi lucru ca la noi." - fals. NU se face exact acelasi lucru ca la noi, se face mai putin si mai prost. Am vazut eu insumi efectele. Specializarea acelor sisteme NU este acelasi lucru cu ce se face la noi la liceele de specialitate, este o diferenta clara de standarde si calitate.
"La noi, un olimpic la matematică e silist să ingurgiteze comentarii sinistre care în afară se fac doar în facultate. " - fals din nou. NU este fortat nici sa invete pe dinafara, nici sa ia 10 la romana, decat daca pun parintii presiune in sensul asta, caz in care iarasi programa nu e de vina.
"Aceşti elevi pe care îi daţi exemplu sunt produsul învăţământului românesc, ci produsul unei pieţe asidue de meditaţii." - nu sunt. Am vorbit cu ei, ii cunosc, sunt unul din ei. Nu am avut nevoie de meditatii, nici ei, nici eu. Dvs. cunoasteti pe unii care au facut meditatii, OK. Eu cunosc multi care nu au avut nevoie de asa ceva. Nici nu inteleg cu ce ar ajuta meditatiile la romana, sincer, nu am inteles niciodata. Dar unii prefera asta OK, ii priveste.
"În plus ei nu sunt mulţi." - daca nu ar fi multi cei care performeaza bine nu ar fi usile atat de larg deschise pentru romani. Pentru brazilieni de exemplu nu mai sunt, pentru ca a fost o perioada in care studenti brazilieni veneau in Europa pe banii statului lor si aici nu faceau nimic. Drept care inteleg ca a si existat o petitie a membrilor mai multor universitati din UK pentru a inceta acceptarea studentilor brazilieni, cel putin in unele programe. Asta mi-a spus-o la un moment dat un prof din UK, cel putin.
Nu toţi suntem de zece la matematică, e corect, dar celui care nu este de zece îi dai o altfel de educaţie, ca să nu rămână zero barat. Asta era ideea şi asta se face în afară.
Dvs. zeificaţi materiile, le transformaţi într-un fel de pat al lui Procust pe care elevul trebuie să fie tras sau fasonat.
Învăţământul românesc e un depozit de insensibilitate crasă.
Nu se învaţă încolonat, ca la regimentul de infanterie. Nu elevul trebuie adaptat materiei, ci materia trebuie adaptată elevului.
Asta înseamnă educaţie diferenţiată.
Povestea cu românii de succes e înţeleasă greşit. Adaptarea învăţământului conform cerinţelor fiecăruia n-ar scădea afluxul de studenţi străluciţi din România, pentru că aceşti studenţi şi-ar alege un modul de care sunt pasionaţi. E vorba doar de acceptarea liberului arbitru. Atât şi nimic mai mult.
@Jonn Jonzz: Am vorbit cu ei, ii cunosc, sunt unul din ei. Nu am avut nevoie de meditatii, nici ei, nici eu.
Hm, atunci înseamnă că piaţa de meditaţii e o poveste, o legendă. Aşa o fi, cum ziceţi dvs. Nu ştiu exact ce aţi vorbit dvs., dar noi am auzit cu totul alte poveşti. Media cam urlă pe acest subiect, iar piaţa de meditaţii e numită ENDEMICĂ.
Dar acele articole se înşeală amarnic iar jurnaliştii habar n-au ce vorbesc. Piaţa meditaţiilor e o iluzie, o gogoriţă.
"Nu are legătură cu pregătirea profesorului" - are legatura cu pregatirea profesorului si cu gradul de interes si implicare al elevului. Daca elevul sta cu gandul la facebook, twitter, fortnite si CS: GO evident ca n-o sa iasa nimic si lucrul acasa o sa dureze ore foarte lungi si foarte grele.
"În afară se merge pe standarde normale." - se merge pe standarde mult prea scazute.
"D-aia vi se pare că standardele sunt scăzute, pentru că se predă doar o cultură generală a matematicii, nu matematică propriu-zisă." - se preda un terci inutil. Le-am vazut manualele, am vazut cum se preda. Este o gluma proasta.
"Cine doreşte mai mult, are la dispoziţie un modul de matematică, la fel de greu ca al nostru." - fals, NU e la fel de greu ca al nostru, in nici un caz. Nici nu are cum, cand e contruit pe o baza atat de subreda.
"Analfabetismul funcţional e doar o legendă." - nu e, dar nici cauzat de programa nu vad sa fie.
"Nu toţi suntem de zece la matematică, e corect, dar celui care nu este de zece îi dai o altfel de educaţie, ca să nu rămână zero barat." - dar nu ramane de 0 barat, ia 7 in gimnaziu si mai apoi face ce doreste. Dvs. singur spuneati mai sus ca elevul nu are suficienta maturitate pentru a separa bazele de materia în sine, dar cumva are maturitatea sa isi selecteze singur curriculum-ul de mate, sa zicem? In scoala generala si/sau gimnaziu?
"Nu elevul trebuie adaptat materiei, ci materia trebuie adaptată elevului." - in viata nu mediul se adapteaza individului, ci individul se adapteaza mediului.
@Jonn Jonnz: Nu e insa necesar sa stai ore lungi si grele pe caiet, daca lucrezi eficient.
Lucrezi eficient atunci când ai uşurinţă în domeniul respectiv. Când nu ai, nu poţi lucra eficient. Nu toţi avem aceeaşi capacitate logică. Sunt unii care nu reţin nume, ci doar figuri (vizualii), alţii care au uşurinţă în gândirea critică (auditivii). Kinestezicii stau cel mai prost.
De fapt kinestezicii sunt cei care stau ore întregi pe caietele de matematică. Asta în sistemul românesc, ăla care pune biciul pe tine. În sistemele normale, kinestezicii nu fac matematică, ci doar educaţie matematică.
@Jonn Jonzz: se preda un terci inutil. Le-am vazut manualele, am vazut cum se preda. Este o gluma proasta.
Nu, nu este o glumă proastă. N-aţi înţeles ce aţi văzut. În acele manuale nu se predă matematică, ci educaţie matematică. Foarte diferită de matematică. Sunt două domenii destul de diferite.
Da, în alte ţări - minunea minunilor! - ai dreptul să nu înveţi matematică.
N-a picat lumea. Educaţia matematică cuprinde câteva noţiuni generale, foarte rarefiate, şi în rest se merge pe dezvoltarea imaginaţiei, formare persoanlă etc.
Da, există şi fiinţe umane care nu cunosc decât o parte minusculă a matematicii. Multe, foarte multe. Miliarde. Care nu au făcut decât educaţie matematică.
Şi? Se numeşte LIBER ARBITRU. E o chestie mult mai sănătoasă decât biciul învăţământului românesc.
A, cine vrea matematică poate să facă liniştit. Nu vă închipuiţi că noi suntem buricul matematicii. Din câte ştiu n-avem niciun premiu Nobel în domeniu. Alte ţări au. Alea pe care le blamaţi dvs. Asta pentru că ŞTIU cât de importantă e libera alegere. Probabil că d-aia au. Noi nu ştim, în consecinţă n-avem.
"Lucrezi eficient atunci când ai uşurinţă în domeniul respectiv." - eficienta nu tine doar de asta si oricum se imbunatateste in timp.
"N-aţi înţeles ce aţi văzut. În acele manuale nu se predă matematică, ci educaţie matematică. Foarte diferită de matematică." - da, si complet inutila. Am inteles ce am vazut, era un terci inutil.
"Da, în alte ţări - minunea minunilor! - ai dreptul să nu înveţi matematică." - adica esti incurajat sa fii mai prost. Super! Hai si noi!
"Se numeşte LIBER ARBITRU." - liber arbitru avem si noi. Iti poti alege profilul liceului dupa clasa a 8-a. Dupa cum poti alege sa nu te fortezi sa iei 10 in scoala generala.
" Din câte ştiu n-avem niciun premiu Nobel în domeniu." - nu, dar de la noi a pornit olimpiada internationala de matematica. Olimpici inclusiv din alte tari invata dupa gazeta matematica (din care am gasit niste numere in biblioteca de mate de la o universitate din... Germania). Noi vorbim de invatamantul PREUNIVERSITAR. De acolo pana la premiu nobel (de fapt medalie Fields - la mate nu exista premiu Nobel) e cale foarte lunga. Asta ca sa nu intram in detalii legate de mizeriile politice din mediul academic. Intrebati-l pe Grigori Perelman de ce a refuzat si medalia Fields si premiul Clay in valoare de un milion de dolari.
Si tot canci medalii fields si premii Nobel. O fi o conspirație împotriva noastră.
Sau poate mulți din olimpicii aia se fasaie prea devreme. [speculație] Când au ieșit din mediul controlat și nu mai sunt ținuți de manuta dintr-o dată nu mai sunt asa speciali [\speculație]
Asta nu inseamna că-s prosti, ci doar ca olimpiadele de grădiniță nu-s relevante pentru performanta din viata reala, ci doar un exercițiu sofisticat de dresaj. Evident, nu toți, printre ei proporția celor buni cu adevărat e mai mare decât media insa nu-s neapărat un motiv sa credem ca avem cine stie ce învățământ performant in spate.
În timp? În cât timp? Dacă nu se îmbunătăţeşte în 7-8 ani în cât timp aţi vrea să se îmbunătăţească?
@Jonn Jonzz: adica esti incurajat sa fii mai prost. Super! Hai si noi!
Auci! Câtă matematică ştia Camil Petrescu? Câtă matematică ştia Mihail Sebastian? Câtă matematică ştia Vincent Van Gogh? Câtă matematică ştia John Steinbeck? Câtă matematică ştia Enescu?
Câtă matematică ştie un profesor de limbă română? Ştie la fel de mult şi la fel de bine cu unul de matematică?
Adică eşti prost dacă nu cunoşti matematică? Flash news: miliarde de oameni au noţiuni elementare de matematică şi o duc foarte bine.
"Adică eşti prost dacă nu cunoşti matematică?" - esti MAI prost daca nu ti-ai format o gandire matematica la un nivel cat de cat decent. Care se formeaza prin exercitiu si lucru serios, nu povesti.
"Flash news: miliarde de oameni au noţiuni elementare de matematică şi o duc foarte bine." - flashier still: multi nu le au si nu stiu sa faca cel mai simplu rationament. Ei formeaza majoritatea. Poate e bine sa stopam fenomenul, nu sa-l agravam. Si nu, scaderea standardelor nu e solutia.
Si, din nefericire, ce se petrece e ca le dam elevilor o mie de exemple matematizate ca ei sa inghita galusca acasa, chit ca la clasa nu au inteles.
Dupa cum spunea si Valentin, asta nu este intelegere, este memorizare. Si nu e grozav sa fie asa.
Argumentul cu cercetarea nu sta in picioare pentru ca olimpicii nostri o fac afara, nu in Romania. Pleaca cu prima sansa asa cum spui si apoi... fasss... De ce? Destepti sunt, harnici sunt. Eu cred ca ori sunt demotivati (iar asta ESTE vina sistemului, care le pune presiune externa sa faca performanta, nu motivatie interna), ori prea conformisti si incapabili sa iasa din zona de confort (iar aici sistemul nostru exceleaza chiar), iar medaliile si nobelele nu prea le gasesti prin zona de confort. Insa nu ma intreba de unde rezulta asta, e doar o parere bazata pe un numar mic de observatii.
Eu cred ca de fapt nici varfurile nu sunt PRODUSE de sistem, ci SELECTIONATE de sistem, si apoi formate in sisteme paralele (scoli "de elita" + meditatii sau alte chestii extra-scolare). Ceea ce nu-i rau pentru ei, doar ca nu asta inseamna un "sistem". Sistemul e prost (majoritatea e varza), ce-i bun la noi e extra-sistemul. Cam asa functiona sportul pe vremea comunistilor.
Insa rezultatele au inceput sa fie mai slabe. Si au aparut examene la clasa a 8-a, importanta mediilor, examene in clasa a 5-a, acum se dau examene si in clasa 0. Aka se fac eforturi disperate insa tot in directia SELECTIEI. Iar rezultatele tot slabute, si pe masura ce baza de selectie o sa scada, se vor duce in continuare la vale. O sa mai avem cate un varf intamplator pe ici pe colo insa in rest jale....
Insa nu sunt convins ca astea se obtin prin presiune. Daca nu intelegi, degeaba. Cred ca-i mai util pentru societate ca 90% din populatie sa inteleaga cum functioneaza geometria plana sau un minim de statistica (apropo, eu unul n-am invatat niciodata statistica in scoala in Romania, iar in alte tari "proaste" incep sa invete elemente inca din clasa a 3-a) decat 5% care sa inteleaga geometrie algebrica non-comutativa si restul sa fie complet analfabeti matematic, "pierduti" inca din clasa a 4-a.
Francezii au publicat studii care arata ca poti "pierde" un copil cu prea multa presiune sa invete chestii matematice neadecvate varstei inca de la 5 ani. Si tine cont ca nu-s toti la fel, precocitatea nu e echivalenta cu inteligenta, si nici nu evolueaza "liniar", asa cum vrea programul, ci in salturi.
Iar cand iti dai seama ca n-a inteles nimic si ca a invatat mecanic e prea tarziu, nu poti sa reiei cu marimi si cantitati la 18 ani.
Si vice-versa, multi vrajitori ai matematicii in timpul liber canta sau picteaza.
"Argumentul cu cercetarea nu sta in picioare pentru ca olimpicii nostri o fac afara, nu in Romania." - sta in picioare, cum sa nu. Pentru Nobel conteaza cariera in cercetare, indiferent de unde o faci, ca e in Romania sau in afara, nu atat ce ai facut in sistemul preuniversitar. Evident ai sanse mai mari daca lucrezi in afara, dar oricum vorbim de probabilitati foarte mici.
"Si mai mult, olimpicii preuniversitari au vreo valoarea intrinseca?" - posibilitatea de a avea acces la sistemul de olimpiade = posibilitatea de a avea un start foarte bun in cariera. Un START, un avantaj la inceput, nu neaparat Nobel. Tineti seama ca un olimpic la fizica de exemplu poate sa ajunga un IT-ist de succes, daca asta isi doreste. Faptul ca are suficient background de mate pentru cursurile de anul 1-2 deja ii ofera un avantaj fata de altii care nici nu vor putea sa treaca acele cursuri (de multe ori matematica este un fel de "filtru" pentru studentii de CS).
"Pleaca cu prima sansa asa cum spui si apoi... fasss... De ce?" - de unde fass? Ca n-au Nobel? Daca ajung sa predea la universitati foarte bune, ala e fass? Daca au cariere misto in afara mediului academic, ala e fass?
"Eu cred ca de fapt nici varfurile nu sunt PRODUSE de sistem, ci SELECTIONATE de sistem, si apoi formate in sisteme paralele" - sunt produse SI de sistem. Daca nu ai o baza buna de la care sa pornesti, faci fix un peste la olimpiade. Ce am vazut eu ca se intampla e ca de obicei elevul exceleaza la clasa, dupa care la recomandarea profului incepe sa se ocupe de olimpiade - poate sa fie singur, poate sa fie un cerc (de mate, sa zicem) organizat pe gratis chiar de proful respectiv dupa ore, sau poate sa se apuce de meditatii. Da, sistemul de invatamant de stat nu e 100% responsabil pentru succesul olimpicilor, dar are un grad de influenta semnificativ. Iar scolile "de elita", daca sunt de stat fac parte din sistem.
"Insa rezultatele au inceput sa fie mai slabe." - asa e, pentru ca, exact ca si in sport, profii buni si foarte buni ori incep sa iasa la pensie, ori sa plece. Eventual dupa copiii lor, fosti olimpici la randul lor care au azi cariere de succes prin, sa zicem, State. Auzeam acum putina vreme de un fost prof de mate roman care azi antreneaza elevi din State pentru olimpiada folosind probleme din Gazeta Matematica. Cumva m-am gandit la Bela Karolyi. Nu e surprinzator, pana la urma si da, probabil ca pe viitor o sa avem olimpici si la mate si la sport foarte putini spre deloc.
"Insa nu sunt convins ca astea se obtin prin presiune. " - corect, insa presiunea la noi e pusa de cine? Parinti, poate profi. Programa n-are treaba cu asta. Poti sa inveti absolut calm si sa iei 7, daca esti de 7. Cat despre 5 ani, la 5 ani la noi copiii sunt la gradinita, unde nu cred ca fac mate deloc (sau poate invata ce e aia o multime si separa eu stiu, niste triunghiuri intr-o multime si niste patrate in alta multime, cu pixu' pe un desen, ceva de genu' asta - departe de a fi ceva exagerat). S-a introdus clasa 0, ceea ce e overkill, asta e adevarat. La asta as renunta, nu-i vad scopul.
Ceea ce spun eu este ca evaluand sistemul pe baza numarului de olimpici e o eroare. Una ca nu-s reprezentativi pentru sistem, si a doua cei pre-universitari pana acum nu au confirmat mare lucru (poate or s-o faca in viitor). Daca din 100 olimpici in mod aproape sistematic unul lua si un Nobel (un fields ar trebui sa intre in maxim 22 ani dupa terminarea liceului) as fi primul care sa sustin ca a fi olimpic e un indicator de excelenta in lumea reala. Insa eu vad ca avem olimpici fara nobele, si nobeli care n-au fost olimpici. Pai treaba-i asta, bai aia de la Academia din Norvegia, se aude?!
Insa ce fac olimpicii nostri? Unii ajung la Princeton, MIT etc. OK, acolo mai ajung si altii, olimpici sau nu, inclusiv "panselute". Si odata ajunsi acolo cam toti au cariere misto, Iar unii iau nobele... insa cumva, pana acum altii.
Daca te uiti la ultimile medalii fields (2018) - doi laureati sunt fosti olimpici, doi nu. Iar aia olimpici e unul neamt si unul indian. Nu stiu cum e Germania vs Romania la olimpici (nu m-ar mira sa conducem) insa la Fields e 5-0 pentru Germania, desi Germania e tara din aia de panselute unde materia e destul de aerisita. Si in Belgia materia e aerisita (foarte as zice), si are 2 fields (desi e o tara de 8 ori mai mica decat Germania si jumatate cat Romania). Ideea e ca olimpicul neamt sau cel belgian s-ar putea sa fie obtinut altfel decat cel roman. Nu cu presisune si dresaj materie indigesta ci poate cu pasiune si placere si invatat in ritmul potrivit (nu repede, nu incet, ci potrivit). Si ala odata ajuns la o scoala de prestigiu (sau nu!) continua sa faca performanta la varf, nu "in pluton". Nu ca ar fi ceva aiurea sa fii in "pluton" la MIT, sper sa nu fiu gresit inteles.
Cu luatul de 7 la matematica ti-am mai raspuns, n-o sa reiau. Majoritatea (80, 90, 95%, nu stiu) trebuia sa poata asimila TOT, 100%. Daca nu pot, inseamna ca materia e PREA MULTA. Iar aia care nu reusesc trebuie sa repete anul, fara jena si fara etichete de "handicapat" pusa (decat daca chiar e, caz in care are nevoie de scolarizare speciala). Altfel golurile se acumuleaza si ajungem la absolventi de bac analfabeti (obtinuti prin dresaj).
"Unii ajung la Princeton, MIT etc. OK, acolo mai ajung si altii, olimpici sau nu, inclusiv "panselute"." - nu toti intra cu bursa, insa. Nu toti au un traseu accelerat odata intrati, si nu toti au neaparat cariere de succes dupa. Unii chiar se dau batuti din cauza presiunii. Oricum insusi faptul de a ajunge la o astfel de facultate implica un nivel de excelenta. Si o sa fie mult mai usor pentru un american sa intre la Princeton decat pentru un roman. SI de asta sunt utile olimpiadele.
"Nu cu presisune si dresaj materie indigesta ci poate cu pasiune si placere si invatat in ritmul potrivit (nu repede, nu incet, ci potrivit)." - doi fosti olimpici nemti am intalnit in facultate. Un tip cu rezultate la inter de mate care avea pe birou o foaie A3 plina cu formule si teorme pe care si le repeta in continuu. A terminat mate si CS, a facut masterat cred dupa care s-a dus la Google. A doua era o tipa cu rezultate la inter si la mate si la fizica. A terminat fizica si mate, doctorat in mate dupa aia la Harvard. Ambii invizibili in campus, pe ea o vedeam inca mai rar decat pe el, ambii la limita asocialului. Nu ca n-as fi intalnit si olimpici romani mai ciudati, dar astia 2 erau cumva aparte. Presiune sigur a fost, iar ritmul materiei.. ambii isi luasera deja cursuri de facultate inca din liceu, pentru olimpiade. Adica cel putin la fel de accelerat ca la noi, daca nu mai mult. Ma indoiesc ca altii ar fi dus-o mult mai lejer, daca au vrut olimpiade.
V-am mai spus, pentru fields conteaza mult mai mult mediul academic decat cel preuniversitar. OK, n-avem romani inca, cei care au plecat dupa '90 sa-si faca cariere in afara sunt inca tineri, multi dintre ei. Acordati un pic de timp, singur ati constatat ca doi medaliati Fields erau fosti olimpici.
"Ceea ce spun eu este ca evaluand sistemul pe baza numarului de olimpici e o eroare. " - nu evaluez sistemul DOAR pe baza asta, dar SI olimpicii constituie un indicator. Avem un sistem care, prin programa, cel putin, permite accesul la performanta mai usor decat altele. Este un aspect din multe. Unul pozitiv. Sunt si multe negative, evident.
"Majoritatea (80, 90, 95%, nu stiu) trebuia sa poata asimila TOT, 100%." - nu vad de ce ar trebui sa fie neaparat asa. Varful clopotului lui Gauss e normal sa fie in dreptul lui 7-8. 10 inseamna un nivel de excelenta. E normal sa fie asa. 7 iti spune ca esti OK, 10 iti spune ca e chiar o idee buna sa mergi catre inginerie/mate sau altceva din profilul real. De acord ca cei care repeta anul nu trebuie etichetati ca handicapati sau hartuiti sau umiliti in vreun alt fel.