Profilul președintelui României, pornind de la fișa postului. Cum să îi evaluați pe cei care vă cer votul

Foto: Guliver/ Getty Images

Bătăliile politice acerbe din timpul mandatelor celor mai recenți doi președinți au evidențiat atât importanța, cât și limitele celei mai înalte funcții în stat. Într-o democrație sănătoasă, alegerile prezidențiale ar fi tratate cu un maxim de seriozitate și interes, atât de către politicieni, cât și de către alegători. Modul în care decurge această campanie electorală reliefează caracterul bolnăvicios al democrației din România.

Clasa politică se dovedește incapabilă de a oferi candidați care să se ridice la înălțimea funcției, iar mass-media autohtonă se adâncește și mai mult în hăul etic și profesional în care zace de foarte multă vreme. Lesne de întrevăzut că, sub acțiunea celor două, cetățeanul turmentat va pune ștampila greșit sau va absenta de la urne.

Intenționez să dezvolt această temă în textul următor. În cele ce urmează, voi încerca să creionez un profil al Președintelui, pornind de la fișa postului.

În România, puterea executivă prezintă un caracter bicefal, regimul politic fiind unul semi-prezidențial. În termeni cât se poate de simpli, conducerea țării este exercitată atât de către Președinte, cât și de către Guvern, în mod normal cele două entități conlucrând pentru binele națiunii. Această împărțire a atribuțiilor executive are la bază principiul „checks and balances” (control și echilibru), căruia i s-a dat o importanță deosebită în Constituția României, redactată cu gândul de a preveni o nouă alunecare către totalitarism.

Conform Constituției, Președintele României îndeplinește trei funcții, din acestea derivând atribuțiile sale: funcția de reprezentare, funcția de garant și funcția de mediere.

Președintele reprezintă națiunea și statul român, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Printre atribuțiile interne ale Președintelui se numără: desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru în urma consultării partidelor parlamentare, adresarea de mesaje Parlamentului, dizolvarea Parlamentului în cazul respingerii a cel puțin două solicitări de învestitură a Guvernului, promulgarea legilor și cerea de reexaminare a acestora, convocarea cetățenilor pentru a se pronunța prin referendum asupra unor probleme de interes național, participarea la ședințele Guvernului (pe care le va prezida), dreptul de a solicita urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru acte săvârșite în exercițiul funcției, acordarea gradelor de mareșal, general și de amiral, numirea în anumite funcții publice (în condițiile prevăzute de lege), acordarea grațierii individuale. Printre atribuțiile externe ale Președintelui se numără încheierea de tratate internaționale și asigurarea bunei funcționări a misiunilor diplomatice.

Președintele este garantul statului și garantul Constituției. Este comandantul forțelor armate și prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Are putere de decizie în situații de criză majoră, poate declara mobilizarea forțelor armate, lua măsuri pentru respingerea unei agresiuni armate, poate institui starea de urgență sau de asediu.

Conform alineatului 2 al articolului 80 din Constituție, „Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice”. Astfel, acesta poate interveni, de exemplu, atunci când o anumită instituție deraiază de la parcursul democratic.

Același alineat conferă Președintelui rolul de mediator între puterile statului, precum și între stat și societate. Acesta poate înlesni colaborarea dintre autoritățile publice sau poate interveni pentru a preveni sau aplana disensiuni între autorități sau între acestea și societate. (Deleanu, Ion, Instituții și proceduri constituționale, Arad, Servo-Sat, 2003, pp. 621-646)

Plecând de la aceste trei funcții pe care instituția Președintelui trebuie să le îndeplinească, iată o serie de trăsături pe care persoana care ocupă această demnitate ar trebui să le posede:

Altruist. Președintele trebuie să pună omul și valorile umane mai presus de orice. Trebuie să îi pese de toți cetățenii țării sale și să lucreze zi de zi cu gândul la mai binele acestora. Un bun președinte nu-și va „iubi” țara ca pe propria moșie, desconsiderând poporul. Un bun președinte nu va urmări doar interesele sale sau pe cele ale unui grup restrâns, ci se va strădui să reprezinte interesele întregului popor.

Onest. Incoruptibil. Cumpătat. Președintele trebuie să fie un model de cinste. Nu va avea un alt stăpân decât propria națiune. Nu va putea fi intimidat, șantajat sau cumpărat.

Echilibrat. Istoria ne arată deopotrivă rolul benefic al liderilor chibzuiți și dezastrele provocate de către cei dezechilibrați. Un om echilibrat are cele mai mari șanse de a lua decizii bune chiar și în situațiile cele mai dificile. Un astfel de lider va asculta toate vocile din societate și va găsi mijloacele necesare pentru a îndepărta orice falie.

Democrat. Un bun președinte trebuie să cunoască și să creadă cu abnegație în valorile democratice. Lumea contemporană nu duce lipsă de lideri autoritari, demagogi și populiști, acțiunile lor nefaste zdruncinând din temelii chiar și cele mai consolidate democrații.

Intelectual. O inteligență deosebită, o educație temeinică, o cultură generală vastă, o înțelegere profundă a lucrurilor sunt atribute esențiale ale unei persoane care dorește să conducă destinele unei țări. Liderul unei națiuni trebuie să fie om deschis la minte și cu o permanentă disponibilitate de a învăța. Fișa postului favorizează persoanele cu vocație internațională, care vorbesc bine un număr cât mai mare de limbi străine. Buna stăpânire a propriei limbi este un gest elementar de patriotism.

Profesionist. Un om care a demonstrat că este un bun profesionist în meseria sa prezintă credibilitate atunci când se angajează că va conduce bine țara. Deși nu este imperios, instituția prezidențială solicită o serie de competențe specifice, recomandate fiind persoane care au studii și experiență în domenii cum ar fi: drept (constituțional, administrativ), științe politice, relații internaționale, diplomație, istorie, științe militare.

Merituos. A ocupa cea mai înaltă funcție în stat este o responsabilitate deosebită. Ascensiunea unei persoane ariviste la un astfel de nivel, lipsită de merite și de realizări, ar trebui să fie un lucru inacceptabil. Președintele țării trebuie să fie o persoană care prin activitatea sa a demonstrat că merită această demnitate și că o va îndeplini cu cinste.

Lider. Vizionar. Carismatic. Un bun președinte trebuie să cunoască bine trecutul, să înțeleagă în profunzime prezentul și să întrevadă viitorul. Trebuie să aibă o viziune asupra viitorului țării sale, determinarea necesară pentru a duce la îndeplinire această viziune și capacitatea de a-i însufleți pe ceilalți să-l urmeze. Un bun președinte nu va da dovadă de aroganță sau grandomanie și nu se va considera atotștiutor. În schimb, va căuta să se înconjoare de oameni de valoare și își va baza acțiunile pe expertiza acestora.

Lista este deschisă, puteți adăuga și alte trăsături. Mai mult decât atât, vă rog să faceți un exercițiu și să suprapuneți rând pe rând candidații la președinție peste descrierea de mai sus. Chiar dacă veți constata că niciunul nu răspunde exigențelor funcției, vă îndemn totuși să votați. Fragila noastră democrație nu ne permite să stăm acasă indiferenți. O lume mai bună se construiește în timp, cu răbdare și perseverență, printr-un efort colectiv. Așadar, să facem fiecare ceea ce depinde de noi! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp