Foto: Guliver/ Getty Images
As vrea să vă povestesc o întâmplare petrecută în urmă cu câteva luni în parcarea din curtea interioară a blocului unde locuiesc la ultimul etaj. Era sfârșit de vară, primele zile ale lui septembrie, pe la orele dimineții spre prânz și ieșisem pe balcon pentru a fuma o țigară. Admiram zborul planat al pescărușilor ce se învârteau într-un cerc numai de ei știut, pe deasupra clădirilor, nu departe de marea pe care o pot zări de la același balcon.
La un moment dat, jos, în parcarea din curtea interioară, unde sunt vreo 25 de locuri de parcare ocupate de locatarii cei mai norocoși ai celor două blocuri, îmi distrage atenția unul dintre vecini ce se învârtea pe lângă mașina sa. N-am idee ce anume voia să facă și am vaga senzație că, nici el. Nu-l cunoșteam. Asta nu numai pentru că era de la o altă scară, ci și pentru că eu, fiind plecat pe mare cam jumate din timp, nu prea interacționez cu vecinii, pe care de fapt nici nu prea îi cunosc.
Sunt convins însă că locuia într-unul din cele două blocuri lipite ce formează un U boldat, văzut de sus, în interiorul căruia se află curtea interioară transformată în parcare de domiciliu pentru locatari. Putea fi ușor recunoscut după atitudinea de posesivitate absolută asupra locului de parcare plătit la primărie cu suma de 176 de lei pe an. Toate ușile mașinii sale germane second hand erau deschise la maximum și ocupau astfel și tot spațiul, oricum foarte mic, dintre mașina lui și mașinile adiacente parcate acolo. El se credea stăpân și pe acel spațiu.
Era un individ la vreo 60-65 de ani, cu un fizic de o constituție masivă, fără a fi neapărat gras, cu fața buhăită, îmbrăcat neglijent. Educația lui, după cum l-am evaluat eu rapid, observând aspectele menționate anterior, trebuie că era undeva tot pe acolo, adică sub medie spre deloc.
Lângă mașina sa, pe una din laturi, pe un loc liber la acel moment, era parcată o mașină străină de loc, ce aparținea unei firme de distribuție a produselor farmaceutice, inscripționată corespunzător și înmatriculată într-un județ din estul țării. Am omis să vă spun că la capătul unuia dintre blocurile curții noastre se află o farmacie.
La un moment dat, pe aleea ce duce spre intrarea în curte, de lângă farmacie, a apărut o doamnă/domnișoară, la vreo 30-35 de ani, minionă, îmbrăcată elegant, într-o vestimentație de tip office în două piese și pantofi cu toc adecvați și asortați perfect ținutei sale. Ținea în mâna dreaptă o servietă peste care se suprapunea clasicul accesoriu feminin, poșeta.
Am intuit că doamna elegantă venea de la farmacie, fiind chiar reprezentata firmei de distribuție medicamente. Confirmarea acestui lucru a venit după câteva zeci de secunde, când doamna s-a îndreptat către mașina inscripționată, despre care v-am vorbit mai devreme.
Am spus că „s-a îndreptat” și nu „s-a urcat” în mașină, pentru simplul motiv că se afla in imposibilitatea fizică de a o face, din cauza ușilor deschise larg ale mașinii vecinului. Cred că și voi ați intuit asta, din prezentarea pe care v-am făcut-o anterior. Însă ce nu cred că intuiți, este cum a reușit acestă doamnă să se urce in mașină. Eh bine, vă voi spune imediat.
Între doamna elegantă și vecin a avut loc o discuție, pe care nu am putut-o auzi, aflându-mă la o distanță apreciabilă, după cum vă spuneam, la balconul de la ultimul etaj al unui bloc turn, dar pe care am putut să o intuiesc cumva. Din gestică. Vecinul meu s-a gândit probabil, cum poate face el pentru a petrece cât mai mult timp in compania doamnei elegante, dar nu a găsit altceva de cuviință decât să o șicaneze nevrând să închidă nici pentru măcar un minut, două dintre ușile mașinii sale pentru a-i face loc doamnei. Chiar mai mult decât atât, a și șantajat-o, punându-i și o condiție pentru a-și schimba decizia lui supremă de stăpân absolut al locului său de parcare, dar și al celor adiacente lui. Care credeți că era condiția? Eh bine, iată care era condiția: să-l sărute! Cum? Chiar așa! Ați auzit bine, să-l sărute! Acum nu știu, poate i-o mai fi cerut și altceva, dar doar asta am dedus eu de la distanța la care mă aflam.
Văzând eu cum stau lucrurile și anticipând ceva rău că se va întâmpla, mă pregăteam să intervin și să strig la el să lase femeia în pace, iar in cazul in care mă ignora, să-i fac o poza cu telefonul și să sun la poliție. Asta până să ajung la locul cu pricina și să intervin personal. Aveam și dotarea necesară unei astfel de intervenții. Singura problema era că ar fi necesitat cel puțin cinci minute până să ajung acolo, timp în care - mă gândeam eu - se puteau petrece multe lucruri.
Nu a mai fost cazul să fac nimic din ceea ce mă pregăteam să fac, pentru că reacția doamnei a rezolvat problema. Cum credeți? Mai întâi s-a retras puțin câțiva pași în spate, ieșind dintre mașinile parcate, după care, fâstâcindu-se puțin, îi spune vecinului să se apropie. Acesta a venit imediat înțelegând că doamna luase decizia de a se plia pe propunerea lui și s-a întins cu gura către ea, pentru a fi sărutat. Doamna a făcut o mică eschivă și l-a pupat pe obraz, după care s-a dus glonț către mașină, a împins cu putere una din ușile mașinii vecinului, urcându-se în mașina sa și demarând in trombă. Vecinul a rămas nemișcat vreme de câteva secunde bune în locul în care își primise tributul, nevenindu-i nici lui să creadă că stratagema lui a avut succes, după care și-a văzut liniștit de treabă în continuare ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat și ca și când nimeni nu l-ar fi observat.
În final, îmi pun două întrebări ce n-aș dori să rămână retorice:
1. Cum facem să scăpăm de acești inși libidinoși?
2. Cum ar trebui să procedeze o femeie singură și cu neîncredere în semenii săi sau în autorități, aflată într-o situație dificilă într-un loc străin?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu e un subiect controversat, care sa atraga dezbatere si nici macar trolling, toata lumea e (din fericire) de aceeasi parte a baricadei.
... sau poate va subestimati cititorii, daca va asteptati la comentarii de genul "era vina ei ca s-a imbracat asa", care la randul lor sa atraga alte comentarii contrarii.
Cât despre cititori nu știu ce să zic, pentru că nu prea i-am văzut, de aceea am și spus că poate subiectul propus de mine, titlul sau modul cum l-am dezvoltat ar fi fost neinteresante sau neatractive. Imi cer scuze pentru lipsa de inspirație, dacă asta a fost problema.
Iar despre vestimentația doamnei chiar nu cred că ar fi fost ceva negativ de comentat, pentru că eu însumi am spus că dânsa era îmbrăcată cu bun gust, elegantă, fără nimic strident, perfect in linie cu ocupația și poziția sa în societate. Aici chiar as putea spune că Dvs m-ați subestimat pe mine, crezând că eu asta aștept de la cititori.
Poate cu spray-ul lacrimogen, sau cu un dispozitiv cu șocuri electrice!
După părerea mea, doamna trebuia să-i închidă din prima ușa de la mașină, la primul refuz să facă loc. Iar dacă individul riposta fizic, sunat la 112 și filmat/înregistrat,
Să știți ca in acea curte se mai aflau vreo 2-3 persoane la o distanță de 25-30 metri de ei. Sunt două magazine ce au intrarea din spate pentru aprovizionare.
Iar despre spray, acesta are o dimensiune încât poate încăpea fără probleme in orice poșetă. De aceea nu trebuie lăsat in mașină. Dacă-l ții in mașină, unde-l folosești?
Problema era că am vrut să înțeleg ce se întâmplă, iar lucrurile s-au desfășurat foarte repede. N-am stat să cronometrez, dar cred că toată scena de la început până la sfârșit nu a durat mai mult de două-trei minute. Nu a existat o revoltă, o indignare sau insistență a doamnei, nici târguială, ci am văzut o scurtă discuție, gestica arogantă si nesimțită de stăpân absolut al locului a vecinului, urmată de o pauză de gândire a doamnei și mai apoi deznodământul extrem de surprinzator (cel puțin pentru mine). Asta a fost tot. Când aș fi putut să intervin strigând la el?
Și eu sper ca pe viitor să adopte altă strategie câștigătoare, nu de alta, dar în drumurile ei prin țară ar putea da chiar peste, “faimosul” devenit deja acum, Dincă sau alții ca el și chiar ar fi păcat!
Din pacate in societatea romaneasca chiar si femeile care pot schimba ceva in mentalitate nu o fac. Exemplu reportera vs Orlando Teodorovici – ciobanoiul cu nume exotic pe atunci ministru de finante ii facea propuneri de-a dreptul jenante si ea se hlizea ca proasta si-i canta in struna, in loc sa-i spuna pe un ton decis ca ceea ce face e absolut inacceptabil atat prin prisma pozitiei pe care o ocupa la acel moment cat si prin faptul ca acel interviu va fi vazut de toate femeile din tara inclusiv ma-sa, nevasta-sa, fiica-sa samd.
....vise!