Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Proteste de vreme rea

Protest - iunie - Alberto Groșescu

(Foto: Inquam Photos/Alberto Groșescu)

Noi protestăm pe vreme rea.

Decembrie 1989, cu două bluze de lână pe noi, în holișorul dintre baie și dormitor, căci era mai izolat fonic, ascultam împreună cu tata Europa Liberă care relata despre evenimentele de la Timișoara, ca mai apoi, după câteva zile să fim afară în piața mare a orașului, încotoșmănați cu cojoacele și căciulile din blană de iepure, strigându-ne libertatea. Epoca comunistă a încetat.

Ianuarie 2012, protestul de susținere a lui Raed Arafat, cum a rămas cunoscut. Principalul motiv al manifestațiilor a fost solidarizarea cu fondatorul Serviciului Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD), doctorul Raed Arafat, unul dintre criticii liberalizării sistemului medical de urgență. Guvernul Boc a demisionat.

Protestele post-Colectiv

Tragedia din Colectiv a făcut ca societatea să iasă din starea de impasibilitate și să-și descopere apetitul pentru protest.

Ianuarie – februarie 2017, proteste de stradă față de intențiile guvernului de a modifica legea grațierii și de a amenda Codul penal. Renumita ordonanță 13/2017. În prima zi, în 18 ianuarie, au manifestat în jur de 5.000 de oameni, din care aproape 4.000 în București. În următoarele zile protestele au luat amploare în toată România și în diaspora, mai ales după ce ministrul de Justiție, Florin Iordache, a anunțat prin mass-media, în jurul orei 24 din noaptea de 31 ianuarie, publicarea de către guvern în Monitorul Oficial a ordonanțelor privind grațierea unor fapte de corupție și modificarea Codului penal prin dezincriminarea abuzului în serviciu. Protestele au atins apogeul în seara de duminică, 5 februarie, când peste 600.000 de manifestanți au protestat în toată țara. Protestele au devenit cunoscute, neoficial, și sub numele de Tineriada sau protestele #rezist, hashtag devenit simbolul mișcărilor de protest. Ordonanța 13/2017 a fost abrogată, iar ministrul Justiției, Florin Iordache, văzut principalul responsabil pentru introducerea ordonanței, a demisionat pe 8 februarie 2017.

Ianuarie 2018. La un an de la declanșarea celor mai mari proteste din istoria postdecembristă, un nou protest de amploare, intitulat „Toate drumurile duc la București. Revoluția generației noastre”, a fost anunțat pentru 20 ianuarie în București. Grupuri mari de protestatari au sosit în București din orașe precum Cluj-Napoca, Bacău, Pitești, Deva, Bistrița, Satu Mare, Galați, Timișoara etc., cu trenul sau cu microbuze. Protestatarii care au venit cu mașinile personale s-au întâlnit pe traseu și au mers în coloană spre capitală. Pe tot parcursul zilei, manifestații sporadice au avut loc în Gara de Nord, în fața sediului PSD, dar și în fața sediului ALDE. Spre seară, în ciuda ninsorii abundente, peste 60.000 de oameni au manifestat în București. Pornind din Piața Universității, oamenii au mărșăluit spre Palatul Parlamentului, cu opriri în fața sediilor Avocatului Poporului, Curții Constituționale și CNA. Alte zeci de mii de oameni au protestat în Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, Iași, Galați, Oradea, Constanța, Brașov, Craiova și alte orașe din țară.

Februarie 2018. Pe 22 februarie 2018, ministrul Justiției Tudorel Toader a anunțat că declanșează procedura de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi. Toader a prezentat și un raport privind activitatea managerială a DNA. Anunțul a fost urmat de proteste în București, Cluj-Napoca, Iași, Sibiu, Brașov, Constanța și Timișoara.

Colectiv protest

Noiembrie 2018, odată cu primul val de frig polar același ministru al Justiției Tudorel Toader revocă din funcție pe Procurorul General al României, Augustin Lazăr. Câteva sute de persoane au ieșit în stradă.

După ultimele două evenimente, se pare că vremea rea nu mai ține cu strada. Într-o țară în care am fost bătuți în iunie 1990, ridiculizați în iunie 2018, gazați în august 2018, există speranță. Să nu uităm că tot în vremuri rele și potrivnice, decembrie 1918, omenii din această țară au înfăptuit Marea Unire.

Sună destul de dureros cuvintele filozofului Mihai Șora: „La Centenarul ei, România nu arată bine. Este mai dezbinată, mai fragilă, mai șubredă ca oricând”. Da, sunt vremuri rele, dar în aceste condiții vitrege ne-am unit, am dobândit libertatea, am determinat schimbarea și normalitatea, am stat împreună și trebuie să continuăm.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult